93 matches
-
Domnitor și îndeplinită pînă la urmă cu succes, împreună cu prietenul său, Costache Negri. Tot ceea ce Ralet scrisese pînă la Suvenire și impresii de călătorie se încadrează în linia pașoptismului mediu. Biografia sa este cea a fiilor de mari boieri, a bonjuriștilor angrenați în pregătirea Revoluției. Astfel, după terminarea studiilor particulare și după întoarcerea de la studiile universitare (efectuate, probabil, în Polonia), posesor al unor lecturi întinse și variate, vorbitor al mai multor limbi străine, Ralet încearcă să scrie literatură. Volumașul de Scrieri
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
și capacitatea de a alcătui din detalii o atmosferă inedită atestă de pe acum virtuțile strict descriptive ale pașoptistului. Starea de spirit proprie și permanentă a lui Alecu Russo a fost formulată de el încă de la primele încercări: în Studie moldovană, bonjuristul Russo se considera deja bătrîn la 30 de ani și arunca asupra trecutului recent privirea unui blazat, a unui sceptic ce-și presimțea parcă sfîrșitul apropiat: "Tînărul cel mai tînăr din oamenii de la 1835 este mai bătrîn decît cel mai
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Ia uite la coana Anica cât îi de urîtă! I-a ieșit tot sufletul în față. În antipatia reciprocă dintre Adela și coana Anica se rezumă nimic mai puțin decât o pagină importantă din istoria țării: Adela e fiica unii bonjurist, coana Anica - a unui vătaf îmbogățit. Dar când exclamă: "O urăsc!", Adela se înșală. O dezminte însăși pornirea ei violentă. Adela ia drept ură indignarea ei generoasă. Și ce adorabil e acest "O urăsc!" prin vioiciunea lui pasionată și prin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ban în ticăloasa țară a Munteniei. Caragiale nu mai are naivitatea să se întoarcă și să creadă că mai e ceva de făcut. Pașoptiștii se întorseseră, dar lumina lor ajunsese sub oboroc. Familiile de la patrușopt plodiseră Agamemnoni de panaramă. Jargonul bonjurist a devenit primul limbaj de lemn. Formele fără fond nu s-au ridicat până la o autentică autoreflectare, ci au îmbogățit subconștientul cu noi fantoșe. Pătruns în conștiința Europei, Caragiale rămâne acolo, pozîndu-se la Berlin, ce-i drept, nu în argat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să vadă, să prindă originalitatea unui moment. Vai, nu știe nici chiar să scrie! Limba limfatică și emfatică a acestor scrisori nu e deloc a unui "rege al poeziei" (cu toate că, slavă Domnului, exercițiul literar nu-i lipsea), ci a unui bonjurist oarecare. Pe când Ion Ghica e un clasic al prozei noastre. Nu e desigur o întîmplare, că unul nu avea decât cultură literară (și aceea improvizată), pe când Ghica audiase cursuri de analiză la Școala Politehnică, urmase școala de mine și, se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cu soțul că de cîțiva ani Din retribuția de leu N-aduce-n casă nici cinci bani!” (V.D.Popa) Fabula Intr-o cofetărie-patiserie stau la masă trei colegi de serviciu.In fața lor trei halbe cu bere. -Eu beau numai bere,anunță bonjuristul. Medicul mi-a interzis să mai beau alcool și să mai fumez.Sufăr cu cordul. Atmosfera se încinge.Se spun glume diverse. „Rîsul[este]cel mai important aliat al omului contra rațiunii”,aprecia Schopenhauer. -Știu unul bun,decretă bonjuristul.” Se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
anunță bonjuristul. Medicul mi-a interzis să mai beau alcool și să mai fumez.Sufăr cu cordul. Atmosfera se încinge.Se spun glume diverse. „Rîsul[este]cel mai important aliat al omului contra rațiunii”,aprecia Schopenhauer. -Știu unul bun,decretă bonjuristul.” Se spune că un leu și-a adunat supușii.« Am hotărât ca începând de azi să vă mănânc.Câte unul pe zi. Dar vom proceda democratic.Invitatul meu la masă va spune un banc.Dacă îi veți aprecia umorul,îl
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
până la genunchi” și se preface că nu vede „cum Își punea colțuni de bumbac albastru peste colțunii de mătasă”1. Să fie oare vorba despre o retractare? Să fi intrat și Kogălniceanu În tabăra „tombaterelor”, după ce va fi susținut idealuri „bonjuriste”? Nici pe departe. Doar că, În această etapă, „mulți dintre aceia care pot părea azi drept pionieri ai occidentalizării se descoperă cu pricipii conservatoare. Deci Încă de la Început se disting liniile liberalismului și conservatorismului, ale modernismului și tradiționalismului”2. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cartografiază cu atâta limpezime Întortocheatele drumuri ale Începuturilor vremii moderne la noi este G. Călinescu. Dacă la Început occidentalizații români (care Își spun „tineri”) sunt numiți În derâdere când „nemți”, când „franțuzi”, când „capete stropșite”, spre 1848 ei sunt porecliți „bonjuriști”. Antibonjurismul Încrâncenat naște „tombaterele”, apărătorii vechiului regim, Încremeniții În trecut. Deși descins dintr-o familie boierească, M. Kogălniceanu e, ca și Rosetti, democrat prin structură, dar deopotrivă Înzestrat „cu instinct conservator”. Și mai ales cu spirit critic, apreciază elogios G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
