79 matches
-
mult sau mai puțin conștiente. 1. Neo-fascismul. Provenit din fascism, neofascismul a tras învățăminte din eșecul acestuia din urmă. Alleanza nazionale din Italia, ca și Frontul Național și rivalii lor, reprezintă, fiecare în felul său, eforturile de aggiornamento a tradiției bonapartiste față de realitățile actuale. Tînjind o lungă perioadă de timp după Duce1 , discipolii săi s-au regrupat în jurul lui Almirante și al teoreticianului Pino Romualdi în sînul MSI Mișcare Social Italiană. Fiind luată sub aripa unui lider tînăr și strălucitor, Gian
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
legea forumului nu va mai fi aceeași (în sensul de: cine face legea în forum?). Parlamentul are tot mai puțină autoritate și executivul tot mai multă. Pentru multe motive, dintre care ultimul nu-i decît că televizorul este un medium bonapartist, care așază față în față un popor atomizat, ușurat de corpurile intermediare, și un conducător care îi vorbește ochi în ochi și în gros-plan. Autoritatea Parlamentului este legată de raționament prin cuvinte și de cultura deliberativă a schimbului de argumente
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
oaspete, între 1897 și 1900. Bonaparte, care a venit din Egipt să asiste la un botez în mănăstirea lor, s-a deranjat pentru puțin lucru. Memoria lui, orfană, nu persistă nicăieri. Călugării dominicani au pus bazele unei descendențe, numai că bonapartiștii n-au instituit o dinastie cine are urechi de auzit să audă! (ad augusta per angusta). Turismul a avut de suferit, dar mai puțin ca în alte părți. Niciun punct de trecere a frontierei în apropiere. În fiecare an, circa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
n-aș fi trăit să-mi spun povestea) arată ca un film destul de decent de pe la 1774. în schimb, nici un motiv de tristețe la numărul 9 : șapte băieți și o ștrengăriță e o comedie erotică și de aventuri (despre o garnizoană bonapartistă încartiruită într-un sat italienesc plin de ispite), realizată de Bernard Borderie, un om cu principii estetice clare și inflexibile. După el, se cheamă că e comedie erotică și de aventuri atunci cînd : 1. există două sau mai multe femei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu sprijinul neîndoielnic al unor grupări catolice, a fost organul antisemitismului. Cît despre L'Autorité (1896) a lui Paul de Cassagnac, acesta se face remarcat ca fiind mai mult de un antirepublicanism de o extraordinară violență decît prin tendințele sale bonapartiste. E) Ziarele religioase. Dacă L'Univers, în ciuda crizelor, supraviețuiește morții lui Veuillot în 1883 și rămîne unul din cele mai ascultate organe ale clerului, celelalte foi catolice ca La Défense sociale et religieuse a lui Mgr Dupanloup, fondată în 1876
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
moderat un timp polemicile sub conducerea lui Paul Feron-Vrau, după ce preoții asompționiști au fost vînați în 1899. În 1914, ea avea practic aceeași poziție ca și L'Action française. F) Presa monarhistă.După ce fusese foarte activă pînă în 1879, presa bonapartistă împărțită între foile jeromiste și cele victoriene, și-a pierdut popularitatea foarte repede. Moartea contelui de Chambord în 1883 antrenează o hecatombă de foi legitimiste, dintre care L'Union, Le Solei și La Gazette de France au supraviețuit cu dificultate
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
bun prieten în tinerețe cu dictatorul - zicându-i că e doar o replică prevăzătoare la Bona-parte, s-a văzut cum sfârșise corsicanul! S-a speculat ideea că această stratagemă onomastică ar fi ascuns în ea un despotism bovaric, o înclinație bonapartistă, pe dos, introdusă în republica literelor, o nevoie de a șoca cititorul. Că sadismul descrierilor sale macabre, "afectarea cinică" a relatărilor, însoțită de "penibile dulcegării și sentimentalisme" ar proba un dezechilibru, defulat în scris. E umanitarismul împins până la utopic, tipic
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
controla disperarea care i-a cuprins și vor merge pe panta confrontaționismului steril, deznodământul e limpede. Va fi o lovitură dată nu doar liberalismului din România, ci și posibilității de a ne elibera, în sfârșit, de plaga socialismului cu față bonapartistă, ilustrat, în egală măsură, de rictusul crud al lui Geoană, de faciesul grobian al lui "Felix" și de lătrăturile lugubre ale lui Vadim. Puciștii înfrânți de la 19 mai se iluzionează că n-au fost jucate toate cărțile. În disperarea care
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
