58 matches
-
vedea de flăcări nici marginile lumii. {EminescuOpIV 369} ÎNTRE PASĂRI Cum nu suntem două pasări, Sub o streșină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături Într-un cuib numai de puf! Nu mi-ai scoate oare ochii Cu-ascuțitul botișor Și alăturea de mine Sta-vei oare binișor? Parcă mi te văd, drăguță, Că îmi sbori și că te scap, Stând pe gard, privind la mine, Ai tot da cochet din cap. Iară eu suit pe casă Și plouat de-atît
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai ajunsese nici unul. Cepele erau o minune. Marfă bună, mândria C.A.E.R.-ului, aduse din Polonia. Mari, aurii, țapene. În Pădurea de mesteceni băgase Wajda niște sâni pietroși, mustoși sub pielea aurit-rumenită, cu sfârcurile tot așa molcome, retezate, ca botișoarele cepelor de care abia făcusem rost. Când le priveai din depărtare sau dacă erai beat, cepele acelea păreau chiar portocale. Nu se găseau portocale prin prăvălii decât din pură întâmplare în acea vreme. Chiar dom’ Zăbirică ridica neputincios din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din pădure mă simt adânc și inactual. Natura încă ne acceptă. Dar cu tot mai multe dispense. Principalele minuni aparțin naturii. Torni în vie apă și iese vin. Everestul - acest supozitor al cerului. Aerul curat înviorează sângele, dar alterează vinul. Botișorul mieilor miroase a suc de primăvară. Distrugem cu perseverență pădurile. Ca să fim siguri că nu ne mai întoarcem în copaci. Steaua polară - o primadonă a cerului. Urcată pe cruce, natura ne-ar putea avertiza : „Dacă mă voi întoarce...” Știu că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
el și-l privea cu un fel de bucurie în tot corpul, și ochii îi străluceau de lumină când îl vedea cu câtă poftă îl mănâncă. Nică se lăsa atins de mâinile fetei, ba chiar parcă îi căuta mângâierile, cu botișorul întins spre ea și ochii limpezi și luminoși. Anuca se așeza alături de el, în genunchi și, cămășuța i se ridica ritmic pe piept, odată cu răsuflarea. ...Și, iarna a trecut... și Nică a crescut mare devenind un cerb semeț. A trecut
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ani. Nimeni nu-i ținut minte atâta vreme. — Scumpa mea, dar ce morbidă ești! Mabel Warren reveni cu dificultate la realitatea imediată, la cafeaua vălurind În ceașcă, la masa care se clătina ușor și la Janet Pardoe. Janet Pardoe făcuse botișor, protestase și se necăjise, dar acum trăgea cu ochiul la un evreu care Împărțea masa cu o fată banală - În opinia domnișoarei Warren - dar având ceva luminos și plăcut. Cât despre bărbat, singurele lui calități erau tinerețea și banii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Acum două ore purta o scurtă din pînză de cort și o pereche de pantaloni noi. Acum două ore mîncam banane și băteam magazinele de pe Mariahilferstraße. Văd coșul cu capac În care stau cobaii mici. Gheruțele zgîriind Împletitura de nuiele, botișorul lor roz ieșind o clipă la marginea coșului și brusc, căderea capacului care-i Împinge din nou la fund, În Întuneric. Ce noroc! CÎnd te gîndești că putea să fie mai rău. Reînvățăm Împreună denumirile lucrurilor. Acesta este televizorul, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tul transparent care le mărea goliciunea, încheiat sus, la gât, cu un guler de blană strâns până sub bărbie, cu aere de falsă modestie. Deasupra blănii albe, un cap de pisicută de acelea albe de tot, numai cu labe și botișor roz, un cap neregulat dar grațios, cu nasul mic în vânt; un ten de porțelan alb, pătat cu roz, fardat cu discreție ca papușile de piatră; o gura cam mare, neregulată și puțin prognatică; păr castaniu pal, aproape blond... O
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
partidă de poker...Știi poker ?? Săru’mânușițele chirurgicale. A avut dreptate cine-a zis că du-te dom’le la cabinetu ăla nenorocit dar unde-i floarea-florilor în persoana aici de față. Vaaai, ce crocodilaș simpatic, mânca-i-ar mama botișorul lui dințos. E dresat ? Merge la picior ? Da. Dar numa’ la stângu, că-i de molibden. Pân-la proteza asa mi-a ros o duzină de picioare. Aha. Sunteți miriapod ? Nu încă dar nu se știe ce ne rezervă viitorul. Și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]