927 matches
-
își aprinse o țigară. — Femei nebune, aia sunteți! Fire-ați ale naibii de muieri, că m-am luat după voi. Fă, Florico, să te văd, fă, de unde scoți bani dă ușă acu’!, se întoarse nea Marian pe călcâie și plecă bombănind despre ziua de pensie. Florica rămăsese cu gura căscată în mijlocul sufrageriei și nu-i venea nici să plece, nici să stea. — Acu’, Florico, nici la piață nu mai mergem, că n-om lăsa casa descuiată..., se așeză Caterina oftând. — Mă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu răsărise soarele, și era în fața scării sudând țigară de la țigară. Îl încercau pe rând când furia, când resemnarea, când plânsul, când curajul și iar furia. Întârziase binișor la serviciu. Se ridică de pe trepte și o porni aiurea pe maidan bombănind pe înfundate. I se făcuse rău de la stomac și îi venea îngrozitor de tare să verse. Se apucă cu ambele mâini de un copac și stătu așa o vreme până se simți în stare să o pornească iar. Zilele se scurgeau
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Dar am citit că marele pictor Van Gogh și-a tăiat urechea. BUNICA: Minte. Eu n-am auzit de Van Gogu ăsta! EDUARD (uluit): Și cum? Dacă și-a tăiat-o Van Gogh, ți-ai tăiat-o și tu? BUNICA (bombăne ca pentru ea, cu ciudă): Să-și fi tăiat și el altceva...mai semnificativ. GETA (aude și îi spune Bunicii, cu reproș): Tu nu te gîndești la fericirea mea? FANE: Nu mi-am tăiat nimic. Dar măcar mi-am pansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ei din Cluj, despre care și eu făceam, perfid, doar comentarii frumoase și înțelegătoare. — Eu știu ce-i cu tine, i-am zis brusc în seara aia. Tu te-ai întâlnit cu cavalerul Morman Mort. — Nu știu cine e Morman Mort, a bombănit, bănuind pe bună dreptate o capcană. Nici n-ai cum. Eu am descoperit asta. O completare a psihologiei occidentale a abisurilor, a arhetipu rilor lui Jung etc. Dacă vrei îți spun. Vrei să-ți zic ce-i cu tine? — Așa
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
deschis și tolerant. Aproape că nu ne rugăm niciodată. Mai mult în cap, când mă învârt. Dar am lecturat deja Coranul. Lecturat... Aș ucide pentru mai puțin de atât. — Credeam că trebuie să fii musulman ca să intri la ei, am bombănit. Scoate bomboana din gură. Lăsată pe spate în canapea, a ridicat iar piciorul, mușchi fibroși fugind sub piele, și mi l-a pus pe piept. — Vrei să te învăț și pe tine? — Să mă învârt? Nu, mersi, aș ameți imediat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
plângeai printre picioare de cucoane și barosani! Hai sictir! Făcând pe îmbufnatul, Tică trage undița, însă are surpriza să constate că a rămas fără râmă. Scoate alta, dintr-o cutie metalică, apoi o fixează în ac, cu gesturi experte și bombăne: Zău? Cerșeam pe dracu` să te ia, Baroane, ai uitat câți bani ți-am dat cu-mprumut, din munculița mea de zi cu zi, iar tu i-ai tocat cu fufele alea două? Că hâr, că mâr, că e fete
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mi-aș permite să spun... Exact, Jack, dragul meu prieten, prea lungă. O plimbare era cea mai bună soluție pentru dezmorțirea oaselor, nu? Țin minte că nici tu nu erai foarte încântat, ți-ai ieșit din calmul tău proverbial, ai bombănit, ba chiar ai înjurat - Doamne, cât de surprinsă am fost! -, fiindcă nici trenurile de lux nu oferă confortul la care te-ai așteptat, acesta sunt cuvintele tale, nu le-am putut uita. Erai roșu la față, l-ai repezit pe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
coperții. — Înțeleg. Se întristase. I-a venit ideea să mă compare cu fata din Jurnalul Sarashinei și a ajuns la concluzia că n-avea rost să mai vorbească cu mine. Am tăcut. Priveam în jos, la râul înghețat. Ea a bombănit ceva și apoi a recitat repede niște versuri în engleză: „Cu bine, dacă ne despărțim definitiv de data asta. Adio pentru totdeauna. Byron.“ M-a strâns ușor la piept. M-am simțit rușinată și am bolborosit o scuză. Am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
