93 matches
-
trivire ordonată de împrejurările istorice și geografice, de amestecul raselor, de alternațiunile catastrofale ale vieții, de ascunse chimii și mutații care nu se vădesc omului trecător. Ștefan Vodă, marii scriitori ai veacului al X VII-a, g enerația așa zișilor bonjuriști, fac parte integrantă dintr-un tot: pivnicerul acestui Cotnar stă în afară de timp, deasupra vieții și morții. Acest pivnicer a servit neamului băutura divi nă; din ea s-a creat Valea Albă și cronicile lui Miron Costin, din ea fapta tinerei
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
révolutionnaires à cause de nos longs cheveux. Le consul de Russie s’en émeut et conseille au Prince de nous les faire couper.“ Implicațiile ideologice ale părului lung nu scăpau, după cum se vede, unui ochi vigilent și perspicace. Dacă pletele bonjuriștilor au rămas totuși neretezate, e pentru că foarfecele cârmuirii avea treburi mult mai urgente: lucra intens în slujba cenzurii. Întemnițat la mănăstirea Râșca după suprimarea Propășirii, M. Kogălniceanu îi trimitea tatălui său o scrisoare patetică, plină de grave recriminări: „Și dumneta
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și căutând corespondențe armonice de sonoritate finală"167. Traducerea cântecului popular este fluentă și cu muzicalitate. Versiunea în "valahă vulgară este (...) departe de limba populară a muntenilor"168, I. Stăvăruș considerând că cel care a realizat traducerea provine din generația bonjuriștilor și lipsei de competență filologică i s-a mai adăugat și absența darului poetic. În manuscrisul lui Carl-Gustaf Zetterquist s-au mai descoperit alte șase traduceri "dans le dialecte des Saxons de Transylvanie"169. E vorba de versiuni germane realizate
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
să vadă, să prindă originalitatea unui moment. Vai, nu știe nici chiar să scrie! Limba limfatică și emfatică a acestor scrisori nu e deloc a unui "rege al poeziei" (cu toate că, slavă Domnului, exercițiul literar nu-i lipsea), ci a unui bonjurist oarecare. Pe cînd Ion Ghica e un clasic al prozei noastre. Nu e desigur o întîmplare, că unul nu avea decît cultură literară (și aceea improvizată), pe cînd Ghica audiase cursuri de analiză la Școala Politehnică, urmase școala de mine
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
critic" este ilustrat îndeosebi de ardeleni, care promovau aprecieri raționale din perspectiva unor exigențe ale europenismului și militau pentru schimbări efective în vederea înscrierii în spiritul european și în circuitul de valori care-l caracterizau. Pe opozanții latiniștilor, în primul rînd bonjuriștii moldoveni, conștienți și ei de diferența dintre români și europenii vestici, nu i-a preocupat în mod deosebit emanciparea românilor în sens european, căci ei și-au petrecut o mare parte de viață în Occident și cunoșteau viața din țara
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vi se pare că Titu Maiorescu al nostru a creat aceeași „ruptură” de direcție în cultura noastră, trimițându-l pe tinerelul Mișu Eminescu la Viena și Berlin și mai ales la textele scriitorilor și filozofilor nemți?!... Întorcând decis spatele franțuzismelor bonjuriștilor și prestigiosului Basil Alecsandri?!... Născându-se astfel nu numai Luceafărul, dar și propensiunea bardului pentru motivul grav și titanic, eliberarea sa de motivele săltărețe ale folclorului, dorința sa, vai, nesatisfăcută, de a zidi o operă monumentală cu titlul Andrei Mureșanu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
n-ai auzit că tineritul s-a zburlit 33 în Iași și la București? Am auzit că se clocește ceva, dar Mihai Sturza o să-i ciomăgească, fii sigur, că doar n-o să ne lese de râsul pantalonarilor 34 și a bonjuriștilor. Eram de zece ani, pe când se fierbeau toate aceste, și veștele grave ce ne veneau din Iași, din București și din alte capitalii din Europa s-întipăreau adânc în mintea mea. Pășisem în anul 1848, anul acel de vijelie care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
când treceam în apropiere pe lângă școala primară din Precista, cu fațada ei de templu grec, îmi simțeam sufletul ușor și plin de o lumină și de o bucurie neînțelese. Astăzi, strada Bunilor copii (nume probabil adus de la Paris de cine știe ce bonjurist de acum trei sferturi de secol; căci există încă, pe cât știu, prin cartierul St. Honoré, o stradă care se chema și se cheamă așa, Rue des Bons Enfants), astăzi, zic, strada aceasta poartă alt nume: Isăcescu sau Ioaniu sau Șoarec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
