113 matches
-
Zic că ar fi un bătrân, străin de sat. L-au văzut la amiază pe dealuri, alungând norii cu o nuia de alun cu care a scos o broască din gura unui șarpe. Se tăvălea pe spate, strâmbându-se și boscorodind tot soiul de descântece. Cică l-au căutat peste tot; parcă l-a înghițit pământul. întreabă dacă nu cumva s-a aciuat la castel. Bătrânul aștepta să audă nu atât ce va răspunde graful, cât tonul pe care îl va
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Zic că ar fi un bătrân, străin de sat. L-au văzut la amiază pe dealuri, alungând norii cu o nuia de alun cu care a scos o broască din gura unui șarpe. Se tăvălea pe spate, strâmbându-se și boscorodind tot soiul de descântece. Cică l-au căutat peste tot; parcă l-a înghițit pământul. întreabă dacă nu cumva s-a aciuat la castel. Bătrânul aștepta să audă nu atât ce va răspunde graful, cât tonul pe care îl va
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
regenerează sufletele În univers. Așa că Mașa se lăsase păgubașă și nu-l mai Întrebase nimic de Onisei, deși vizitatorul continua să bată apa-n piuă, pomenind ba de câine, ba de fostul ei bărbat. În fine, tot Împleticindu-se și boscorodind ba despre una, ba despre alta, oaspetele se retrăsese Încet-Încet În tindă și, fără să-și mai scoată cizmele murdare de noroi, se Întinsese pe laviță și adormise cu fața În sus. „La noi se doarme cu fața-n jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
glasul babei Varvara: Tot nu te gândești să te astâmperi, moșnege? Moș Calistru prinse a râde: — Nu, măi babă; pân’ ce-oi pune mânile pe piept. Am să-ți aduc iar țapu să-l bocești, ca-n anii trecuți. Baba boscorodi ceva neînțeles. Bătrânul păli cu cotul pe flăcău. Cât oi lipsi eu, te duci să-ți mai vezi ginerii și nurorile. De la sara aceea luminată, vreme multă n-a trecut la mijloc. După ce și-a scos paserea alchion puii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de porc și ouă numit Hamlette, care putea fi un baptist sau o ruladă sau un erou. Am avut la dispoziție un teatru și total s-a filmat pe scenă. Era și un actor în negru, cu tigva și globul, boscorodit de fătuca pe care o împinsese în păcat. Când, deodată, apare o prospătură în chiloți și sutien, care aduce o tavă cu doi hamleți aburinzi. Ea îi face semn cu ochiul - și gata-i treaba. Toate reclamele mele au drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de tine și de tata. - Nici o grijă, flăcăule... zâmbi Erina. Tătarii aceia Încă nu m-au văzut cînd mă Înfurii. Iar tu să ai grijă de tine. Și trebuie să juri c-o să ai, căci altfel tătâne-tău are să mă boscorodească tot drumul că nu trebuia să plece, că cine știe ce vei păți și alte blăstămății de astea. În definitiv, nu-l ai În față decât pe amărâtul de Mahomed, cu prietenii lui. N-ar avea ce să ți se Întâmple. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unu. Așteptăm - dimpreună cu Moș Iacob aștept. Bătrânul se primblă cu mâinile la spate prin curtea noastră, pe dinaintea calidorului; cu țigara-n gură, cu un ochi zbârcit, de fumul cel pișcăcios. Se primblă, trage din țigară, o morfolește, Îi bodogănește, boscorodește pi-Mănenii-iștea; pi tal’arii care nu respectă legea... - Măi, ș’ dacă nu le-am spus de-o mie de ori... Spune ori nu spune ce le-a spus tâlharilor de Măneni de-o mie de ori, nu contează. Bine le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
răbdare... Nu avea. Se grăbea, candela lui de timp... La urma urmei, trebuia să zic mersi că cineva care știa românește Îmi spusese ce-i cu mine, fiindcă de la Sapșa sunt dus În alt birou, unde altul de la ei Îmi boscorodește pe rusește ceva și mă pune să semnez o hârtie rusească. Și o semnez, domnule! De ce nu?!, vorba Înțelepciunii poporului. Ei și dac-aș fi Înțeles ce spune Rusul, ce spune hârtia aceea, În rusește? S-ar fi schimbat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu lama ridicată. Cling-clang! Un clinchet...! Șișul mortal cade pe sol, iar atacatorul se frânge și el de șale și se prăbușește ca pietroiul, pe rotule, străbătut de spasme! În spatele său, baba cea hoțoaică și huiduită toacă din buze repede-repede, boscorodind numai ea știe ce. De sub tron, cei patru motani se aruncă asupra ei înverșunați, dărăcindu-i abaua broboadei și a fustelor învârtite, cu ghearele lor sâmcelate, de oțel! Zât, de-aici, pe pustii, scârbele dracului! țâșnește Fratele de după scaun, proiectând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
