400 matches
-
și verificată înainte de a fi supusă judecății celor avizați. Aceasta era o convingere susținută de considerații care nu sunt evidente pentru cititorul de azi. Istoricii biologiei semnalează că unii dintre cei mai de seamă naturaliști ai epocii, anatomiști, zoologi și botaniști, păstrau distanță față de ideea evoluției, iar rezervele lor au fost întărite de discuțiile pe care le-a stârnit apariția, în 1844, a cărții lui Robert Chambers Vestiges of the Natural History of Creation. În tradiția filozofiei naturii, Chambers invoca un
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
evoluționistă care are un fundament științific, Huxley afirma, totodată, că nici o specie nouă nu a putut fi produsă în zilele noastre prin selecție și admitea că teoria „prezintă o insecuritate în fundamentul ei logic“. Un alt apropiat al lui Darwin, botanistul Asa Gray, care s-a străduit mult pentru a asigura o bună primire a teoriei printre naturaliștii din Statele Unite, se exprima foarte precaut. El spunea că ar fi o exagerare să se afirme că teoria este adevărată; ea trebuie socotită
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
un manifest al ateismului și o încercare de subminare a ordinii sociale îl paraliza. Ceea ce l-a determinat pe Darwin să publice în cele din urmă, în 1859, au fost îndemnurile insistente a doi prieteni apropiați, geologul Charles Lyell și botanistul Joseph Hooker, după ce a primit un text de la naturalistul Alfred Russell Wallace. (Wallace formula în acest text liniile mari ale unei teorii foarte apropiate de cea pe care Darwin o schițase deja cu douăzeci de ani în urmă.) Impresia unora
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
creștină, nici ateismul nu pot fi susținute de ceea ce cercetătorul naturii va recunoaște drept „probe“, drept „dovezi“. La fel gândeau prietenii și sfătuitorii lui cei mai apropiați din lumea cercetătorilor, Lyell, Hooker sau Huxley. Un alt prieten al lui Darwin, botanistul american Asa Gray, s-a străduit chiar să explice publicului instruit că teoria formulată în Originea speciilor nu contravine credinței religioase. Darwin l-a aprobat pe deplin. Unii dintre admiratorii și susținătorii lui Darwin nu au obosit să avertizeze că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
crede în Dumnezeu, ca și amatorului avizat, îi va părea mai mult decât plauzibil că prezența Lui se exprimă prin „cauze secundare“, cercetate de științele naturii. Unul dintre naturaliștii preocupați de armonizarea teoriei lui Darwin cu viziunea creștină a Creației, botanistul Asa Gray, a formulat o variantă a acestui punct de vedere în termenii următori: „Dacă concepem «fluxul variațiilor» ca fiind ele însele intenționate, atunci putem presupune că fiecare variație succesivă a fost proiectată de la început pentru a fi selectată. În
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
vieții de-a lungul erelor geologice reclamă explicații care se îndepărtează sensibil de cele oferite de științele experimentale și se apropie de cele date de istorici. Foarte semnificativ în această privință este un episod din corespondența purtată de Darwin cu botanistul american Asa Gray. Acesta agrea explicațiile prin legi și din motive religioase. Ideea că tot ce se întâmplă în istoria naturii poate fi explicat prin legi care au fost stabilite de Creator îi apărea drept garanția posibilității de a-și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
zone apare la zi sub formă de izvoare de coastă, iar spre baza versantului crește până la 1,00 -2,00 m în general pe valea Siretului. I.5. Istoricul cercetărilor botanice în zonă Teritoriul Moldovei s-a aflat în atenția botaniștilor români și străini încă din secolul al XVIII, concomitent cu cercetările din celelalte zone ale țării. Cercetările botanice au debutat cu cele referitoare la floră, după care, începând cu cea de a doua jumătate a secolului trecut au luat amploare
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
cercetările din celelalte zone ale țării. Cercetările botanice au debutat cu cele referitoare la floră, după care, începând cu cea de a doua jumătate a secolului trecut au luat amploare și cercetările fitosociologice, la care și-au adus contribuția numeroși botaniști împreună cu colectivele conduse de aceștia. Primele contribuții floristice din județul Botoșani le-a publicat D. Grecescu și apoi A. Procopianu. Date floristice, dar mai ales geobotanice au consemnat E. Țopa, M. Răvăruț și colaboratorii. Referitor la pădurea Vorona, studii înseminate
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
inventariind un număr de 374 specii și subspecii vasculare și D. Mititelu și T. Chifu care au efectuat cercetări pe o zonă mai largă a județului Botoșani, inventariind în pădurea Vorona un număr de 361 specii vasculare. Cercetările acestor doi botaniști au fost publicate în lucrarea “Flora și vegetația județului Botoșani”, în 1994. Cercetări asupra florei și vegetației zonei Moldovei, incluzând și pădurea Vorona, au mai efectuat: A. Zawadzki (1833), D. Brândză (1903), C. Hormuzachi (1901), E. Țopa (1939), M. Răvăruț
