3,270 matches
-
că-ți sînt necesare; în 60% din cazuri e totuna, în restul situațiilor înghiți cu noduri o amabilitate subit distantă, afectat superioară, păzindu-se de întrebările tale)." Așadar, forma socială a celebrei neutralități... Nu-ți pui problema, citind cartea Ioanei Bot, în ce măsură aserțiunile sînt sau nu discutabile, ori în ce fel verifică propriile-ți constatări și păreri (prejudecăți?). Bine scrise, așa încît te "fură", degajat îndeajuns și păstrînd o distanță comodă, ca să nu ai vreo clipă impresia că ți se impune
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
de-o melancolie atent presărată pe fiecare cuvînt, cîntărită cu multă grijă pentru efectul final, de ecou. Jurnalul, între coperți frumos ilustrate, al unei experințe încheiate și puse, deja, deoparte, cu cîștig incert, cu regret dificil de măsurat, cartea Ioanei Bot se "înnoadă", la final, ca o fundă chic pe un pachet de ciocolată dulce-amăruie, cu lapte...
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
îmi prinse de rever o insignă și-mi aduse, pe un cartonaș, două chiftele. Tremuram ușor, binevoitorul însoțitor mai îmi puse în spinare o scurtă de plastic de culoarea vântului turbat. Părea că autobuzul ia în piept o pantă abruptă, botul i se ridicase vertical, o privire fugară pe geam înregistră formații de nori, printre care zburam. La mari adâncimi, miriști acoperite de zăpadă se luminau când se risipeau norii, în depărtare șiruri de munți se profilau printre perdele de ceață
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
marea Creație și de mitologiile aferente. Miron Kiropol are alonja ontologică de a edifica genealogia și heraldica actului poetic având la bază o arhaică imolare, o asceză jertfelnică: "Zeul își încarcă repeziciunea arcului/ Cu bucăți rupte din mine/ Și în botul fiarelor le aruncă/ Și în gura oamenilor./ Singurul meu cuvânt e împodobit/ De perlele sării ce-l acoperă./ Limba mea e brățară de aur/ înconjurând imensitatea/ Deasupra scoarțelor/ Tuturor drumurilor pierdute./ îmi strâng cingătoarea în adâncul/ Pântecului pentru a nu
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
Cerne șoapte și scrum./ paradisul pierdut"), Barbu ("Abis amar la iarba de-ntuneric..."), Pillat ("Septembrie cu drumuri de aramă prin pădure,/ cu-ntîrzieri de cornuri și povîrnișuri moi/ pe cari se-opresc din umblet întoarcerile sure/ de turme cu talange și botul de trifoi" sau "Cînd voi pleca, - povestea-i la ultimele file, -/ voi ține minte-odaia și pianul de eben/ și fruntea ta-nclinată prin moartea unei zile/ pe treptele ce-ngînă tristețea lui Chopin"), Maniu ("Podgoria e roșie, chiotul a rămas/ în
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
avut stridența celor de acum. Se vede că am atins (fără să-mi dau seama) un domeniu interzis. În România ești aplaudat câtă vreme îi critici pe "ceilalți", dar când ajungi la "ai tăi", ți-o iei scurt, șfichiuitor, peste bot. Așa am pățit și cu articolul Bărbierii regelui Midas, din numărul 25 al României literare. Nu m-a iertat nimeni - de la colegii de la Orizont și universitate, la prieteni, rude și vagi cunoscuți. Ba chiar și redacția care-mi găzduiește cu
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
a cărui "adresă" e la fel de semnificativă: "ești LOSER LOSER LOSER!!!" (vaidevoi.ro); de aceea apare, desigur, și la vocativ: "panaramă ești tu, losere" (fanclub.ro); "eu le știu mai bine decât tine, losere" (autoshow.ro); "Loserilor! vă punem noi cu botul pe labe. cu tot cu arbitru și poliție !" (fcsteaua.ro). Dintre ciudățeniile lingvistice ale folosirii actuale a cuvîntului loser, merită să fie menționate folosirea aberantă cu articol feminin - "Shakira este o loser pe lângă Britney" (fanclub.ro), sau prezența în aceeași frază a
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
ale magisteriozei, imposturii și gerontocrației, perpetuarea modelelor critice, etnostereotipiile și temerile ei globaliste. "(...) Și chiu, și vai, și dă-i! Meritam și un Nobel... Și-am merita și un șut în fund. Unul zdravăn, care să ne trimită fie cu botul condeiului în țărînă (dacă nu sîntem în stare să ne ținem pe picioare), fie cu un pas înainte (dacă mai există ceva vlagă într-o cultură leucemizată, amorțită mai cu totul în oficialisme, prețiozități, vrajbe și tîrguieli nu doar amorale
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
absoarbe în practica rezolvării cazurilor concrete. Cineva din afara domeniului nu are cum să știe ce înseamnă cuvintele adaptării și ale aproximării, în indicații de tipul: "se potrivește de sare și piper", "se pune la fiert capul porcului, cu urechile și botul tăiat bucăți de mărime potrivită", în cîte minute (sau ore?) se traduce indicația "se dă tava la cuptor" etc. Exemplele vechi sînt și mai bogate în aproximări și relativizări: "dupre ce va fiarbe câtvaș", "deci pune-i lapte cât vei