alți nebunatici. L-a ținut însă, tocmai ca să arate că ei au nevoie de ea, nu ea de ei. Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă, deși avea o inimă ca untul cel proaspăt. Mai bucuroasă boscorodea singură ori cu dobitoacele, care o înțelegeau și o ascultau mai bine ca oamenii. Se mulțumea să preântâmpine orice pornire pe sfadă cu un "fire-ar a dracului" modulat după cerințele împrejurărilor. ― Uite, maică Ioană, că ăl mare nu lasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mai ai răbdare cum au și alți oameni și bați mereu din clanță: ham, ham, ham, parcă ai fi câine, și nu om! Că doar vezi bine că ne zbatem și trebuie să ne ajute Dumnezeu și nouă! Femeia boscorodea în tindă. Glasul ei tânguitor îi borșea sângele. Lângă dânsul, stătea liniștit, sorindu-se, câinele jigărit și flămând. Văzîndu-l, fu cuprins de o furie prostească, parcă odihna câinelui I-ar fi sfidat. Îi trânti brusc un picior, rostogolindu-1 la câțiva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Iacă viu, măi frate Trifoane! răspunse Cârciumarul grăbit și înfricoșat. Se poate să lipsesc eu când e tot satul?... Măi muiere! adăugă apoi înăuntru. Auzi tu? Ieși și stai în prăvălie, că eu mă duc cu oamenii! Dinăuntru, glasul femeii boscorodi ceva, dar Cristea Busuioc se amestecă în mulțime, cu o mutră veselă, potrivită împrejurărilor. Inima îi veni puțin la loc observând printre oameni și pe fruntașii satului și chiar pe primarul Pravilă. ― Așa, da, fraților! făcu Cârciumarul către cei dimprejurul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îți șade, n-am ce zice! în loc tu să potolești pe cei smintiți și fără chibzuială, te bagi între ei la răzmeriță... Halal de așa primar! ― Să ne iertați, cucoane, dar dacă ne-a luat satul noi ce putem face? boscorodi Pravilă umil și plecat. ― Și tu, Luca! urmă Miron înflăcărîndu-se mereu. Și tu, Lupule, om bătrân, cu plete cărunte, mai mare ca mine, între neisprăviții ca alde Trifon! Ei, măi creștini, mi-e silă de voi! Vorbind îi trecea neîncetat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca de fiecare dată, cu toată ticăloșia de care erau în stare, acum după ce pentru ei nu mai conta că Horia Victor rămăsese repetent. Daniel traversă strada Judecătoriei trecând la mică distanță de bătrânul în pufoaică. Acesta continua să bombăne boscorodindu-l pe adevăratul vinovat, fără să se adreseze cuiva anume. Îi boscorodea pe toți. Dar nu era cu nimic mai breaz decât Horia Victor, și decât femeia necunoscută, și decât toți ceilalți care ar fi trebuit să fie de față
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acum după ce pentru ei nu mai conta că Horia Victor rămăsese repetent. Daniel traversă strada Judecătoriei trecând la mică distanță de bătrânul în pufoaică. Acesta continua să bombăne boscorodindu-l pe adevăratul vinovat, fără să se adreseze cuiva anume. Îi boscorodea pe toți. Dar nu era cu nimic mai breaz decât Horia Victor, și decât femeia necunoscută, și decât toți ceilalți care ar fi trebuit să fie de față, dar nu fuseseră. Arsura din ureche n-avea să mai treacă niciodată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
început să urmărească cu degetul liniile din palmă, în timp ce îi spunea câte în lună și în stele... Am să-ți dau și în bobi, fiindcă ceva nu-i la locul lui... Îndată a început să împrăștie și să adune bobii, boscorodind cuvinte neînțelese... În cele din urmă, l-a privit lung și i-a spus: Dacă mai bei așa mult, te așteaptă o mare primejdie! Ca trezit din somn, Toaibă a deschis ochii a întrebare. Da, da. O primejdie de înec
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
între pielițe bubate, Lică îi ură cu glas transpirat succes. Podidit de lacrimi, asudase, ca și cum cineva i-ar fi tras o palmă. PODU VECHI - Rifcă, aghibăr băț ! behăi din ușă Zeida. Zorit, bătrânul aștepta să iasă. - Ai răbdare, ai răbdare ! boscorodea madama Rifcă, învelindu-i umerii cu șalul ; îi puse în mână bățul și-l împinse afară. Zeida porni târșit, adunând picioarele și observând cu agerime ulița. Peste drum, așezat cu scaunul în ușă la „Mobilă et Chilipiruri”, domnu Lupu ședea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
