335 matches
-
2544 m) și Negoiu (2535 m), dominând ținuturile dintre cele două principate, Transilvania și vechiul regat, Țara Românească. În depărtare piscurile munților se înalță deasupra norilor. Nori albi sau cenuși, perdele de ceață printre care se observă balticele albastre ale boltii cerești, fascicolul de raze ale astrului zilei ce penetrează prin perdeaua norilor, toate acestea creează imagini feerice în împărăția Făgărașilor. Aici, sus, la un pas de cer totul este complex, un conglomerat de nori, ceața, stânci, arbuști și cer, creează
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
cu totală însuflețire și dragoste un tablou mirific, real, în care Câmpulung Moldovenesc se află în prim plan: „Pădurile coboară din legenda <<Pietrelor Doamnei>>, de pe Giumalău și de pe Tomnatic, să-l îmbrățișeze cu liniștea și cu miresmele lor... Albastrul se boltește ca un clopot rezemându-și marginile pe zarea de vis a obcinelor...”. Da, este cât se poate de adevărat! M-am convins, în zilele ce au urmat că oamenii așezărilor bucovinene au fețele luminate de privire directă și sinceră, sunt
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
bipolarități în ce privește înțelegerea creștină teologic-ortodoxă și necreștină a sensului tradiției promovate de cei doi prieteni, Nichifor Crainic și Lucian Blaga, care a devenit conflict abia în anul 1942. Peste viziunea „pământului” românesc promovată de Sămănătorul, Crainic dorea ca Gândirea să boltească „cerul” spiritualității ortodoxe. Situația României avea să se complice în plan intern prin evoluții dramatice începând din anul 1927. Este anul în care mor regele Ferdinand (în luna iulie) și Ionel Brătianu (în octombrie), dar și anul înființării Legiunii Arhanghelului
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
frații lui mai mici". Minerul Boganici Neculai și vagonetarul Silvester Andrei, "fruntași în întrecerea socialistă" și buni fartați, nu apucă să se bucure de roada bogată/frontul bogat de cărbune a noului abataj, că sunt surprinși de o surpare a boltii. Trupul lui Boganici este prins sub bolovăni: Deodată, o ploaie de năruitura / Porni din înalt, si cură cu ură, / Tot mai larg cască moartea lacoma-i gură, / Tot mai crunt își scrâșnește deasupra-le colții, / Cu trosnet prăvale și un
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
Boganici este prins sub bolovăni: Deodată, o ploaie de năruitura / Porni din înalt, si cură cu ură, / Tot mai larg cască moartea lacoma-i gură, / Tot mai crunt își scrâșnește deasupra-le colții, / Cu trosnet prăvale și un stâlp, propta boltii -/ Trup tânăr, minere, sub greu-i tu pici / - Tu n-o să mai bocăni pe-aici Boganici." Primul gând al lui Silvester e să fugă, "dar un geamat-cuțit crunt în piept l-a mușcat: / "Geme-un om, un tovarăș, lași să
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
și luminos al existenței sau ne-existenței, punctul de reper, imposibil să reziști farmecului său... Orice aș face, oriunde m-aș afla, conturul blând rotunjit al crestei sale, desenează căderea-n gol... Albastru adânc, strălucitor de stele fără număr, se boltește... Licuricii transformă grădina într-un covor de lumină... O ultimă privire, o figură subțire și dragă întrezărită pentru ultima oară, la ultima pâlpâire a felinarului... Plouă încet... Mă urc în carul cu boi, și mă scufund în noaptea înmiresmată, izgonită
CEA MAI FRUMOASĂ ATINGERE A DARULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354687_a_356016]
-
mândrul Soare o iubise altădată. Gelozia o cuprinde și dispare iar în nori, pregătită să-i surprindă făcând amor până-n zori. Trena-i - mantie cu stele, tot argintul prins în păr, raze-n platina o-mbracă, o regină-ntradevăr. Din înaltul boltii, Luna privește surprinsă-n mare, unde își vede doar chipul în oglindă lucitoare. În adâncuri, dormitoare din scoici și alge de mare puse-n ordine firească fauna să-și odihnească. Fremătând, marea-I oferă un spectacol de magie dăruindu-i
GELOZIE... de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358384_a_359713]
-
slujbei. Amvonul (mica tribună destinată preoților în timpul predicii) fiind o caracteristică a catolicismului, a apărut la bisericile moldovenești, mult mai târziu decât la cele din Transilvania. Foarte frecvent, în perimetrul dintre naos și pronaos se poate intâlni o mică încăpere boltită numita gropniță (camera mormintelor) în care este situat mormântul ctitorului și a familiei acestuia. Cel mai important monument funerar moldovenesc de stil gotic (înscris pe lista patrimoniului internațional) este cel al pârcălabului Luca Arbore, din biserica „Tăierea capului Sfântului Ioan
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