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
afecțiuni prin expunerea aromelor în formă volatilă nervilor olfactivi ai nasului, care sunt uniți în mod direct cu creierul și cu meridianele energetice. Aceste uleiuri esențiale sunt secretate în interiorul plantelor de unele glande speciale din rădăcini, tulpini, frunze și flori. Botaniștii compară aceste secreții cu hormonii secretați de animale. Tratatul clasic al Împăratului Galben afirmă că „esența se transformă în energie”. Cu alte cuvinte, atunci când uleiurilor esențiale ale plantelor aromate li se permite să se evapore în aer, ele își eliberează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Are părul lung și alb și are acum 142 de ani. Își petrece timpul în meditație.” „142! Se poate așa ceva?” „Desigur. Este taoist.” Unul din cele mai remarcabile cazuri de longevitate care au ajuns până în secolul XX este cel al botanistului și adeptului taoist Lee Ching-yuen, care și-a păstrat vigoarea tinerească, potența sexuală și sănătatea perfectă pe tot parcursul unei vieți lungi și active. Lee a murit în 1933, la puțin timp după ce s-a căsătorit cu cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
la Academia de Științe, și nu la cea de Arte Frumoase, iar Arago oficia în calitate de savant, adresându-se în primul rând confraților săi. În opinia lui, procedeul era doar un instrument, un auxiliar al muncii științifice pus la dispoziția astronomilor, botaniștilor, arheologilor. Dar Delaroche, pictor de bătălii aflat la apogeul carierei sale, a ieșit de la ședință exclamând: "Începând de azi, pictura a murit". Chiar dacă în curând ea avea să renască sau să ia din nou avânt, schimbarea de teren nu era
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe animale, făcând măsurători cantitative și evaluări calitative. Încă de la începutul sec. al XVIII-lea Francesco Torti scrie: Tratat asupra folosirii chimiei (1709). Abatele Felice Fontana (1720 - 1805), naturalist și psiholog florentin, experimentează stricnina, morfina, emetina, iodul, cianurile. Medicul și botanistul englez, William Withering (1785) descoperă proprietățile miraculoase ale digitalei (degețel), din ale cărei frunze se extrage digitalina, cu efecte cardiotonice, reglatorii și ca diuretic. Experimente asupra acțiunii digitalei face și medicul, fiziologul și poetul, de asemenea englez, Erasmus Darwin (1751
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
număr de peste 10.000 de plante. Sfârșitul secolului se umple de speranțe prin descoperirea metodei vaccinării antivariolice de către medicul de țară englez Edward Jenner care va deschide o nouă eră a medicinei, cum vom vedea. Rolul medicilor chimiști, al chimiștilor, botaniștilor în dezvoltarea farmacologiei, a tratamentelor medicale crește și mai mult. Numeroși medici luminiști onorează și aceste discipline într-un sens complementar medicinei. în Paris ia ființă Collège de pharmacie (1777) și la Société libre des pharmaciens (1796). Numărul farmaciilor crește
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
aceste bogății. Ei se străduiesc să Înalțe din nou și să extindă prețioasele păduri de cedri. Căci cine spune cedru spune și samur. Și nu e oare o perspectivă minunată să Îmbraci Întreaga Siberie Într-o imensă blană de samur? Botaniștii și silvicultorii siberieni caută să obțină hibrizi de cedri și seqvoia ridicându-se până la o sută cincizeci de metri, care vor fi cei mai Înalți arbori din lume. Mâna omului, care cunoaște legile naturii și dispune de minunate mijloace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
creier. Am dat peste prima mea orhidee Soldier, o specie pe care Îmi doream de mult s-o Întâlnesc, dar pe care n-o văzusem decât În paginile cărților. Am Îngenuncheat În fața ei În felul pe care-l cunosc toți botaniștii. Pentru siguranță, am identificat-o cu ajutorul profesorilor pe care-i aveam la Îndemână - Clapham, Tutin și Warburg (Flora britanică standard), am măsurat-o, fotografiat-o, am Însemnat pe hartă locul unde se afla, pentru referiri ulterioare. Eram emoționat și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pădure, mai vezi câte un pâlc de frasini și câțiva arbuști de ilice. Însă arborele care domnește este bătrânul rege peste toți arborii: Quercus robur, stejarul englezesc, sau stejarul comun. Coborâm, spre marginea cea mai Înaltă. Nume, știință, istorie... nici botanistul cel mai de neclintit În clasificări nu se gândește la specii și ecologii când se află pentru prima oară În Codrul lui Wistman. E prea straniu pentru așa ceva. Înălțimea normală a stejarului comun matur este de treizeci până la patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Înaltă, spre nord. Crește Într-un amfiteatru natural mic și se dovedește a fi cea mai luxuriantă, complicată și minunat de verde din toată seria. Poposesc În tăcerea ei, sub unul dintre cei mai contorsionați arbori, un stejar pitic patriarhal. Botanistul din mine observă o colonie de țipirig, ca un fel de grâu verde Închis pătând smaraldul grohotișului; pe urmă, ca un fum care se Înalță, Corydalis claviculata, urcând gingaș, cu frunzele de ferigă asemănătoare pletelor de fecioară și cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
