238 matches
-
a înviat!". E fără îndoială o parodie - începînd cu stilul de jurnalist mediocru și terminînd cu citirea textului de mai sus pe fondul unei zile de viscol și zloată din ajunul Crăciunului. însă absolut totul în schița lui Caragiale respiră bonomia patriarhală a acelei belle époque românești, unde semnele occidentale (ca, de exemplu, o presă veșnic la zi) se uneau încă armonios cu lumea patriarhală, instalată parcă pentru o sută de ani. N-a fost așa. Acea lume patriarhală avea să
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
gândacii!?". "Păi ce? Credeai că urlu de nebună, aiurea-n tramvai?" Da' ce făceau, doamnă?" "Scriau tot felu' de mizerii despre mine pe pereți, jigodiile dracu'!" Profesorul clipi de câteva ori, trase aer în piept și o chestionă cu aceeași bonomie: "Ai văzut niște gândaci care scriau pe pereți texte obscene la adresa ta?" "Nu. Nu obscenități propriu-zis", explică sâcâită Săvuleasca. "Vă înjurau dă mamă?", întrebă, lansându-se într-o ipoteză și secretara. "Ce-ai, mă, ce-ți veni?", se încruntă baba
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în tăvile de plastic. Farmacistul trânti Valiumul pentru Bull prin ghișeul de servire. Se uita ușor intrigat la clientul său. Bull nu părea genul care să aibă nevoie de sedative. Arăta mai degrabă ca un băiat bine făcut, plin de bonomie și care avea o relație apropiată cu alcoolul. Bull luase pastilele fără să se deranjeze să mai citească eticheta. Primise restul și chitanța. Farmacistul, conștient de efectul preparatelor sale, prin care acționa de la distanță asupra celor care-i călcau pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cuiva pierdut În oraș. Poate că e re ținut de armată, poate că nu. Nimeni nu știe. E născut În Olanda, Însă are naționalitate indoneziană. Mi e teamă că a fost expediat. — Ah, een Nederlander, a zis Președintele râzând cu bonomie. A luat o țigară dintr-o mică tabacheră de argint de pe masă. Înțeleg din glasul dumitale că Îl iubești. Margaret s-a simțit amețită și Înfierbântată. A Încuviințat din cap. — Da, s-ar putea spune și așa. El a cercetat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea mai înainte, uite așa, firesc, din raționament în raționament... Mă bucur că s-a întâmplat să vii, îi spuse și-i zâmbi cu buzele strânse, mărginite de două paranteze largi, adânci ce-i dădea din nou acel aer de bonomie. Câte fețe are femeia asta, își spuse uluită Carmina și-și lipi spatele de speteaza scaunului, parcă într-un gest de apărare. Omul cu o mie de fețe își șopti. Bănuia că știa să fie rând pe rând mofluză, sictirită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
domnule Stelică, făcu concesiv secretarul. Dar erau alte timpuri... Acum nu se mai pune problema în același fel. Cine nu e cu noi, e împotriva noastră, tovarășe pensionar! îl preveni Ilici Vasile, cu un glas schimbat, dur și șuierător, fără bonomia complezentă și aparent naivă pe care o afișase mai devreme. Nu vă jucați cu noi!... Răbdarea și bunăvoință noastră nu sunt un sac fără fund!... Noi v-am avansat o propunere foarte rezonabilă. Mai gândiți-vă, îl povățui secretarul Girolteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scrii, ținură să-l asigure pe blond celelalte două studente, vorbind la unison. Tu ești Nichi, poetul îngerilor!... Stelescu surâse blajin și dădu îngăduitor din mână: Tu, mă Ioano, și tu, mă Gheorgițo, sunteți niște fete bune, rosti el cu bonomie. Nu știu, zău, dacă chiar sunt poetul îngerilor... Că atunci când m-apucă năbădăile parcă mi-aș pune și eu o rubașcă de drac pe mine... Dar la urma urmei, fetelor, știți cum văd eu lucrurile?... Contează mai mult dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl lăudă încântată Bianca. Ești mare cât un elefant și sprinten ca argintul viu!... Fetele râseră auzind o asemenea remarcă. Dragă, sunt sprinten ca un elefant, nu ca argintul viu, c-așa m-a făcut mama! o corectă Nichi cu bonomia-i cunoscută. Baba cu trup sfrijit încetase să mai clefăie iaurt cu lingurița și îl fixa cu ochi mirați și tâmpi, lucind stins în găvanele orbitelor. Sărut mâna, maică Dochia! o salută Nichi, făcându-i o reverență japoneză, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a gândirii profunde. Rareori găsești în cultura română - și în viața publică din România - pe cineva ale cărui luări de poziție să-ți lase impresia judecății definitive. Forța de impact a prezenței sale provine din contrastul (asumat, direcționat, regizat) dintre bonomia inepuizabilă și fermitatea opiniei. Andrei Pleșu e rareori agresiv și patetic. Dar atunci când se întâmplă să fie, e limpede că s-a ajuns la o limită dincolo de care nu mai e nimic de făcut. De regulă, inteligența sa speculativă se