nu ar putea face nici o acțiune politică sau militară. Europa și întrega lume liberă va pași pe un alt drum dacă va trece la acțiunea de construcție a acestei Cupole transcedentale. Este vorba de bolta omului întreg, creată după chipul boltii cerului sub care omenirea, fiul, tatăl și mama, își petrece zilele vieții. Omul întreg = cerul întreg= Cerul Cristalin. Omul locuind sub această Cupola vede că e centrul universului, se vede pe șine nemuritor prin intelectul-activ, sursa de energie divină, sursa
DESPRE COLOANA SOARELUI DE VIS SI CALATORIILE MELE ATEMPORALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357694_a_359023]
-
prin simțurile mele uscate firul de apă-n dans, izvorul câmpiei, încremenite fibre atinse de pîrjol, așteaptă să respire ploile repezi. Tu-mi apleci cumpăna-n interior până-n limpede ochiul fântânii și mă ungi cu mirul ei rece pe fruntea boltită de ani. Referință Bibliografică: Zile de vară / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 327, Anul I, 23 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ZILE DE VARĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358801_a_360130]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > CINE-I POETUL? Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului CINE-I POETUL Se naște din gânduri ,se înalță spre bolti se pierde în cerul pierdutelor porți cade-n izvorul iubirii eterne nu are stare și nu are vreme intra în visuri,intră în trăire cuvânt de cuget,cuvânt de iubire hrănit de hrisoave ,din cărți prăfuite raze de soare din
CINE-I POETUL? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358998_a_360327]
-
după chipu-mi și crudă m-ascund. E sigur dorința și visuri și mit, Din lut de Ottelo noi ne-am zămislit; Excludem tot roiul și suntem doar noi, Perechea din rai un intreg ce-l îndoi. Macul scuturat Sub bolti de catedrală Mă simt din nou vestala Ma-ntorc cu drag la vatră La temelii de piatră. E pasul mai adânc, Mergând un măr mănânc Și umbră mea ești iară, Ieșind din călimara. Copiii-mi ies în prag, Petale-mi
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
nouă clopotniță, un pod peste râu, s-a introdus lumina electrică, apa potabilă, canalizarea și alte lucrări pentru buna gospodărire a mănăstirii. Biserica Mănăstirii Rîmeț are formă de navă dreptunghiulară, prevăzută cu o boltă semicilindrică longitudinală, absidă semicirculară și pronaos boltit cu un semicilindru transversal, deasupra căruia se ridică un masiv turn clopotniță, având padimentul original din cărămizi hexagonale, înfățișare care o reamintește pe aceea a numeroaselor ctitorii hunedorene ridicate de cnejii români, indicând prin unele diferențe, o fază mai evoluată
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
și luminos al existenței sau ne-existenței punctul de reper imposibil să rezist farmecului său orice aș face oriunde m-aș afla conturul blând rotunjit al crestei sale desenează căderea-n gol albastru adânc strălucitor de stele fără număr se boltește licuricii transformă grădina într-un covor de lumină plutitoare o ultimă privire o figură subțire și dragă întrezărită pentru ultima oară la ultima pâlpâire a felinarului plouă încet urc în carul unei Urse și mă scufund în noaptea înmiresmată izgonită
CEA MAI FRUMOASĂ ATINGERE A DARULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341431_a_342760]
-
întâmplări de la Platoul Cetății Arcina, Mănăstirea Polovragi, din apropierea Peșterii lui Zalmoxis, numită și Peștera lui Pahomie, lungă de peste 10 km, descrisă de Mihai Eminescu în poemul Memento mori : Iar în pieptu-acestui munte se arat-o poartă mare / - Ea: înalt este boltită și-ntr-adânc în piatră tare / Iar de pragu-i sunt unite nalte scări de negre stânci / Care duc adânc în valea cea de-acol-abia văzută . Aceeași peșteră a fost descrisă de Alexandru Vlahuță în România Pitorească: Intrarea peșterii e largă și se aseamănă
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
cu hramul Schimbarea la Față păstrată până astăzi. Biserica este un edificiu de dimensiuni reduse, destinat monahilor bolnavi și comemorării celor defuncți. Planul extrem de simplu e alcătuit dintr-un altar semicircular cu două nișe și un naos în același timp pronaos dreptunghiular boltit în semicilindru (actualul pridvor de zid construit în anul 1710 înlocuiește unul de lemn vizibil pe macheta din tabloul votiv). Programul iconografic redus și el, dar de o frumusețe artistică excepțională, include în conca altarului pe Maica Domnului „Platytera” flancată
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