Robespierre n-ar fi existat. Tot ce a făcut Napoleon pe de altă parte, considerând rezultatele imediate, pare criminal. Franța umilită, Aliații de două ori la Paris. Și cu toate astea prestigiul Franței a crescut atât de mult prin epopeea bonapartistă și sufletele au fost așa de biciuite de faptă, încît Franța s-a regenerat și a devenit și mai puternică, ajungând o putere imperială. Azi e putredă, zdrobirea ei va însemna moartea ori învierea. Ce-ar fi fost Franța fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se părea un „eveniment literar neobișnuit al ultimelor trei decenii”, nu doar prin „superba stilizare”, ci și prin „pedagogia unui destin”. Faptul că și În perioade istorice atât de tulburi ca aceea În care trăiam supraviețuise un astfel de „dur bonapartist al creației” rămânea, scriam, „motiv de adâncă bucurie, de Îndreptățire; speranță și În cei ce vin după noi”. Un „dur bonapartist al creației”?!... Mai ales această expresie exasperase, se pare, artistul. Radu Petrescu ar fi avut, după spusele unor intimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Faptul că și În perioade istorice atât de tulburi ca aceea În care trăiam supraviețuise un astfel de „dur bonapartist al creației” rămânea, scriam, „motiv de adâncă bucurie, de Îndreptățire; speranță și În cei ce vin după noi”. Un „dur bonapartist al creației”?!... Mai ales această expresie exasperase, se pare, artistul. Radu Petrescu ar fi avut, după spusele unor intimi aflați În preajmă, o reacție „fără măsură”. Era imposibil să i se recitească elogiul, să fie convins că este un elogiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
iubit”, a murmurat când m-am apropiat. Nu știam ce să bâlbâi, nu știu cum am bâlbâit protestul, dar ne-am Îmbrățișat, Într-o disperare care nu avea nevoie de cuvinte. Moartea lui Radu a fost ca și viața sa. De o bonapartistă inflexiune a conștiinței de sine. Vulnerat de imunda realitate, nu se mai putea blinda În metalumea hipnotică a Frumuseții. Haosul decăderii din jur fisurase austeritatea delicată a artistului. Apelul adresat Urgenței de către soția cardiacului imobilizat, brusc, de un nou infarct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
hotărîte, ce are drept scop punerea în practică a unora din ideile expuse de domnul Balbo. Leonard Bîlbîie nu o spunea, dar lăsa să se înțeleagă destul de limpede în armată exista cei puțin un nucleu de ofițeri care au gînduri bonapartiste. Vor să se vîre în politică și înainte de a o face își caută proteguitorii. Basarab Cantacuzino era cu siguranță unul dintre ei, poate nu unul care a fost căutat, ci unul care caută. Caută și, uite, cu o serată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a grăuntelui pe care triumfalismul colonial nu l-a pervertit și degradat. Simbol al neînțelegerii ce domnește în mijlocul războiului, destinul prințului imperial, fiu al lui Napoleon al III-lea, este dominat de sensul datoriei și al eroismului. Obsesia moștenitorului dinastiei bonapartiste este lupta, iar lupta îi este refuzată de ofițerii care încearcă să-l protejeze pe cel venerat încă ca întruchipare a speranței imperiale. În Africa de Sud a anului de grație 1879, misiunea care îi este încredințată prințului moștenitor pare să fie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Își mai adaugă un sinonim În lunga serie de supranume. Tot atâtea feluri pentru a-i numi pe tinerii francezi, eleganți, superficiali, insolenți, pe care Îi unește un ideal contestatar: fără a se afilia vreunui partid politic anume (devenind fie bonapartiști, fie regaliști, fie democrați cu moderație), ei neagă egalitarismul visat de Revoluție și, deopotrivă, rigorile Convenției. Dandy-i vechi și noitc "Dandy‑i vechi și noi" Să recapitulăm acum tot ce s-a petrecut până În anul de grație 1794, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Frères, Mâcon, 1888. 27 Jean Malic, Flirtage, Calmann-Lévy, Paris, 1885. 28 Ceea ce se va și întâmpla, având în vedere că, în ciuda unei succesiuni de crize politice criza din 16 mai 1877, boulangismul (1887-1889) și afacerea Dreyfus (1894-1906) în ciuda opoziției regaliste, bonapartiste și anarho-sindicaliste, a Treia Republică va reuși să se impună. Mai mult decât atât, ea va cunoaște o longevitate excepțională: șaptezeci de ani (până pe 10 iulie 1940). 29 Clara Malraux, Le Bruit de nos pas. Apprendre à vivre, Grasset, Paris
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ed. cit., p. 263. 321 Ibidem, p. 234. 322 Ibidem, p. 236. 323 J. Michelet, Le Peuple, Flammarion, Paris, 1974, p. 228. 324 Am putea încerca să găsim la unul ori la altul, și în proporții variate, urme de temperament bonapartist sau orleanist. Dar acest gen de opoziție nu mai prezintă astăzi nici un interes. 325 C. de Gaulle, Le fil de l'épée, ed. cit., p. 66. 326 J. Daniels, L'Ere des ruptures, ed. cit., p. 173. 327 A. Duhamel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o obsesie a policentrismului: modernizarea ro mânească păcătuiește prin concentrare administrativă și prin hipertrofiere. Anemia vieții locale, tendința de a acorda Centrului putere de decizie prin ucaz sunt semnele unei patologii care își are originile îndepărtate în mecanica iacobină și bonapartistă a constituirii națiunii. Lectura lui Buckley, realizată de Pogor, se întâlnește, fecund, cu cea lui Tocqueville, realizată de P.P. Carp. Policentrismul său este esențial în direcția unei terapii care să stăvilească elanul radicalismului revoluționar, încurajând autoguvernarea care să insufle cetățeanului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