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
în "Kill Bill" un film feminist și, poate ca o mică răzbunare pentru cum a maltratat-o "Quentin" în timpul filmărilor, cu solicitări fizice inimaginabile (drept care echipa a rebotezat filmul "Kill Uma"), se lansează într-o mică încercare de psihanaliză la botul calului: drept care am aflat că, dacă filmul e feminist, asta se întîmplă pentru că regizorul a fost crescut de o mamă celibatară, cu caracter puternic, și a rămas, de atunci, cu o admirație necondiționată pentru femei și pentru forța lor" Filmul
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
la idei!) și a pus în locul lor tineri dornici de afirmare. E drept, inși cam după chipul și asemănarea celor vechi - dar, cum spuneam, cine are acum timp de nuanțe? Tineri să fie, că știm noi să-i punem cu botul pe labe! Așa se definește tehnocratul de tip nou: cinic până la autism, un perfect mercenar, fascinat doar de ideea banului repede și ușor câștigat, indiferent în slujba cui se află. E nevoit să stea vreo lună-două în centrală, unde salariile
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
întreagă, adicătelea cu Casa Ortodoxă a Poporului, pe numele ei Catedrala Mîntuirii Neamului. Dar și în condițiile acestea ea este, în felul ei, prezentă și pe lîngă statui; pentru că acolo unde pune comanditarul gradul, trupețul solda, primăria spațiul și sculptorul botul, soborul pune busuiocul și livrează norișori de tămîie și imponderabile cețuri autarhiste. Născut militar și creștin, după cum arată sondajele, sponsor și deținător de spații publice, după cum se poate observa la fața locului, românul se trezește acum o biată făptură (oarecum
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
ai pus vreodată mâna pe pensulă, și chiar dacă ai pus, asta încă nu înseamnă că ai înțeles ce presupune efectiv capacitatea de a picta! De unde așadar, la dumneata, această aroganță?" Nu e o discuție pe care s-o purtăm la botul calului! - i-am răspuns. - Dacă ești dispus să discutăm pe argumente și dovezi, urcă într-o zi la mine și vom sta de vorbă liniștit, confruntându-ne opiniile. Vei afla multe lucruri interesante..." Știi că m-ai făcut curios? - mi-
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
din ce în ce mai evoluate și mai sofisticate. Înțeleg din reportaje că nu trebuie să mai mire pe nimeni că o viperă se îndrăgostește de-un șobolan și se dedau la un concubinaj compromițător pentru ambele specii; o pisică se linge afectuos pe bot cu un terier; o leoaică scâncește de plăcere la atingerea delicată a unui pui de antilopă, iar lupul, după ce a alungat toți ciobăneștii germani și vreo duzină de javre carpatin-maidaneze dimprejurul stânii, a devenit cel mai vajnic și respectat apărător
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
Ioana Bot Deocamdată, în peisajul românesc, puțini sunt cercetătorii din domenii umaniste care să își vadă cărțile publicate mai întîi ,dincolo", și încă la edituri de prestigiu. Performanța îi reușește lui Corin Braga, care, cu Le Paradis interdit au Moyen Âge. La
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
familiare ale limbii române, DAEF, 1998) cu un sens particularizat - ,pachet cu alimente trimis deținuților de familie". În memoriile unui fost deținut (Mihai Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994), sabena este duba, vehicolul care transportă deținuți: ,Pe mine mă luase sabena-n bot de la Iași împreună cu alți rechini" (p. 5). Am crezut inițial că explicația termenului este o extindere metaforică și metonimică: numele Companiei aeriene Sabena trecînd asupra avioanelor acesteia și apoi asupra altor mijloace de transport. Mult mai normală este soluția pe
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
cai/ În scăldătorile mașinilor - nici fiert/ Nici înghețat;/ Trece mama cu sângele fiului/ Până la genunchi, ca printr-o mlaștină:/ Industrii;/ }ăranii suflă ca vitele-n scăldătoarea/ De lapte, de ulei, de sânge -/ A industriilor;/ Se laudă ocârmuirea, țăranii suflă/ Cu boturile lor de cai în scăldătorile/ De lapte, de vin, de ulei./ Extracție de clasă, la nesfârșit și-n disperare." (Extracție de clasă); , Pe cel dintâi l-au alungat cu pietre,/ L-au răstignit pe la izvoare;/ Și i-au vărsat lichidele
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
