182 matches
-
ulterior adaugă și contribuțiile sale, la revista "Zeitschrift für Physik". Toate acestea conduc la descrierea fenomenului ce apare la temperaturi scăzute, denumit condensatul Bose-Einstein și obținut în laborator abia în 1995. Statistica Bose-Einstein mai este utilizată și pentru explicare comportamentului bosonilor. Einstein propune fizicianului Erwin Schrödinger o aplicație a teoriei lui Max Planck prin a considera nivelul energetic al unui gaz privit ca un întreg, fără a lua în considerare fiecare moleculă componentă. Utilizând distribuția Boltzmann, Schrödinger descrie proprietățile "gazului ideal
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
la multe descoperiri științifice, printre care: Activitățile de cercetare fundamentală din cadrul CERN au avut ca rezultat și atribuirea a două Premii Nobel: Premiul Nobel pentru Fizică din anul 1984, acordat fizicienilor Carlo Rubbia și Simon van der Meer (pentru descoperirea bosonilor W și Z), și Premiul Nobel pentru Fizică din anul 1992, acordat cercetătorului francez de la CERN Georges Charpak (pentru inventarea și dezvoltarea detectoarelor de particule, în particular a camerei proporționale multi-fir). Laboratorul joacă un rol vital în dezvoltarea tehnologiilor viitorului
CERN () [Corola-website/Science/311288_a_312617]
-
în urma unei revizii interne în cadrul experimentului, s-a dovedit a fi un rezultat eronat datorat conectării defectuoase a unor cabluri de fibră optică. În perioada 2011 - 2012 oamenii de știință de la CERN au făcut progrese majore pentru a dovedi existența bosonului Higgs, până acum doar presupusa.
CERN () [Corola-website/Science/311288_a_312617]
-
Interacțiunea slabă (adesea numită și interacțiunea nucleară slabă, forța slabă, forța nucleară slabă) este una dintre cele patru interacțiuni fundamentale. În modelul standard, este cauzată de schimbul de bosoni W și Z, care reprezintă cuantele câmpului forței slabe. Efectele cele mai cunoscute sunt dezintegrarea beta (emisiile de electroni sau pozitroni de către neutroni în cadrul nucleelor atomice), precum și majoritatea proceselor de radioactivitate. Forță este numită „slabă” din cauza că intensitatea câmpului este
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
un proton fără să schimbe aroma unuia dintre quarci. Nici interacțiunea tare, nici electromagnetismul nu permit schimbarea aromei, deci acest proces este cauzat de interacțiunea slabă. În acest proces un quarc down se transformă într-un quarc up emițând un boson W, care apoi se dezintegrează într-un electron de energie înaltă și un antineutrino. Deoarece electronii de energie înaltă sunt numiți radiații beta, acest proces se numește dezintegrare beta. Transmutația neutronului în proton este esențială și stă la baza procesului
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
interacțiunea slabă că două aspecte diferite ale unei interacțiuni electroslabe unice, o teorie care a fost dezvoltată în jurul anului 1968 de către Sheldon Glashow, Abdus Salam și Steven Weinberg. Conform teoriei electroslabe, la energii foarte mari, universul are patru câmpuri de bosoni fără masă, similari fotonilor, si un dublet scalar complex al câmpului Higgs. Acești bosoni sunt asociați unui grup de simetrie ȘU(2)*U(1). Însă, la energii scăzute, unul dintre câmpurile Higgs primește un condensat (fizica particulelor) și grupul de
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
a fost dezvoltată în jurul anului 1968 de către Sheldon Glashow, Abdus Salam și Steven Weinberg. Conform teoriei electroslabe, la energii foarte mari, universul are patru câmpuri de bosoni fără masă, similari fotonilor, si un dublet scalar complex al câmpului Higgs. Acești bosoni sunt asociați unui grup de simetrie ȘU(2)*U(1). Însă, la energii scăzute, unul dintre câmpurile Higgs primește un condensat (fizica particulelor) și grupul de simetrie este spontan distrus la simetria U(1) a electromagnetismului. Această rupere ar produce
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
asociați unui grup de simetrie ȘU(2)*U(1). Însă, la energii scăzute, unul dintre câmpurile Higgs primește un condensat (fizica particulelor) și grupul de simetrie este spontan distrus la simetria U(1) a electromagnetismului. Această rupere ar produce trei bosoni Goldstone lipsiți de masă, dar aceștia se integrează în trei câmpuri fotonice prin intermediul mecanismului Higgs, dobândind masă. Aceste trei câmpuri devin bosonii "W +, W- si Z" ai interacțiunii slabe, în timp ce al patrulea câmp, care rămâne fără masă, reprezintă fotonii electromagnetismului
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
și grupul de simetrie este spontan distrus la simetria U(1) a electromagnetismului. Această rupere ar produce trei bosoni Goldstone lipsiți de masă, dar aceștia se integrează în trei câmpuri fotonice prin intermediul mecanismului Higgs, dobândind masă. Aceste trei câmpuri devin bosonii "W +, W- si Z" ai interacțiunii slabe, în timp ce al patrulea câmp, care rămâne fără masă, reprezintă fotonii electromagnetismului. Cu toate că această teorie a făcut multe previziuni, inclusiv aceea a maselor bosonilor Z și W înainte de descoperirea lor, bosonul Higgs nu a
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
fotonice prin intermediul mecanismului Higgs, dobândind masă. Aceste trei câmpuri devin bosonii "W +, W- si Z" ai interacțiunii slabe, în timp ce al patrulea câmp, care rămâne fără masă, reprezintă fotonii electromagnetismului. Cu toate că această teorie a făcut multe previziuni, inclusiv aceea a maselor bosonilor Z și W înainte de descoperirea lor, bosonul Higgs nu a fost încă niciodată observat. Producerea bosonilor Higgs este un obiectiv major al acceleratorului de particule "Large Hadron Collider" al oganizației CERN din Geneva.