primul model desăvîrșit. Democrația ateniană nu era democratică pentru sclavi, însă principiul său era universa-lizabil36. Prima democrație modernă a apărut nu în Europa, ci împotriva sa, în America (1776). Mai mult, istoria europeană a fost marcată de regimuri absolutiste, despotice, bonapartiste, fasciste, iar dictaturile au continuat să se impună în Europa (Portugalia, Spania, Grecia) pînă după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, primele democrații orășenești au apărut în Evul Mediu european, fără sclavi cărora să le fie refuzat
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
musulmani în Europa, propagandă catolică ridicând masele împotriva lumii musulmane; drept urmare, evreii vor suferi pogromuri și execuții, de aceea mulți vor urma calea exilului. 305 Războiul de 30 de ani a început în 1618. 306 Ca urmare a eșecului politicii bonapartiste se va observa reorientarea evreilor către convertire (în special la catolicism) ca unică formă de menținere fizică și emancipare politică. 307 Alianță Israelita Universală își propunea emanciparea națională prin îndeplinirea a două condiții de bază: sprijinirea colonizării evreiești în Palestina
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
sovraccarico di domande", în Rivista Italiana di Scienza Politica, 5. Roth, G., 1963, The Social Democrats in Imperial Germany, Totowa, N.J., The Bedminster Press; trad. it. La socialdemocrazia nella Germania imperiale, Bologna, Il Mulino, 1971. Rouquie, A., 1975, "L' hypothèse "bonapartiste" et l'emergence des systèmes politiques sémicompétitifs", în Revue Française de Science Politique, 25. Rueschemeyer, D., Huber Stephens, S.E. și Stephens, J.D., 1992, Capitalist Development and Democracy, Cambridge, Polity Press. Rustow, D.A., 1970, "Transition to Democracy: Toward a Dynamic Model
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
urmă un număr de idei care nu au dispărut niciodată în întregime din istoria politică a Franței. Ceea ce ne interesează aici sunt diferențele de opinie asupra felului în care noua Republică ar trebui organizată teritorial. În timp ce iacobinii și, mai târziu, bonapartiștii, erau în favoarea unui stat puternic centralizat, girondinii pledau în favoarea provinciilor și a unei descentralizări moderate. În același timp, nu au pus problema unității națiunii sau statului. Nu se știe cu siguranță dacă erau într-adevăr "federaliști" după cum susțineau dușmanii acestora
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care refuză orice fel de particularitate care ar putea pune în pericol această unitate. Din punctul de vedere al dreptei clasice, această poziție este foarte bine exemplificată de tradiția gaulistă, care, într-o anumită măsură, are la bază o tradiție bonapartistă mai veche care subliniază importanța unui lider puternic. În același timp, gaulismul acceptă și, într-adevăr, glorifică Republica, iar cea de-a Cincea Republică a fost o încercare de a împăca autoritarismul și republicanismul democratic. Astăzi, există câteva partide care
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
1814, s-a făcut fără probleme, a doua Restaurație (după stîrnirea pasiunilor de către Cele o Sută de Zile, întoarcerea la putere a lui Napoleon urmată de înfrîngerea de la Waterloo) este însoțită de violențe. În sud-est și în sud-vest, sute de bonapartiști au fost masacrați. Alegerile se fac în acest climat, în care regaliștii "mai regaliști decît regele", ultraregaliștii, doresc să fie condamnați partizanii Celor o Sută de Zile. Ele desemnează, la sfîrșitul lui august 1815, după spusele lui Ludovic al XVIII
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și asanarea regiunii Sologne, crearea pădurii din regiunea Landes, dar și la Paris, unde Haussmann, prefect al Senei din 1853 pînă în 1866, modelează o capitală nouă, străbătută de artere largi. Prosperitatea Imperiului este deci incontestabilă și impulsionarea de către statul bonapartist a favorizat-o. Dar nu toate regiunile au beneficiat de această prosperitate în același grad și, după primii ani ai domniei, ritmul creșterii încetinește considerabil, chiar înaintea intrării în criza economică ce face ravagii în 1867 și în anii următori
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]