oprimarea supușilor săraci; r. 21 : „ce nevoie mare este să înțelegi tu, mojicule?” superioritatea falsă pe care și-o asumă boierii în fața țăranilor, atitudine ce le-ar permite autoritatea supremă asupra lor; 83 p. 50, r. 10 12 : „Decât un bonjurist c-o mână de învățătură, mai bine un țăran cu un car de minte!” preferarea înțelepciunii simple, în locul emancipării aparente, a snobismului; p. 52, r. 1 3 : „în câțiva ani de zile m-au calicit cu desăvârșire, și mi-a
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
D.R. a lăsat numeroase discursuri rostite la inaugurarea de școli și instituții, panegirice închinate unor personalități politice și eclesiastice, cuvântări funebre, gen în care excelează, etalându-și cultura și finețea oratorică. Bun cunoscător al limbii franceze, acest monah autodidact și „bonjurist” traduce importante scrieri moral-filosofice, cu tangențe religioase. Tălmăcirea din Lamennais, Cuvintele unui credincios, ce face elogiul libertății, publicată anonim în 1848, cu o prefață în spiritul profetic și patriotic al pașoptiștilor, a fost răspândită gratuit pe Câmpia Libertății și salutată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
desfășurat la Iași, în 1839-1841. Din 1839-1840, încep să se întoarcă în Moldova mai mulți tineri care studiaseră în străinătate, mai ales în Franța și diversele state germane: Alecsandri, Costache Negri etc. Ei au fost iute numiți de către boierimea conservatoare „bonjuriști” și „duelgii”. În privința primului epitet, lucrurile sunt clare. Dar e interesant să vedem de ce erau numiți „duelgii”. Ne-o spune istoricul ieșean D. Ivănescu, cel mai bun cunoscător al epocii: „Denumirea de «duelgii» era într-o oarecare măsură justificată, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
salvare a sufletului românesc de la damnarea sa istorică, același M. Ralea afirma în contra curentului: "Începând a fi buni europeni, vom sfârși a fi buni români. Românismul se învață prin europenism. Așa a fost în trecut, așa e și astăzi. Patruzecioptismul bonjurist și jacobinismul ne-au dat conștiința națională. Români ne-am descoperit mai întâi în Franța" (cf. Ornea, 1996, p. 63). Ecouri ale acestui mesaj au început să se reverbereze în conștiința românească abia peste multe decenii, în postcomunism, când societatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în consiliul comunal, devine cea mai apropiată persoană publică de Eminescu, medicul lui curant. 3 decembrie: bilet de mulțumire pentru bani. 5 decembrie: chitanță și mulțumire pentru bani. 8/20 decembrie: Iată cauza din care m-am îmbolnăvit. 1) Un bonjurist, într-o dimineață, a găsit de cuviință să iasă înaintea lui Mihai dimineața când făcea plimbare, să-l ieie la dejun cu d-sa dându-i rachiu, mâncări sărate, vin etc., cu totul contra curei și chiar boalei lui. Venind
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
însă, vom afla că și doctorul Isac bea cam mult. Desigur, exagerările Hanrietei trebuie luate ca atare. Vinul îi era recomandat lui Eminescu, câte o litră pe zi, vezi mai sus; cât rachiu ar fi putut bea el cu acel „bonjurist” încât să-i fie cu adevărat rău?! Mai degrabă, sora sa este încredințată că societatea nu-i face bine, statul în cârciumă, discuțiile, provocările prietenilor ca să-și spună și el opiniile politice, etc. Ni-l putem ușor imagina pe Eminescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să vadă, să prindă originalitatea unui moment. Vai, nu știe nici chiar să scrie! Limba limfatică și emfatică a acestor scrisori nu e deloc a unui "rege al poeziei" (cu toate că, slavă Domnului, exercițiul literar nu-i lipsea), ci a unui bonjurist oarecare. Pe cînd Ion Ghica e un clasic al prozei noastre. Nu e desigur o întîmplare, că unul nu avea decît cultură literară (și aceea improvizată), pe cînd Ghica audiase cursuri de analiză la Școala Politehnică, urmase școala de mine
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
istoricu pentru Dacia, solidă, pentru acea vreme de dibuiri, culegere documentară de cronici, diplome, inscripțiuni, studii, liste bibliografice, în care redactorul își propunea să vâre printre izvoarele istorice și poezia populară. Bălcescu luă parte la toate mișcările naționaliste din epoca bonjuristă, culminând în anul 1848. După eșuarea revoluției, el întreprinse o acțiune diplomatică ce urmărea înfrățirea ungurilor și românilor împotriva asupritorului comun. "O! câte nenorociri simțimântul de naționalitate a adus într-aceste locuri. Războiul între unguri și români este un război