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
trei câmpuri devin bosonii "W +, W- si Z" ai interacțiunii slabe, în timp ce al patrulea câmp, care rămâne fără masă, reprezintă fotonii electromagnetismului. Cu toate că această teorie a făcut multe previziuni, inclusiv aceea a maselor bosonilor Z și W înainte de descoperirea lor, bosonul Higgs nu a fost încă niciodată observat. Producerea bosonilor Higgs este un obiectiv major al acceleratorului de particule "Large Hadron Collider" al oganizației CERN din Geneva.
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
interacțiunii slabe, în timp ce al patrulea câmp, care rămâne fără masă, reprezintă fotonii electromagnetismului. Cu toate că această teorie a făcut multe previziuni, inclusiv aceea a maselor bosonilor Z și W înainte de descoperirea lor, bosonul Higgs nu a fost încă niciodată observat. Producerea bosonilor Higgs este un obiectiv major al acceleratorului de particule "Large Hadron Collider" al oganizației CERN din Geneva.
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
ipoteze cu caracter foarte general. Studiul sistemelor de particule identice a arătat că acestea pot fi clasificate, din punctul de vedere al distribuției statistice în spațiul stărilor, în două categorii exclusive. Particulele care ascultă de statistica Bose-Einstein au fost numite bosoni; cele care urmează statistica Fermi-Dirac au fost numite fermioni. Calitatea de boson sau fermion este legată de proprietatea funcției de stare de a fi simetrică sau antisimetrică: Calitatea de boson sau fermion este legată de spinul particulei: În cazul unui
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
că acestea pot fi clasificate, din punctul de vedere al distribuției statistice în spațiul stărilor, în două categorii exclusive. Particulele care ascultă de statistica Bose-Einstein au fost numite bosoni; cele care urmează statistica Fermi-Dirac au fost numite fermioni. Calitatea de boson sau fermion este legată de proprietatea funcției de stare de a fi simetrică sau antisimetrică: Calitatea de boson sau fermion este legată de spinul particulei: În cazul unui sistem de particule dinamic independente, hamiltonianul este o sumă de operatori care
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
exclusive. Particulele care ascultă de statistica Bose-Einstein au fost numite bosoni; cele care urmează statistica Fermi-Dirac au fost numite fermioni. Calitatea de boson sau fermion este legată de proprietatea funcției de stare de a fi simetrică sau antisimetrică: Calitatea de boson sau fermion este legată de spinul particulei: În cazul unui sistem de particule dinamic independente, hamiltonianul este o sumă de operatori care acționează, fiecare dintre ei, asupra unei singure particule: Ecuația Schrödinger se separă în ecuații uniparticulă Soluția globală corespunzătoare
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
soluție, care reprezintă starea sistemului în care particula cu indice formula 27 se află în starea formula 28 de energie formula 29, nu satisface postulatul simetrizării. Semnificație fizică au doar soluțiile obținute prin aplicarea operatorului de simetrizare sau antisimetrizare, după cum este vorba de bosoni sau de fermioni. În cazul fermionic, funcția antisimetrică se scrie compact ca "determinant Slater": În această formă, antisimetria rezultă explicit din schimbarea semnului determinantului la permutarea liniilor. Iar dacă două coloane sunt identice, determinantul este zero și nu poate reprezenta
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
știința (în special fizica) ca bază pentru reducționismul ontologic—ideea conform căreia tot ce există poate fi explicat ca interacțiunile unui număr mic de lucruri simple care respectă legile fizicii (precum particule fundamentale ca quarkuri și leptoni care interacționează prin intermediul bosonilor). Perspectivele superstițioase au fost abandonate de către știința modernă în schimbul unor abordări naturaliste bazate pe dovezi empirice. Un atac la adresa acestei forme de reducționism, popular în rândul fizicienilor care se ocupă cu starea solidă, afirmă că este incorect ca legile care
Reducționism științific () [Corola-website/Science/299821_a_301150]
-