personaje pentru a pendula între două lumi: elita celui de-al treilea Reich și cea a clericilor, ambele infuzate cu toate micile detalii ale vieții cotidiene. Efectul e previzibil: nu atât o echivalență a culpabilităților, ar fi fost prea la botul calului, cât o consubstanțialitate a lor - una n-ar fi fost posibilă fără cealaltă. E drept că Vaticanul a judecat lucrurile cu pumnul în gură. E drept și că ar fi putut fi - acționând - un catalizator al alianței anti-naziste și
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
11: interviul (o, tempora...) cu Andrei Pleșu și articolele scrise de alumneci la zece ani de la înființarea New Europe College (NEC). Locul întîlnirilor de miercuri capătă, în "memoriile" bursierilor de altădată, Liviu Papadima, Vlad Alexandrescu, Toader Paleologu, Augustin Ioan, Ioana Bot și Ovidiu Verdeș (cu un preambul al Ancăi Oroveanu, director științific al NEC), o arhitectură de fagure. Un spațiu în care se comunică liber și cu folos, unde se leagă prietenii, un exemplu de "cum poate funcționa cuceritor o instituție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
lejer picior peste picior în barcă, Vinea, tuns destul de scurt, cu părul sur dat peste cap, în ziua de aprilie înnorată, cu soare sărac, face să iradieze pe figura sa britanică mai mult lumina-i interioară, contrastând cu fețele celorlalți. Botul bărcii, gata de plecare, stă săltat pe primele două scânduri ale pontonului, martor al atâtor întâmplări petrecute în spațiul vechii așezări a Bibeștilor. Exceptând figura clară, figura lăuntric iluminată a lui Vinea, peisajul sumbru de pe malul lacului, înnegurat oarecum, pare
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
întreabă, asemenea lui Aurel Vlaicu, câți creițari va fi costat "drăcovenia" ceea de Luvru, ci revede ilustrata sau recitește pasajul cu pricina pentru a-și verifica informațiile pe teren. La fel se petrec lucrurile în Jurnal-ul elevețian al Ioanei Bot, care consemnează trecerea chinuitoare a nouă luni petrecute la Universitatea din Zürich cu ocazia unei burse doctorale. Astfel, înainte de a privi lumea, autoarea o citește prin filtrul reprezentărilor cunoscute: "din stația de funicular, admir Alpii cu frunțile de gheață. Sunt
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
realitatea, pitorescul - valuta forte a peregrinilor dintotdeauna - se dezvăluie cu mare zgârcenie, privirea voiajorului rămânând adesea captivă în țarcul propriilor reprezentări. Astfel încât, vrând-nevrând, diaristul rătăcește uneori nu pe imașuri feerice, ci în labirintul enciclopediei de uz personal. În cazul Ioanei Bot, două sunt modelele dominante: tradiția autohtonă a prozei de hălăduială, pe care autoarea o invocă frecvent, amintindu-și cu ironie de "strămoșul Dinicu", și figura Alisei, intrată acum nu în țara minunilor, nici măcar în țara cantoanelor, ci "într-o carte
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
ceea ce știam doar din poze și din texte." (În treacăt fie spus, referința la eroina lui Lewis Carroll apare și în romanul Tricephalos al Ruxandrei Cesereanu; numai că, dacă acolo Alisa era un alibi al proiecțiilor fantasmatice divergente, la Ioana Bot livrescul e primit cu brațele deschise și pus la treabă spre folosul ficțiunii.) Cu atât mai mult cu cât, într-un spațiu plurilingv și multietnic, globalizarea amenință să șteargă diferențele locale, iar "specificul" helvet pare să se dizolve într-un
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
căci întotdeauna "spectacolul oamenilor e mai interesant decât spectacolul lumii". Dar nu atât realitățile autohtone, cât melanjul de culturi și nații, acel melting-pot specific unui mediu multicultural constituie sursa acestui pitoresc second-hand. Chiar și atunci când îi descrie pe aborigeni, Ioana Bot e preocupată mai mult de particular decât de "specific"; fără a eluda reflecția, ea evită generalizările. Iată de ce, spre deosebire de alți diariști - Eugen Simion își încheia Jurnalul parizian cu un consistent capitol despre "spiritul francez" -, autoarea nu caută un "sentiment helvet
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
vorbitorii unor dialecte ale latinei, ale latinei ce n-a murit de tot...") sau a limbii române ca "lingua franca a underground-ului blocului socialist". Așadar, nu moravurile autohtone sau "matricea stilistică" locală, ci inteligența malițioasă și disponibilitatea fabulatorie ale Ioanei Bot susțin esteticește acest Jurnal elvețian, care indică atât criza formei, cât și posibilitățile sale de regenerare. Ioana Bot, Jurnal elvețian. În căutarea latinei pierdute, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004, 204 p.
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]