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
nouă spre a încondeia un continuum de moravuri și tipologii, printr-un joc ambiguu de registre, concomitent învederîndu-se persiflator și serios? O ironie ritualizată în cadența discursului critic asigură o succesiune peste veac a unei stilistici cu patentă națională. O bonomie cu subtext vitriolant este, iată, încă foarte eficace în raport cu "slava stătătoare" a unui miticism ce debordează azi, probă de variațiune pe aceeași temă, în ipostază scriptică. Dacă nu avem încă "memoriile d-lui Cozmîncă, nu numai pe cele ale d-
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
nouă spre a încondeia un continuum de moravuri și tipologii, printr-un joc ambiguu de registre, concomitent învederîndu-se persiflator și serios? O ironie ritualizată în cadența discursului critic asigură o succesiune peste veac a unei stilistici cu patentă națională. O bonomie cu subtext vitriolant este, iată, încă foarte eficace în raport cu "slava stătătoare" a unui miticism ce debordează azi, probă de variațiune pe aceeași temă, în ipostază scriptică. Dacă nu avem încă "memoriile d-lui Cozmîncă, nu numai pe cele ale d-
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
crusta impură / în cel mai adânc amânat ieri sau mâine / în cleiosul acum" (Cleiosul acum). În grădina suspendată a deliciilor începe să bată un vînt cu dezagreabile efecte. În carnetul de schițe al poetului ce părea a-și cultiva o bonomie fără termen se ivesc figurile schimbării de atmosferă. Aidoma lui Petre Stoica din etapa sa finală, Ovidiu Genaru recurge la interpelări civice: Numai vântul invizibil iscat din senin / mi-a smuls pălăria de pe cap / numai vântul scandalos particular // Uite-o
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
Într-un cuvînt, ar fi devenit vulgar cu premeditare și extravagant din lipsă de conținut. Nu acesta e cazul lui Ciprian Măceșaru, puține fiind notațiile din volum la care cititorul să nu încuviințeze spontan. Numai că, grație fondului atavic de bonomie temperamentală, autorul e inapt de necuviințe expresive, jurnalul fiind o mostră de consemnări decente pe seama unor resemnări adînci. Mai mult, avînd cultura și discernămîntul unui autentic intelectual, autorul alege calea virtuții cu tentă umanistă, mizînd pe șlefuirea statornică a predispozițiilor
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
Se duce...: „Dar când e totul călător/ Schimbat mereu sau schimbător,/ Al meu destin e nencetat/ Neschimbător și neschimbat. Din nou, un amestec de tonuri romantice cu temenele orientale în fața sorții, și peste toate o ciudă subțire, învinsă repede de bonomie. Chiar dacă Bagdadul spre care călătorește un emir de fantezie e „mai șters decât rozul de flori efemere,/ Mai stins decât visul pierdutului rai", pariul pe cartea acestei naturi care a absorbit toate manierismele societății are forța unei filosofii. A unei
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
o involuntară stare de amnezie, căci atenția îți scade din cauza eleganței monotone a vorbelor. O rotunjime ritmată al cărei efect stilistic se pierde prin disiparea sensului: aceeași semnificație împărțită în prea multe unități de expresie doctă, pornind toate dintr-o bonomie iremediabilă. În volum predomină sentințele scurte de tip aforistic sau enumerările de tip sinonimic. „Filosoful e săracul voluntar al spiritului, cerșetorul etern ce agonisește zilnic aceleași monede, trăind în restriște, aproape gol, aproape orb, fixat spasmodic asupra ideii asemenea unui
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
abia de un sfert de veac, dar intrînd, de bună voie, în miezul unor documente și întîmplări centenare, ai sentimentul unei familiarități îndepărtate. Al unei înrudiri, nu foarte strînse, dar nici de tot pierdute, cu acei oameni care-și apără bonomia de fond în toiul unor crize de formă. Politicieni, ca și popor. Colecția "Clepsidra", în care această cărticică de vremuri și moravuri a apărut, impune atenție la timpul care trece. În șase trepte, numite cu titluri de capitol: Începe un
Viitorul și trecutul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6659_a_7984]
-
în public, înseninează frunțile și nu dezamăgește prin concesii critice făcute subreptice. Apoi, omenește vorbind, Alex e persoana cea mai puțin antipatică pe care o știu, cauza stînd în inaptitudinea congenitală de a fi fioros sau respingător. Impresia aceasta de bonomie sociabilă are o cauză pe care adesea o ignorăm, căci confundăm euforia cu veselia, crezînd că firile bine dispuse sunt un fel de bufoni cabotini predispuși la glumițe și bancuri frivole. În realitate, umorul lui Alex Ștefănescu nu are nimic
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
