87 matches
-
de stabiliment (era să spunem establishment): Uităm. Sau ne facem că uităm. Ne trece repede. Uitarea. Vorba refrenului. Totu-i să nu aruncăm cu pietre. 25 aprilie E tentant, din cînd în cînd, să fii desuet. Tentant, ba chiar de bonton. În jurul atelierului zumzăie rumorile momentului și ar fi nu știu cum să te faci că nu le auzi. Că nu le recunoști, la urma urmei, justificarea. Anume care? Păi, noutatea nu e strigătoare: de cînd lumea (artistică) rumorile au fost sarea și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a societății decum ar mărturisi-o moraliștii stricți. Viața socială câștiga printr-asta signitatea * sa mai nobilă, și cu drept cuvânt se numește bun-ton împrejurarea când sociabilitatea nu se dezonoră prin nici un fel de licențiozitate, prin nici o disonanță morală. Acest bonton n-ar putea să esiste fără respectul celor convenabile, și astfel deșertăciunea, care vrea să placă și să se recomande prin asta, este cum se vede un stâlp fundamental al societății". Nu putem să încheiem această considerațiune fără ca să observăm
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
plăcea să se insinueze Îmbrăcată sumar În ochii fiului ei și ai elevilor de la colegiu, motiv de haz și de stropșeală săptămînală. Numele ei de botez era María Craponcia, Îsă ea Își spunea Yvonne, fiindcă i se părea mai de bonton. Yvonne avea obiceiul de a-și interoga fiul asupra posibilităților de avansare socială pe care aveau să i le ofere prieteniile pe care, credea ea, băiatul le lega cu crema societății barceloneze. Îl chestiona despre averea unuia sau altuia, Închipuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
viața Înainte, Însă eu nu-l am decît pe soțul ăsta mizerabil și destrăbălat. O școală de muzică de pe strada Diputación s-a Învoit să-i dea un post de profesoară particulară de pian și solfegiu. Pe atunci, era de bonton ca fetele din familiile Înstărite să fie instruite În artele sociale și garnisite cu harul muzicii de salon, unde o poloneză era mai puțin periculoasă decît o conversație sau niște lecturi Îndoielnice. Astfel, Sophie Carax și-a Început rutina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la petreceri. Suze deschide ușa de la intrare și aud vocea stridentă a Fenellei, urmată de un amestec de glasuri de fete care trăncănesc simultan. Fenny nu face un pas fără un alai de însoțitori gălăgioși. E ca o variantă de bonton a unei zeițe a ploii. — Bună! zice, năvălind în camera mea. Are o fustă de catifea roz foarte mișto de la Whistles, de care am și eu, dar o bluză maro cumplită, de Lurex, cu guleraș. Bună, Becky! Vii diseară? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
important încît merită deschiderea și comunicarea despre această temă”. Păi, asta au făcut oamenii de cînd sînt ei oameni ! E adevărat că eufemizarea recentă a morții a pus „sfîrșitul” sub preș și că acesta nu mai este un subiect de bonton. Iată că site-ul nostru ne propune să reîncepem să vorbim despre moarte. Nu prea am înțeles însă cum. În sfîrșit, din rubrica „Consolare ptr cei îndurerați” am aflat următoarele : „în cazul în care nu reușim să depășim pierderea unei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
această frază au fost publicate în 2003, cînd martirii și eroii autoproclamați timp de un deceniu provocaseră nu numai ironii, ci și respingere în rîndul publicului bulgar”, menționează autoarea. Carevasăzică așa : pe la începutul anilor 2000, în Bulgaria era deja de bonton o astfel de „neutralitate axiologică” a amintirilor despre comunism, expresie, s-ar înțelege, și a unei saturații publice față de discursul puternic încărcat moral al anilor precedenți. Mă întreb - și ne întrebăm cu toții, românii prezenți la această conferință despre memoria comunismului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a întrebat-o Titi în trăsură. — Ce sont des Vaï-madames, i-a explicat ea, după cunoscuta expresie a reginei. Și Titi : cum-cum ? Până să înțeleagă el ceva !... Așa că a trebuit să-i explice în amănunțime cum aceste dame consideră de bonton să se converseze astfel : — Vaaai, dar ce timp ploios ! — Vaaai, dar ce montură la inel ! îmi permiteți, câteva clipe ? — Vaaai, dar vă rog... Vaaai, dar se poate ?... Aceasta este, de fapt, pentru fiecare dintre noi, dovada că am atins maturitatea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Știți câtă suferință, cruzime și moarte se ascund îndărătul medaliilor sovietice cumpărate de voi de la tonetele occidentale? Și cât sânge nevinovat se află în spatele chipului - așa de vânturat de voi pe pieptul tricourilor - al lui Che Guevara? A devenit de bonton să citezi din Engels și Marx. E chic să faci apel până și la Cărticica roșie a lui Mao, ca să nu mai spun că lumea lui Sartre, Beauvoir, Cohn-Bendit și toată neagra inconștiență din Parisul lui Mai ’69 continuă să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și artelor care în palatul lui Mario del Tufo îi lăsase cu gura căscată pe toți. Deja judecătorii dețineau mărturiile multora din cei ce fuseseră de față la acele serate vesele; doamnele cele nobile erau scutite, căci nu era de bonton să le aduci prin tribunale. Opinia publică era împărțită între susținători și opozanți; aceștia din urmă îi puneau în spate tot felul de păcate, în timp ce primii erau precauți și inima le spunea să nu prea dea crezare faptelor invocate. Cel
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
față de mințile fine, în ciuda perfectelor lui maniere. În cazul recent, înapoiase lui Ioanide albumul cu o grabă precipitată chiar în cursul zilei și cu o carte de vizită, pe care scrisese "cu vii mulțumiri". Pentru doamna Ioanide asta însemna desăvârșitul bonton, Ioanide vedea dincolo de aparențe și era sensibil la mizeria morală. Gaittany în mod normal ar fi chemat la telefon și ar fi zis bombastic: Domnule, ți-am văzu albumul! Te felicit! Eminent! (Apoi, în culmea exaltării.) Excepțional! Ești un mare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide, ca unul care cunoștea pe Ioana într-adevăr din copilărie, nutrind pentru ea (aci nu mințise) și un veritabil sentiment de protecție. O știa pe madam Valsamaky-Farfara. Aceasta avea aptitudini pentru cele mai nebunești aventuri, le făcea însă cu bonton, cerând imperios unui bărbat să fie mereu "șarmant". Ea întreținea relații de prietenie mondenă cu bărbați cu care se afirma insistent a fi fost odată în raporturi mai intime, însă nu rezulta din întîlnirile decente ale celor împricinați nimic suspect
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
două ori perna. Am auzit pe mama zicînd: "E curios ce putredă a fost olanda la fața de pernă a lui Doru, s-a sfâșiat parcă ar fi fost tăiată cu cuțitul!" Mama nu bănuiește nimic excepțional, n-admite călcarea bontonului. (Reflecția lui Ioanide: "Biata Elvira, ea nu bănuiește că stimabilul Doru poate să fie un infam criminal, mai odios decât toți, fiindcă are pretenții de filozofie.") Venind vorba de teatru, voi destăinui aici interesanta concepție a lui Carababă. După umila
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încanaiezi",ai să vii cu noi! Atunci Max dădea drumul râsului său imbeciloid, aluneca în fotolii ca pe un tobogan, cu mâinile în buzunar și cu picioarele întinse pe covor, și protesta vehement "nu, nu", însă în cel mai perfect bonton. De la o vreme, ca să aibă un Ștrengării (fr.). aer farouche 1, venea cu semințe de floarea-soarelui în buzunar, și în salonul doamnei Mavrogheni scoase o sămânța și o strivi în gură. - Ce faci, Max? se scandaliză prințesa Hangerliu. - Mais c
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
principii. În chestiuni de bani, madam Ioanide n-avea false pudori, și atâta vreme cât modul era onorabil, și-i procura cu stăruință. A cere restituirea unui împrumut, plata unei datorii, a împrumuta chiar, a vinde, orice mijloc, în fine, în limitele bontonului era bun. În privința asta, Sultana, madam Farfara, Elvira și chiar, până la un punct, Erminia erau surori. Erminia fusese de câteva ori surprinsă de Ioanide în dispută cu olteanul. . - Ascultă, negustorule, cât am să-ți dau? . - O sută doi lei, domnișoară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ochii este a unei formidabile fromagerie specializate numai în brânzeturi de capră. Cenușii, negre sau de culoarea tabacului, în vitrină se înalță turnuri și stive de rondouri de brânză veche, unele de mărimea unei farfurioare, altele abia cât o monedă: Bonton de Culotte se numesc, Hosenknopffle. Îmi vine în minte Horia Bernea care mânca așa ceva în sudul Franței, ca acompaniament ideal la vinul roșu. Brânză proaspătă de capră se îmbracă în rocquefort și totul se învelește compact în frunze de viță
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mondain, evident, dar și cu echivalentele sale din străinătate, Anuarul spaniol oficial al înaltei societăți, Debrett-ul englez etc. O colecție de Almanahuri Gotha, publicate până în 1944 în ceea ce era înainte ducatul de Saxe-Cobourg și Gotha, atestă vechimea acestui internaționalism de bonton. Anne-Catherine Wagner a arătat în lucrările sale, despre cadrele internaționale, diferențele între noua cultură internațională a cadrelor de întreprinderi expatriate și cultura cosmopolită proprie vechii aristocrații. Prima se bazează pe o mobilitate profesională, în timp ce a doua își are rădăcinile în