inexact, căci se susține de ex. că evreii nu s-au bucurat în România pîn-acuma de nici un drept, pe când noi știm din contra că s-au bucurat de toate, afară de unul. Partea literară a primului număr e o monografie a botanistului M. I. Schleiden, tradusă în românește. În această monografie ni se spune că evreii sânt și rămân cel mai remarcabil popor, cu drept cuvânt "poporul ales al lui Dumnezeu" și alte... cestiuni de apreciație! Acest studiu cuprinde următoarea mărturisire: Evreii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
anticităței mai tîrzie: Pliniu, Quintilian, Tacit, Juvenal și mulți alții. Același sentiment trăi mai târziu în toate popoarele romanice și germanice; la ce atrocități au dus e îndestul zugrăvit cu culori vii în cunoscuta scriere volantă a lui Schleiden. Scrierea botanistului creștin mi se arată de cătră amicii d-lui Graetz ca un luminos prototip. Din nefericire d. Schleiden n-a scăpat de soarta comună. a tuturor naturaliștilor, diletanți în istorie: arată o respectabilă sârguință de compilator, dar o deplină lipsă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
separarea compușilor foarte asemănători din amestecuri complexe. În toate separările cromatografice proba este dizolvată într-o fază mobilă fluidă. Această fază este frecvent numită eluent, iar după ce trece de capătul coloanei se numește eluat. Metoda cromatografică a fost descoperită de botanistul rus Mihail Țvet, în 1906 și a fost folosită întâi pentru separarea unor substanțe colorate pe coloană sau ca eluate colorate. Dacă substanțele sunt incolore, prezența lor pe coloană sau în eluate se recunoaște prin alte metode. Metodele cromatografice sunt
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sfârșitul coloanei. În final va avea loc o separare a amestecului adsorbit pe zone de câte un singur component, chiar colorate diferit, dacă adsorbantul este incolor sau alb. Acest efect al adsorbției dinamice a fost descoperit încă din 1906 de către botanistul rus M. S. Țvet, care a separat clorofila de ceilalți coloranți din plante. Separarea cromatografică, aplicată azi tuturor amestecurilor lichide sau gazoase, implică două procedee principale: a) cromatografia simplă de adsorbție, efectuată pe coloană sau hârtie; b) cromatografia de repartiție
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
coloidale, cu particule mari, difuzia se desfășoară cu viteză redusă. 2.5.1.2. Mișcarea browniană Poate fi considerată ca fenomenul microscopic al difuziei libere și este caracteristică particulelor cu dimensiunea în jurul unui micrometru (10-6 m). A fost descoperită de botanistul Brown, în 1827, care a observat fenomenul la unele suspensii vegetale (praf de polen) și apoi la alte suspensii observabile la microscopul obișnuit. Este o mișcare spontană, neinfluențată de factorii externi, dezordonată și continuă; este cu atât mai pronunțată cu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
toamna la căderea normală a frunzelor. Numărul tratamentelor este în funcție de cantitatea și frecvența precipitațiilor din timpul perioadei de vegetație. 5.3.16. Pătarea cafenie a frunzelor, fructelor și rapănul merilor - Venturia inaequalis Prima descriere a bolii a fost făcută de către botanistul suedez E.M. Fries. În prezent ciuperca este răspândită în toate țările unde se cultivă mărul. La noi datorită pierderilor mari de recoltă, atât cantitative cât și calitative, pătarea cafenie și rapănul merilor este considerată ca una dintre cele mai periculoase
PROTECŢIA PLANTELOR FITOPATOLOGIE. In: Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
bine informate care să colaboreze în inițiative de ecoturism. M Capitolul 2. CONSERVAREA NATURII ÎN ROMÂNIA 2.1 Evoluția conceptului de conservare a naturii în România În România, zorii ocrotirii naturii mijesc încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când botanistul D. Grecescu, pictorul N. Grigorescu și balneologul I. Bernath, un grup nedespărțit în peregrinările din mijlocul naturii, sesizează necesitatea păstrării unor peisaje de mare valoare științifică și estetică din natură, neinfluențate de activitatea umană. Inițiativa celor trei a fost susținută
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi /Conservation of biodiversity in Iaşi county. In: Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]