saké. Unul după altul au preluat refrenul fără sens. Iar au ciocnit paharele și le-au golit. Aveam impresia că ritmul acela idiot le dădea și mai mult elan la înghițirea băuturii. Cum pleca unul dintre ei pe două cărări, bombănind niște scuze, cum apărea, împleticindu-se, altul care-l saluta din cap pe domnul Uehara. I se făcea imediat loc la masă. — Domnule Uehara, dumneavostră știți că există acolo un loc ce se cheamă Ahahah? Cum se pronunță de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
-ți petreci noaptea, nu-i așa? mă întrebă domnul Uehara în șoaptă. — Eu? Eram conștientă de șarpele care și-a înălțat capul. Ostilități. O emoție soră cu ura puse stăpânire pe mine. Nedând atenție mâniei mele vizibile, Uehara continuă să bombăne. Poți dormi în aceeași cameră cu noi toți? întrebă el. E frig! — Nu se poate, interveni patroana. Ai milă de ea! Uehara plescăi din limbă. Atunci n-ar fi trebuit să vină aici. Am tăcut. Mi-am dat imediat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fi trecut prin cap atunci că Iugoslavia ar fi putut dispărea? În anii optzeci vorbeam din cînd în cînd cu poetul Ionică Floră, care venea la București ori de cîte ori avea chef să se suie în tren. Ionică mai bombănea el, cîteodată, că sîrbii se străduiesc să-i deznaționalizeze pe români și că au o strategie politică pentru asta. Totuși nu făcea pe românul persecutat. I-ar fi fost greu pentru că discuțiile noastre erau despre persecuția românilor la ei în
Literatura unei lumi dispărute by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8769_a_10094]
-
migală, ca orice țăran,/ un vechi și ruginit ferăstrău./ Tăcea și ascuțea și era o dogorâtoare zi de vară -/ aerul sticlos putea fi fărâmițat cu maiul.// Ea-și târșea primprejurul mesei picioarele desculțe,/ atinse de reumatism și varice,/ și-l bombănea și-l drăcuia și-l dăscălea/ cum că asta, că aia, că ailaltă,/ că așa și numai așa,/ că de ce, că până când, că de unde și până unde,/ că-i un bețiv și vai de capul lui/ că-i o putoare
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
și râdea în hohote/ la răstimpuri,/ pentru ca înspre seară,/ când isprăvise ce-avea de isprăvit,/ să i-o trântească, scârbit, de la obraz:/ ŤTină, Tină/ puică bizantină!ť// Ea-și târșea și pe mai departe picioarele desculțe/ prin curte și-l bombănea înainte,/ întrebându-l cam ce-ar fi aia,/ și că-i un boșorog bețiv, un neisprăvit.// El zâmbi a râde și-și așeză ferăstrăul în cui/ și ieși în stradă și privi cerul,/ spunându-și că s-ar putea, totuși
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
are cu tine?", a spus ea înțepată. Vasi spusese că îi făcuse propunerea asta, dar că Mihail refuzase, nu voia să se murdărească, și că pe el nu-l interesa numai trupul, ci și sufletul. "Je connais ces histoires russes", bombănise bătrâna și își lăsase nepotul să se descurce. Și-atunci el se dusese în sat la Anca, nepoata }iplicăi, o țigancă tânără, blondă, cu niște fuste crețe-crețe pe ea și largi, când mergea "făcea ape-ape", parcă zbura, și care purta
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
știa Iasomia despre acea plantă sau efectele ei, și probabil copiii simțeau la rândul lor că Iasomia avea mai multe atribuții decât aparent, așa că am stabilit să o așteptăm acolo. Ajunsesem într-o poieniță. Hamsterii și-au dat jos rucsacele, bombănind nemulțumiți. Acum o să vină noaptea și ne-a prins aici. Dacă plouă, navem nici măcar unde să ne adăpostim... Ce-ar fi să faceți voi un adăpost din crengi, dacă tot vreți așa ceva? le-am propus eu. Ei s-au uitat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
gura. Cât despre visul acela al tău, lasă-l pe diseară, că doar n-o intrat zilele-n sac. Atunci ai să-ți uzi și tu gâtlejul pe cinste. Ia uite ce pățesc eu dacă nu tac din gură - a bombănit Pâcu, așa ca pentru sine... Mitruță! Fă-te-ncoa’! a strigat moș Dumitru, lăsându-l pe Pâcu într-ale lui. Alergând tinerește, Mitruță s-a prezentat lui moș Dumitru militărește: Care-i porunca, domn’ comandant? Spune, Mitruță! Ești sigur că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