număr al "Albinei". Calea aceasta, a imitărei și importărei, care a provocat, e drept, multe erori și excese (s-ar fi putut altfel?), a fost considerată de mulți ca inutilă și chiar nefastă. Sunt unii care nici azi nu iartă bonjuriștilor, pașoptiștilor și tuturor inovatorilor din epoca marilor prefaceri, procedarea lor. Pentru aceștia, toate relele, de care am suferit și suferim încă, nu sunt decât rezultatul suprapunerei nechibzuite a formelor noi apusene peste fondul vechi național. Intransigența aceasta nu dezleagă însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dar cu o Întârziere de câteva decenii. De altfel, prima jumătate a seco lului al XIX-lea a fost o epocă de tranziție și pentru târgoveții, negus torii și boierii români. Reveniți din Paris sau din alte capitale europene, tinerii „bonjuriști” au reușit până la urmă să impună „straiele evro penești”, În locul celor turco-fanariote purtate de boierii români. Așa cum a observat Iuliu Barasch, inițial, portul evreilor din Moldova era „portul vechi, iudeo- moldovenesc, care se aseamănă cu portul țării”. De pe la mijlocul secolului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
istoricu pentru Dacia, solidă, pentru acea vreme de dibuiri, culegere documentară de cronici, diplome, inscripțiuni, studii, liste bibliografice, în care redactorul își propunea să vâre printre izvoarele istorice și poezia populară. Bălcescu luă parte la toate mișcările naționaliste din epoca bonjuristă, culminând în anul 1848. După eșuarea revoluției, el întreprinse o acțiune diplomatică ce urmărea înfrățirea ungurilor și românilor împotriva asupritorului comun. "O! câte nenorociri simțimântul de naționalitate a adus într-aceste locuri. Războiul între unguri și români este un război
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu idei înaintate, tot atât de legitime în fond, umflate și ele. Gahița poartă beretă cu pene, rochie bufantă de coloare vie și evantai. Umerii și brațele îi sunt goale, obrazul foarte dres e împestrițat cu benghiuri. Tânărul Iorgu, sosind în costum bonjurist și cu lornion în mână, e plăcut surprins de occidentalismul Gahiței. El cere numaidecât " Madamei felicitatea declinației" numelui ei, iar Gahița nu poate refuza "desirul" unui "Monsiu" așa de distins, care o contemplă prin lornion, fiindcă "cetirea necontenită a uvrajelor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a dovedit o Madame Angot, personagiu popular în teatrul bulevardier de la începutul veacului XIX. Ea e o cochetă bătrână și totdeodată o bună mamă, o burgheză cu dor de parvenire, dar și o inteligență deschisă pentru ideea de progres, o bonjuristă în fine. Amestecul de anteree și fracuri din aceste vodeviluri, de moldovenească grecizantă și jargon francoromîn, de tabieturi patriarhale și de inovații de lux occidental, dă un tablou inedit, încîntător pentru ochiul de azi. Veselia nebună a cupletelor, învîrtirea în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Santa Maria del Fiore cu ecourile lui de orgă. Istoria unui galbăn și a unei parale e condusă într-un spirit cu totul francez. Galbenul, trecut din mână în mână, povestește paralei vicisitudinile sale, desfășurând o galerie de tineri, de la bonjuristul cu frac până la despuiatul lăieț. Un salon din Iași reprezintă o colecție de instantanee umoristice de epocă, confruntări între bonjuriștii cu frace și legături albe la gât, semănând a "ciocli din Paris" și a "ahtori nemți", stârnind ilaritatea bătrânilor, care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spirit cu totul francez. Galbenul, trecut din mână în mână, povestește paralei vicisitudinile sale, desfășurând o galerie de tineri, de la bonjuristul cu frac până la despuiatul lăieț. Un salon din Iași reprezintă o colecție de instantanee umoristice de epocă, confruntări între bonjuriștii cu frace și legături albe la gât, semănând a "ciocli din Paris" și a "ahtori nemți", stârnind ilaritatea bătrânilor, care la rîndu-le, împiedicați în anterie, răscopți în giubele, suportă ironia tinerilor: "Boieriul: Ce face? Poate blana mea nu-i frumoasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dăm de Radovanca, vrăjitoare, locuind în ruinile palatului Dudeștilor; după ea vine Călina, fata ei, nevasta lui Soare potcovaru țiganul întîi, apoi a lui Stoian, zavergiu cu "tarabulus la cap și cu iatagan la brîu"; în sfârșit, urmează nepotul Radovencei, bonjurist de la Paris umblând "cînd răsturnat în droșcă sau în carâtă, când călare pe cai de soi, când mâind armăsarii din faeton". E o înscenare muzeală savantă, plină de umor, în prezentări dioramatice, întrunind toate elementele pătrunderii modului de existență al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