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu idei înaintate, tot atât de legitime în fond, umflate și ele. Gahița poartă beretă cu pene, rochie bufantă de coloare vie și evantai. Umerii și brațele îi sunt goale, obrazul foarte dres e împestrițat cu benghiuri. Tânărul Iorgu, sosind în costum bonjurist și cu lornion în mână, e plăcut surprins de occidentalismul Gahiței. El cere numaidecât " Madamei felicitatea declinației" numelui ei, iar Gahița nu poate refuza "desirul" unui "Monsiu" așa de distins, care o contemplă prin lornion, fiindcă "cetirea necontenită a uvrajelor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a dovedit o Madame Angot, personagiu popular în teatrul bulevardier de la începutul veacului XIX. Ea e o cochetă bătrână și totdeodată o bună mamă, o burgheză cu dor de parvenire, dar și o inteligență deschisă pentru ideea de progres, o bonjuristă în fine. Amestecul de anteree și fracuri din aceste vodeviluri, de moldovenească grecizantă și jargon francoromîn, de tabieturi patriarhale și de inovații de lux occidental, dă un tablou inedit, încîntător pentru ochiul de azi. Veselia nebună a cupletelor, învîrtirea în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Santa Maria del Fiore cu ecourile lui de orgă. Istoria unui galbăn și a unei parale e condusă într-un spirit cu totul francez. Galbenul, trecut din mână în mână, povestește paralei vicisitudinile sale, desfășurând o galerie de tineri, de la bonjuristul cu frac până la despuiatul lăieț. Un salon din Iași reprezintă o colecție de instantanee umoristice de epocă, confruntări între bonjuriștii cu frace și legături albe la gât, semănând a "ciocli din Paris" și a "ahtori nemți", stârnind ilaritatea bătrânilor, care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spirit cu totul francez. Galbenul, trecut din mână în mână, povestește paralei vicisitudinile sale, desfășurând o galerie de tineri, de la bonjuristul cu frac până la despuiatul lăieț. Un salon din Iași reprezintă o colecție de instantanee umoristice de epocă, confruntări între bonjuriștii cu frace și legături albe la gât, semănând a "ciocli din Paris" și a "ahtori nemți", stârnind ilaritatea bătrânilor, care la rîndu-le, împiedicați în anterie, răscopți în giubele, suportă ironia tinerilor: "Boieriul: Ce face? Poate blana mea nu-i frumoasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dăm de Radovanca, vrăjitoare, locuind în ruinile palatului Dudeștilor; după ea vine Călina, fata ei, nevasta lui Soare potcovaru țiganul întîi, apoi a lui Stoian, zavergiu cu "tarabulus la cap și cu iatagan la brîu"; în sfârșit, urmează nepotul Radovencei, bonjurist de la Paris umblând "cînd răsturnat în droșcă sau în carâtă, când călare pe cai de soi, când mâind armăsarii din faeton". E o înscenare muzeală savantă, plină de umor, în prezentări dioramatice, întrunind toate elementele pătrunderii modului de existență al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
apoi primele creionări ale așa-zisului tradiționalism, care nu este la început decât o foarte originală adaptare a acelei poezii franceze care evoca în linia lui Verlaine secolul lui Watteau, parcurile, menuetele și carnavalurile. În loc de "masques et bergamasques" avem epoca "bonjuriștilor" și a crinolinelor, printr-o reluare de altfel a unei idei din C. Stamati: Caleașcă, drum de noapte, păduri adânci de fag, Și prin frunzișe lună cernită-n ceață fină, Poiene necosite de mult, și miros vag De flori de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-se se-alină Realitatea vremii pe al naturii prag. Prin ce metepsichoză revăd obrazul drag Al fetei de-altădată în albă crinolină. Aceiași ochi sălbateci, același zâmbet trist, Din care făurisem a dorului povară, Și cu același tânăr și palid bonjurist... Când ea, înfășurată în vălul de percal Îmbălsămat de fuga zefirului de vară, Visa la iarnă baluri la consulul muscal. Tot acum se schițează și o poezie intimistă a odăii, a relicvelor, cu elemente autohtone: În casa amintirii nu-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a pierdut cu totul, ci a ajuns până la veacul al XIX-lea "plutind pe răsîpele aduse de veacul al XVIII-lea". Ce înseamnă această tradiție culturală? Mai întîi, o rafinare cerebrală, trecută prin ereditate de la o generație la alta până la bonjuriștii de la 1840. Nu e lucru fără însemnătate subțiarea creierului în mai multe generații. Apoi, o deprindere cu îndeletnicirile culturii 2 , trecută prin educație, o generație moștenind de la alta deprinderea de a citi, oarecare cunoștințe mai deosebite, în specie: o bibliotecă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]