șarjă anti-moralistică, nu se poate să nu dea de gândit celui care a citit Canonul cuconului Dinu Matraca, proza cea mai licențioasă iscălită de vreun scriitor până la Brătescu- Voinești, revelează și umorul la acest scriitor mai complex decât se crede; bonomia și acel haz câteodată chiar trist îl caracterizaseră încă de la începuturile sale literare. Avantajul de a-l reciti la intervale de decenii schimbă perspectiva mult mai mult decât aș fi crezut-o eu însumi înainte de a o experimenta. Să promit
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
mod firesc, drept un proces ce ține de complexitatea discursului muzical, de accentuarea tensiunii dramatice. Lucrarea are mertiul de a ne fi luminat și o altă latură, cea meditativ-dramatică, a personalității maestrului, un aspect abil retras în timpul vieții, mascat de bonomia șă- galnică a omului de lume, de cozeria elegant întreținută, de ținuta aristocratică a maestrului de la care, în anii studenției, în afara regulilor contrapunctului, am aflat că boieria poate fi o stare a spiritului. Și aici, la Cluj, anterior - relativ recent
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
extrem de prețioase despre epica acestui inconfundabil narator al Transilvaniei. Epistolele lui Perpessicius, necunoscute până acum, relevă excelentele relații existente între cei doi importanți scriitori și cărturari care s-au respectat și prețuit. Istoricul și criticul literar Perpessicius, în proverbiala lui bonomie și înțelegere, a intuit, fără ezitare, valoarea estetică a prozei lui Ion Vlasiu și i-a stabilit locul în evoluția naratologiei românești. * București, 13 mai 1962 Scumpe domnule Vlasiu, Vă sunt dator o explicație la această dublă-inuzitată întârziere, și a
Ion Vlasiu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5739_a_7064]
-
ți dă o carte, "citește și asta!", cu Regman, care-și bate joc de tine, te ia în bășcălie pentru fiecare lucru pe care-l spui sau fiecare lucru pe care-l citești, cu Radu Stanca, care te privește cu bonomie și face nu știu câte spirite văzând conflictul care se ivește între doi prieteni în cadrul micului nostru grup, cu Ion D. Sârbu, cu sarcasmul lui și cu batjocura lui absolut necruțătoare la adresa noastră. Toate acestea scăldate într-un fel de baie de
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
abil cu fatalitățile timpului. Nu lipsesc, în acest sens, nici elementele anecdotice. Lipsit de găzduire bucureșteană, el se găsește, alături de alți scriitori, între care și Nichita, în colonia de pe Strada Naipu 20, vreme de trei ani. Sunt fragmente ce surprind bonomia, taifasul și ambianța unei tinereți fără posibilități. Fără speranțe concrete. Arcuri în timp dau seamă de triste epiloguri, precum moartea lui Nicolae Velea, găsit înghețat. Sunt, însă, și scene în care talentul literar al lui Gabriel Dimisianu - afară de remarcabila portretistică
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
își dorea Partidul, ci ca un grup de oameni vii. Nu doar retrospectiva, ci și reîntâlnirea la o șuetă, unde Emilia nutrește proiectul utopic al reînvierii micii familii muncitorești într-o întreprindere capitalistă, evocă aceeași atmosferă de familiaritate caldă, de bonomie. Este ceea ce s-a salvat din comunism, în contra lui, sugerează Stere Gulea, umanitatea acestor oameni simpli. Cu totul altceva aveam în masa amorfă de muncitori din ultimele scene ale Reconstituirii (1971) lui Lucian Pintilie. Legătura lor cu comunismul ca ideologie
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
un polemist susținut, cu atît mai puțin un pamfletar. Imaginea ce i s-a creat, de critic ofensiv, mordant, cu greu s-ar putea susține. Nu e ceea ce s-ar putea numi un critic ,rău"! Inconformisul i se voalează în bonomie, incisivitatea i se dispersează în poante, într-o puzderie de găselnițe formale. Pus în fața unor insatisfacții, criticul de la ,Vatra" e surprinzător de calm, mulțumindu-se cu punctarea obiecțiilor, cu notificarea ca atare a respingerii. Subtextul refuzului e o dispoziție mai
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
se pot confunda. Asistăm la un spectacol unde actanții își spun replicile apoi pleacă, lăsând o mulțime de porți deschise. Iată câteva secvențe: după serenitatea aproape de sapiențial a Irinei Mavrodin, îl surprindem pe Al. Cistelecan într-o dispoziție de o bonomie mornă și o reîntâlnim pe Ana Blandiana în ipostaza de interlocutor apt să dezamorseze, cu paciență, pe un ton impersonal, potențialul exploziv al oricărei întrebări. Nonconformistul Marin Mincu se înfățișează și ca om de litere în sensul propriu al cuvântului
Portrete în mișcare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10195_a_11520]