apoi primele creionări ale așa-zisului tradiționalism, care nu este la început decât o foarte originală adaptare a acelei poezii franceze care evoca în linia lui Verlaine secolul lui Watteau, parcurile, menuetele și carnavalurile. În loc de "masques et bergamasques" avem epoca "bonjuriștilor" și a crinolinelor, printr-o reluare de altfel a unei idei din C. Stamati: Caleașcă, drum de noapte, păduri adânci de fag, Și prin frunzișe lună cernită-n ceață fină, Poiene necosite de mult, și miros vag De flori de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-se se-alină Realitatea vremii pe al naturii prag. Prin ce metepsichoză revăd obrazul drag Al fetei de-altădată în albă crinolină. Aceiași ochi sălbateci, același zâmbet trist, Din care făurisem a dorului povară, Și cu același tânăr și palid bonjurist... Când ea, înfășurată în vălul de percal Îmbălsămat de fuga zefirului de vară, Visa la iarnă baluri la consulul muscal. Tot acum se schițează și o poezie intimistă a odăii, a relicvelor, cu elemente autohtone: În casa amintirii nu-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a pierdut cu totul, ci a ajuns până la veacul al XIX-lea "plutind pe răsîpele aduse de veacul al XVIII-lea". Ce înseamnă această tradiție culturală? Mai întîi, o rafinare cerebrală, trecută prin ereditate de la o generație la alta până la bonjuriștii de la 1840. Nu e lucru fără însemnătate subțiarea creierului în mai multe generații. Apoi, o deprindere cu îndeletnicirile culturii 2 , trecută prin educație, o generație moștenind de la alta deprinderea de a citi, oarecare cunoștințe mai deosebite, în specie: o bibliotecă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
literară". 2 Amintiri, "Romînia literară" ă1855î, p. 507. de învinuiri a răspuns de mult, cu anticipație, unul din acei "raționaliști șarlatani", A. Russo: " Va veni vremea, dacă n-au și sosit, în care și noi, tinerii de pe la 1835, tinerii și bonjuriștii suri de astăzi, vom fi chemați bătrâni; vom fi giudecați nu după ceea ce am făcut, dar după ceea ce mințile strechiete or socoti că au trebuit să facem; vom fi osândiți nu după greutatea luptei și a vremei de atunce, ci
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
la Paris, o ! fericitule între fericiți!, iar eu m-am întors la Iași"... pe care (în Iașii în 18441) îl descrie cu dispreț ca pe un oraș "semi-oriental", fără arhitectură, fără splendoare, incult și plin de glod2, în care meritul bonjuriștilor nu e recunoscut și unde, cum zice aiurea: " Noi ă bonjuriștii î nu mai avem lege, suntem eretici, provocăm boierii la duel, mâncăm oamenii, criticăm abuzurile" etc... și, ceva mai departe: " Ce zici, amice, de elementul în care suntem chemați
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
la Iași"... pe care (în Iașii în 18441) îl descrie cu dispreț ca pe un oraș "semi-oriental", fără arhitectură, fără splendoare, incult și plin de glod2, în care meritul bonjuriștilor nu e recunoscut și unde, cum zice aiurea: " Noi ă bonjuriștii î nu mai avem lege, suntem eretici, provocăm boierii la duel, mâncăm oamenii, criticăm abuzurile" etc... și, ceva mai departe: " Ce zici, amice, de elementul în care suntem chemați a trăi noi, elevii academiilor din Franța și Germania? ă...î
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
știe că a avut un rol însemnat în lupta dată pentru a atrage atenția clasei boierești asupra literaturii populare culeasă de Alecsandri. Pe când bărbații purtau ișlice și vorbeau grecește, femeile se civilizase, vorbeau franțuzește, cântau din clavir și... flirtau cu bonjuriștii. Așadar, femeile s-au civilizat întîi, și cum procesul de civilizare nu se face, la începuturile lui, fără oarecare ridicol, între ele s-or fi găsind mai multe "prețioase" și de aceea autorii vremii, poate fără să-și dea seamă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de un an, lung cât un secol; tu ai mai rămas la Paris, o ! fericitul între fericiți ! iar eu m-am întors la Iași", în acel Iași "semioriental", fără arhitectură, fără nici o splendoare, incult și plin de glod, unde meritul bonjuriștilor nu e recunoscut (zice el în articolul Iașii în 1844 - tot în 1844, ca și Iorgu de la Sadagura), în acel Iași unde, cum zice în alt loc, citat mai înainte: " Noi ă bonjuriștii î nu mai avem lege, suntem eretici
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
incult și plin de glod, unde meritul bonjuriștilor nu e recunoscut (zice el în articolul Iașii în 1844 - tot în 1844, ca și Iorgu de la Sadagura), în acel Iași unde, cum zice în alt loc, citat mai înainte: " Noi ă bonjuriștii î nu mai avem lege, suntem eretici, provocăm boierii la duel, mâncăm oameni, criticăm abuzurile..." și ceva mai departe: " Ce zici, amice, de elementul în care suntem chemați a trăi noi, elevii academiilor din Franța și Germania?... noi, care avem
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]