bipolarități în ce privește înțelegerea creștină teologic-ortodoxă și necreștină a sensului tradiției promovate de cei doi prieteni, Nichifor Crainic și Lucian Blaga, care a devenit conflict abia în anul 1942. Peste viziunea „pământului” românesc promovată de Sămănătorul, Crainic dorea ca Gândirea să boltească „cerul” spiritualității ortodoxe. Situația României avea să se complice în plan intern prin evoluții dramatice începând din anul 1927. Este anul în care mor regele Ferdinand (în luna iulie) și Ionel Brătianu (în octombrie), dar și anul înființării Legiunii Arhanghelului
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
sânge, Mirajul Său L-a coborat dintr-un Cuvânt. Când îmbrăca- voi veșnicia albă, Ce mă atinge cu vocea-i cristalină, Până-n călcâie voi fi umbra dalbă A florii cu mirosul de sulfină. Mirajuri ce intârzie să vină Ascunse îmi boltesc de sus ființa Și-n contemplare harică, divină, -Mi sunt ochiul din care e credința. Se lasă un miraj indescifrabil... Prilej de statică eternizare, De ce sa părăsim un inefabil? De ce sa ne mai risipim în lumea mare? Lilia Manole Referință
DE CE SA PĂRĂSIM UN INEFABIL? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377521_a_378850]
-
ce-mi trezește, sufletul la viață, printre atâtea culori, acuarelice și flori tonitziene, printre care cu boi, ale lui Grigorescu și toporașii Magdei Isanos , schițe davinciene și gondole venețiene, esti prinsă-n, horoscopul meu, necunoscut, în arcuri de triumf, sub bolti de flori și marmură nefinisata, cu buzele-ți fierbinți, ce le-am sărutat odată. Tu esti, mereu, în mintea mea, dorind să evadez, în altă lume, mai puțin ciudată, decat, cea, în care, m-am pierdut cândva, fără busola vieții
MINUNE DE FEMEIE de COSTI POP în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381416_a_382745]
-
se cântă,Din ochiul, care tace, în culmea povestirii,... XIII. STELELE- MI CĂDEAU, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2051 din 12 august 2016. Mi-ai devenit părtaș al nopții, În care îngeri nevăzuți păzeau, Eu coborâm în strana boltii, În marea, unde stelele lipseau. Aveai un somn, ce- nconjura Un alcov pur, elenizat în ros, În stofă timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși. Era amorul nevăzut de greu, În beznă, sclipea o Afrodita, Ea dispărea, pălind de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
sfere prins- au zelul Însomnoratului, ce ești, cu mult fior- La tine mi- am uitat penelul. Era o noapte, ca de piatră- ... Citește mai mult Mi-ai devenit părtaș al nopții,În care îngeri nevăzuți păzeau,Eu coborâm în strana boltii,În marea, unde stelele lipseau.Aveai un somn, ce- nconjuraUn alcov pur, elenizat în ros,În stofă timpului, abia râdeai, Iar ochii tăi ardeau, frumoși.Era amorul nevăzut de greu,În beznă, sclipea o Afrodita,Ea dispărea, pălind de dorul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
care lumina pictă Umbre răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuiește lumină. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolti săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eternă dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor Stelele țintuiau apusul Pe acolo vulcanii erupeau viță-de-vie Și în struguri răbufneau. Iar vinul curgea că dintr-o coasta împunsa Aici ploile erau atât de fine Că
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
de cai ne-ntelese mi-e drumul.... XI. PRIBEGIND, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015. Mă simt captivă- ntr-o lume străină, Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp, Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri, Iar lacăte grele încuie Trecut. Cu pumnii greoi bat în uși ferecate, Ecouri stridente Mă lovesc dureros, Trecutul sta-n lanțuri, Pe sloiuri de gheață, Și-și clănțăne frigul, rănit. Tăcută și singura Ma-nvalui în Azi, Iar
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
pradă în gheare o strânge, Dar nu văd nici raze, Nici stele pe cer, Iar ochiul îmi plânge... Citește mai mult Mă simt captivă- ntr-o lume străină,Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp,Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri,Iar lacăte grele încuie Trecut.Cu pumnii greoi bat în uși ferecate,Ecouri stridenteMa lovesc dureros,Trecutul sta-n lanțuri,Pe sloiuri de gheață,Și-și clănțăne frigul, ranit.Tacuta și singuraMa-nvalui în Azi,Iar clipă fugaraImi
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
în izvoare. ISTORIA CREȘTE DIN GRÂNE... Cand vremea de fructe apasă, Mi-e dor de Bălcescu acasă, De fruntea lui blândă, de față Ce-și scalda în Olt dimineață. Din lacrimi și sânge belșug, E umbră Bălcescului plug Și Oltul boltește lumină, Sunt roadele verii grădină. Istoria crește din grâne, Bătrână-i, dar și mai bătrâne Mormintele plâng în afară. Mult dor de Bălcescu mă ara... PĂRINȚII Povară bătrână apasă Pe tâmple, pe creștet, pe față, Începem...E iar dimineața Și
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373403_a_374732]