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
O treime dintre cupluri nu mai au deloc sau aproape deloc relații sexuale. Hotărât lucru, sub domnia sexului biruitor, „oropsiții sorții” sexuale și cei uitați de zeul Eros constituie mulțimi deloc neglijabile. Judecând lucrurile de pe aceste poziții, a ajuns de bonton să se arunce anatema asupra „revoluției sexuale”, acuzată de a fi incapabilă să ne asigure fericirea. Este oare corect? În realitate, revoluția sexuală apare atât ca un succes, cât și ca un eșec. Bilanțul ei este paradoxal: numărul persoanelor care
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
face bani și spectacol din suferința unor dreptcredincioși și moartea unei biete creștine rătăcite. Drama temniței pe nedrept și a morții, a Ortodoxiei române spurcate de vrăjmași a devenit un "spectacol" macabru de "primitivism românesc", dar și o "creație" de bonton, "gustată" pe scenele lumii și comentată în foaierele teatrelor de "lumea bună", "intelectuali" și damele lor de companie, de cele mai multe ori mult mai curate decât prostituații din așa-zisa cultură fără spirit de azi. Flămânzii de dreptate își poartă crucea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
E mai vulnerabil, poate fi strivit. Fatalitate Celor ce au venit pe lume cu noroc, Toate merg din plin, și la soroc. Alții-s condamnați de soarta nemiloasă La o viață searbădă și ticăloasă. Gripa Se știe, gripa-i de bonton, În nesfârșitul rece sezon. Ea își face de cap temerară, Din toamnă până-n primăvară. Nu poți fi bun la toate Nu orice fotbalist cu nume sonor Poate deveni și mare antrenor. După cum și un strălucit profesor Se poate dovedi un
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
glorie ale echitației își dădea întâlniri simandicoase la hipodromuri, manejuri, herghelii și înalte școli de dresaj. Școala Spaniolă de Dresaj din Viena și federații de tot soiul, locale, naționale sau internaționale, deveniseră noțiuni în vogă. Cine lipsea nu era de bonton. Așadar, de la greci, romani și până la... români, au trecut veacuri, oameni, pagini și amintiri... Equus caballus continuă să-i fie omului alături la bine și la greu, cu performanțe adesea de excepție... Deschizătorii de drum Echitația românească își are leagănul
Agenda2006-13-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284909_a_286238]
-
invizibilă. După tejghea, o echipă veselă de ospătari, în care mă regăseam: șorț, blugi delavați și adidași, circulând printre tarte și ibricele cu spumă de lapte. Nu se lucra cu „Lavazza“ sau „Illy“ (mărci pe care naivii le considerau de bonton), patronul aducea o cafea specială din Florența, căreia nu-i divulga în ruptul capului numele sau rețeta de fabricație. De la ușă îi simțeai aroma; mirosea a trabuc scufundat într-un sac cu scorțișoară. Dacă Ion Barbu și Camil Petrescu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toți la Pavlovsk. În ce mă privește, Ivan Petrovici Ptițân mi-a cedat una dintre casele lui de vară pe care le-a căpătat ieftin. E și bine, e și la înălțime, e și verdeață, e și ieftin și de bonton, e și muzică, și de aceea toți se mută la Pavlovsk. De altminteri, eu ocup atenansa, iar casa propriu-zisă... — Ai închiriat-o? — N-n-nu. Nu... nu întocmai. — Închiriază-mi-o mie, propuse prințul deodată. S-ar fi părut că Lebedev tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Pițurcă, înrudită îndeaproape de concepția Conului Leonida a lui Caragiale, care vedea în stat o vacă bună de muls, fără măcar să-i dai de mâncare, are demni urmași în politicienii de astăzi, în liberalii de dreapta, fiindcă e de bonton să-ți spui de dreapta, chiar dacă aplici o politică socială a altei forțe politice. Cuprinși de febra datului în stânga și în dreapta ca într-un concurs gen „cine dă mai mult, acela câștigă!” politicienii s-au luat la întrecere cu promisiunile
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de la sine înțeles. Acum mulți își atribuie suferințe închipuite, își construiesc aură de martiri, de opozanți, de dizidenți, își încropesc false biografii, nu că li s-ar cere pentru o fișă de cadre, ci așa, că dă bine, e de bonton să scuipi acolo unde, nu cu prea mult timp înainte, ai lins. Ca să nu lungim vorba, vom spune că așa-i românul, nu-i plac bucatele care se digeră greu, situație care poate fi înțeleasă, dar de neînțeles este că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]