CEZARA: N-auzi, iubitule? Fruntea încununată cu flori albastre..." Flori, înțelegi? IERONIM: Uite ce: dumnealui zicea ceva și de-o pasăre măiastră. N-o văd! CEZARA: Nea Costică! Repede, cununa cu flori albastre și-o pasăre măiastră! (Nea Costică vine bombănind probabil ceva neplăcut. Leapădă în brațele celor doi lucrurile cerute. Iese tot bombănind. Îndrăgostiții se gătesc.) CEZARA: Iar flori de plastic... IERONIM: Că pasărea ta măiastră... n-auzi ce mai cântă? CEZARA: În sfârșit... Zi, Bufonule! BUFONUL: Ea era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce: dumnealui zicea ceva și de-o pasăre măiastră. N-o văd! CEZARA: Nea Costică! Repede, cununa cu flori albastre și-o pasăre măiastră! (Nea Costică vine bombănind probabil ceva neplăcut. Leapădă în brațele celor doi lucrurile cerute. Iese tot bombănind. Îndrăgostiții se gătesc.) CEZARA: Iar flori de plastic... IERONIM: Că pasărea ta măiastră... n-auzi ce mai cântă? CEZARA: În sfârșit... Zi, Bufonule! BUFONUL: Ea era o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și mai aveți o lecuță de răbdare; îndată-i gata și mâncarea. VASILICĂ: Iaca mă duc. Da' de când ne tot amăgești... s-a cam terminat răbdarea... SMARANDA: Haide, haide, întrece-te tu cu vorba! Vă chem eu acuși. (Vasilică pleacă bombănind) Și să nu te-aud mârâind, că mă iau cu vătraiul după tine! Of, Dănilă, du-te și tu unde-i vedea cu ochii. Și mai leapădă odată securea aceea, că nu pleci, doamne ferește, să te bați cu Han-Tatar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Anisie. Gata masa, gata? Că vă sosesc oaspeți aleși! ANISIA (scoate capul pe fereastră): Dumneata erai, cumnate Dănilă? Bine-mi pare care nu se mai află, văzându-te! Că, ce-i drept, de mult nu ne-am întâlnit... (se retrage bombănind) DĂNILĂ (apare): Ei, cumnățică dragă, vezi de ce-mi ești în stare dacă nu ți-a mai scărmănat de mult bădița cânepa dracului, să te-nveți a primi cuviincios oamenii care-ți calcă pragul?... ANISIA (vine spre poartă): De mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am poruncit să se facă doar că-ți taie capul. MĂSCĂRICIUL: Tare bine, Măria Ta! Am și plecat! LINGUȘITORUL: Înțeleaptă poruncă! PRICINĂ: Păi cum altfel? Da' eu tot supărat am rămas! Unde-s fetele mele? (se foiește în jâlț, nemulțumit, bombăne pentru dânsul nu se știe ce) POSACUL (confidențial, spre public. Lingușitorul trage cu urechea): Am uitat să vă spun că Pricină-Împărat avea trei fete: Ana, Dana și Liana. LINGUȘITORUL (Cu emfază): Da' ce fete... e-he-he...! POSACUL: Ei, trei fete ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai răsfățată dintre fetele mele, mi-a nesocotit grija părintească și m-a rânduit în dragostea ei acolo unde stau cele de prea puțin preț. Ia treci, sfetnice de-al doilea... (Sfetnicul se repede și-l sprijină. Pricină se mută, bombănind, în jâlțul negru) Nu mai voiesc să-ți știu de nume. Să pleci din ochii mei și de la casa mea, dacă nu vrei să te socot și eu pe tine asemenea celui mai netrebnic trăitor al împărăției mele și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fata cu burta la gură? Că-și simte nu numai părul lui alb, nins de ani, mânjit cu noroi, ci și sufletul? Trei zile în șir se frământă negăsind nimic care să-i redea tihna sufletească. În casă, în ogradă, bombănea mereu aceleași și aceleași cuvinte: ,,Mare rușine, mare rușine!" În cea de-a patra zi, se sculă înainte de ivirea soarelui. Astăzi tai cireșul din fața casei, îi spuse Mariei. Ce ți-a cășunat acum pe bietul cireș? Fiindcă l-a răsădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de lotus. Copiii au rămas pe loc. După o vreme, a apărut o femeie. Se uita la mine cu ură. Am ridicat mâinile în semn că nu sunt înarmat. Aceasta a strâns în grabă droaia de copii și a plecat bombănind asupra lor, dar cu spatele în direcția în care mergea. Știam că are arc cu săgeată și nu voiam să am parte de asemenea înțepătură. Trebuie să vă spun că ai mei colegi se premiau când împușcau un aborigen. Aceștia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vin din țară sunt săraci lipiți pământului. Uneori se face și chetă pentru ei, dar Silvia nu admite acest lucru pentru mine, gest pentru care îi sunt recunoscătoare. Alergăm pe străzi, arșița ne bate în moalele capului, Silvia e furioasă. Bombăne tot felul de vorbe pe care nu le înțeleg. Mă bucur că sunt pe străzile unui oraș îndepărtat, mă bucur de fiecare detaliu, de flori, de arbuști, de grădinile din fața caselor, îi iubesc pe australieni că nu-și împrejmuiesc casele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]