țipetele ei năvăliră În acea zonă a palatului, aflase de sosirea lui și venea să-l certe că iar are uniforma murdară și să-i aducă aminte că era ora la care trebuia să-și facă lecțiile, Începu să-l boscorodească pe Julius de cum intră În aripa asta a palatului, dar deodată el o văzu că-și pierde avîntul, Țanțoșa Înainta din ce În ce mai Încet și nu era numai efectul tavanelor care absorbeau zgomotele, era ceva În plus, aproape că n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sunt Emma, cu ce vă pot fi de ajutor? O, Doamne, slavă Ție. Ceru să i se explice de sute de ori avantajele abonamentului la o linie superrapidă - dar ea se prefăcea că nu-l recunoaște, o singură dată izbucnise, boscorodindu-l cu o voce tăioasă și aspră: muncesc, nu-mi ruina și asta, lasă-mă În pace. Femeia cu impermeabilul stătea rezemată de un stâlp galben din stația de autobuz și din când În când Îi arunca priviri Îngrijorate. Stâlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Vindecătorul atent. - Foarte aproape. Vindecătorul făcu semn unei babe pipernicite care se apropie de Runa, rânjind. Îi puse mâna pe burtă, o mângâie ușor, se uită la sfârcurile ei, apoi o puse să-și arate dinții. După o vreme, baba boscorodi ceva, dădu din cap și o duse pe Runa În fundul peșterii. Nu trecu mult și se Întoarseră, iar baba horcăi zgomotos spre Vindecător. Am Înțeles că Runa nu mai avea mult, dar că nu avea să nască În noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cauza a fost probabil lipsa mamei și faptul că a avut un tată prea bătrân pentru el. Nu mi-e greu să-mi închipui ce viață duce. Andreea îl mângâie pe părul jegos și îi ține isonul în timp ce el își boscorodește tatăl, spunând că bătrânul poate să-i fie bunic sau străbunic, dar numai tată nu. Și îi mai povestește Andreei de Schopenhauer și Nietzsche - altceva nu citește -, îi spune cât de mult se recunoaște el în ideile lor și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bastonul, se propti în el și, călăuzit de femeie, apucă de umeri flăcăul, săltându-l pe cărucior. Ologu privi spre poalele dealului, acolo unde oamenii primarului încărcau ceaunele în camionul Jandarmeriei și se pregăteau de plecare. Mulțimea rămase stingheră, unii boscorodiră pe seama primarului, care putea să le împartă mai mult într-o zi sfântă ca asta. În urma lor se vedeau farfuriile, risipite pe jos, ca un stol de păsări albe. Pelerinii uitaseră să se întoarcă la sfântul care îi aștepta răbdător
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o criză de epilepsie, să le stârnească interesul. Isaia socoti că a sosit clipa lui, trase o dușcă zdravănă, apoi scoase de la brâu catastiful și un pămătuf de busuioc. Îl muie într-un borcan și începu să stropească în jur, boscorodind : — Vai ție, popor păcătos, popor al Sodomei și Gomorei. Ești tot o rană și totul este pustiit, țarinile vi le mănâncă străinii sub ochii voștri ! De veți da bani pentru biserica Domnului, bunătățile pământului veți dobândi ! Magdalena se apropie cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scroafă, sau fie haram de doi ani. Cînd îl scarpini, îți lasă mîncare, îți lasă și tot aplecîndu-se moale în palmele tale, de mai că îl scapi la pămînt pe cel mare și greu. Pentru asta și cumpărătorul îl scarpină boscorodindu-i ,,sălaacu, sălaacu “ (săraacu, săraacu). îl mîngîie, îl netezește cu palma de-a lungul spinării și de năzărite gunoaie îl curăță, curăță și întruna îl tot netezește. La urmă se scoală cu dînsul în brațe și întraripîndu-și gîndirea din vraja
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
să discutăm pe îndelete la o cîrciumioară plăcută, situată între boschete înalte, peste care adia o briză ușoară dinspre lacul Herestrău: restaurantul Bordei. Ne-am așezat la masă toți trei: Goangă, eu și șoferul său cel chinuit (căci artistul îl boscorodea întruna, acuzîndu-l că nu are grijă de... pofta sa de mîncare). Atunci am realizat că ipoteticul meu interlocutor suferea de bulimie! Cumplită boală! Maestrul a comandat, spre stupefacția mea, numai pentru el, următoarele: 30 de mici, 4 fripturi, 2 omlete
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]