mic, se poate realiza circa 0,2 Kelvin, într-un frigider de He-3 Amestecuri egale de heliu-3 lichid și heliu-4 sub 0,8 K separă în două faze nemiscibile din cauza neasemănărilor (au urmat diferite statistici cuantice: atomii de heliu-4 sunt bosonii e în timp ce atomii de heliu-3 sunt fermioni) Este utilizat frigiderul de diluare pentru acest caracter imiscibil pentru a atinge temperaturi de câteva millikelvins. Este posibil să se producă izotopi exotici de heliu, care se dezintegrează rapid în alte substanțe. Izotopul
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
science fiction al scriitorului canadian Robert J. Sawyer. El a stat la baza serialului de televiziune din 2009 "FlashForward". Acțiunea se petrece în anul 2009. La CERN se efectuează un experiment în Marele Accelerator de Hadroni pentru a se obține bosonul Higgs. Însă experimentul provoacă un alt rezultat decât cel așteptat: pentru aproape două minute, întreaga omenire își pierde cunoștința, transportându-se într-un viitor situat peste douăzeci și unu de ani. Fiecare experiență individuală este percepută prin intermediul eu-lui viitor. În planul prezentului
Flashforward () [Corola-website/Science/325385_a_326714]
-
cum ar fi de exemplu câmpurile de forțe. Fizica de particule cuantifică acest aspect împărțind particulele elementare în două categorii: cele care alcătuiesc materia „de zi cu zi”, care constă în mare parte din atomi, numite "fermioni", și așa numiții "bosoni", particule elementare responsabile pentru acțiunea forțelor. După această definiție, numai materia "fermionică" este considerată materie. Antimateria este la rândul ei o formă a materiei. În domeniul cosmologiei și astrofizicii se constată o discrepanță între comportamentul observat al unor structuri masive
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
potențialului chimic ca funcție a locației spațiale. Particulele tind să se difuzeze din regiunile cu potențial chimic ridicat către cele cu potențial chimic scăzut. Fiind o funcție a energiei interne, potențialul chimic se aplică în mod egal și fermionilor și bosonilor. Aceasta înseamnă că, în teorie, oricărei particule fundamentale îi poate fi atribuită o valoare de potențial chimic, depinzând de modul în care schimbă energia internă a sistemului în cadrul căruia este introdus. Aplicarea conceptelor potențialului chimic pentru sisteme la zero absolut
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
fizică la Universitatea Chicago, el a primit titlul de "Henry Pratt Judson Distinguished Service Professor Emeritus" în cadrul Departmentului de Fizică și a Institutului Enrico Fermi. Acțiunea Nambu-Goto din teoria corzilor își trage numele de la Nambu și Tetsuo Goto. De asemenea, bosonii fără masă care apar în teoriile câmpurilor cu rupere spontană a simetriei sunt uneori denumiți bosoni Nambu-Goldstone.
Yoichiro Nambu () [Corola-website/Science/313899_a_315228]
-
în cadrul Departmentului de Fizică și a Institutului Enrico Fermi. Acțiunea Nambu-Goto din teoria corzilor își trage numele de la Nambu și Tetsuo Goto. De asemenea, bosonii fără masă care apar în teoriile câmpurilor cu rupere spontană a simetriei sunt uneori denumiți bosoni Nambu-Goldstone.
Yoichiro Nambu () [Corola-website/Science/313899_a_315228]
-
În fizică, o cuantă (plural: cuante) reprezintă o entitate indivizibilă a valorii energiei respectiv al momentului particulelor elementare ale materiei (numite fermioni) cât și a fotonilor sau alți bosoni. Cuvântul provine din latinescul "quantus", care înseamnă "cât." Descoperirea faptului că o proprietate fizică poate fi "cuantificată", a dus la noțiunea de "cuantizare". Asta înseamnă că o proprietate poate lua doar anumite valori numerice discrete, în loc de a lua orice valoare
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
acest colectiv statistic. Bazele mecanicii statistice clasice au fost puse de Gibbs (1884). Ulterior, dinamica clasică a componentelor microscopice ale sistemului a fost completată cu cea dată de mecanica cuantică, inclusiv calcularea ponderilor asociate stărilor microscopice: conform statisticilor Bose-Einstein pentru bosoni sau Fermi-Dirac pentru fermioni. Teoria cinetcă utilizează metode statistice pentru a determina proprietățile macroscopice ale unui sistem, pornind de la dinamica microscopică (forțele care acționează la scară moleculară și atomică). Spre deosebire de mecanica statistică, nu se limitează la studiul stărilor de echilibru
Fizică statistică () [Corola-website/Science/319325_a_320654]