404 matches
-
săsesc "Buss, Bus", în , în ) este un sat în comuna Doștat din județul Alba, Transilvania, România. În trecut a fost o comună de sine stătătoare, în cadrul plasei Miercurea Sibiului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unii locuitori sași din Boz au fost recrutați în trupe germane pentru a merge pe frontul din Rusia. La plecare, ei au scris pe trenul care urma să îi ducă pe front următorul avertisment: "Stalin, apără-ți mustața! Vin bozenii!" Ca urmare a acordului cu
Boz, Alba () [Corola-website/Science/300232_a_301561]
-
apără-ți mustața! Vin bozenii!" Ca urmare a acordului cu URSS, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial statul român a permis deportarea în lagăre de muncă a propriilor cetățeni de etnie germană, ca reparații de război. Din satul Boz, ca și din celelalte localități izolate din Ardeal, au fost deportați, împotriva acordurilor în vigoare și a practicilor vremii, și tinerii cu vârste sub 18 ani și mame cu copii foarte mici. Mulți dintre ei nu s-au mai reîntors
Boz, Alba () [Corola-website/Science/300232_a_301561]
-
încearcă menținerea contactului cu realitățile politice ,sociale și culturale din România, încă din numărul inaugural publicându-se o biografie a lui Emil Constantinescu, care, cu un an în urmă, devenise Președintele României. Un colaborator de valoare al revistei este Lucian Boz, care trimite spre publicare mai multe cronici literare, pe care le publicase în perioada interbelică, la cărți de Sadoveanu, mai ales. Găsim în revistă și diverse articole despre activitatea românilor australieni, înființarea Societății Familia, rețete culinare etc. Paginile de folclor
Revista quot;Iosif Vulcanquot; (Australia) () [Corola-website/Science/318912_a_320241]
-
delimitate de o frontieră invizibilă : dincoace, căldura înăbușitoare, caragialiană, mirosul de asfalt topit, strada pustie, casele cu obloanele trase; dincolo, grădina edenică, mirosul amărui al frunzelor de nuc strivite între degete, căsuța ascunsă între tufe mari de liliac și de boz. Pătrunderea profesorului Gavrilescu în grădina țigăncilor este rezultatul unei întâmplări accidentale (uitarea servietei), adică se datorează hazardului, și reprezintă o ieșire în afara timpului istoric linear și o trecere într-un timp mitic, circular și reversibil. Călătoria într-un spațiu sacru
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
construită simultan cu cele două portaluri gotice din calcar și gresie care străjuiesc intrările în edificiul religios din partea de vest și sud. Portalurile sunt bogat decorate cu struguri și viță de vie, caracteristică întâlnită și la portalurile bisericilor din Ațel, Boz și Curciu. Strugurii și vița de vie sunt simboluri care autentifică faptul că regiunea Băgaciu a fost una din cele mai vestite podgorii de pe Valea Târnavelor. Turnul clopotniței este unul uriaș, el având șapte niveluri fapt ce denotă că inițial
Biserica fortificată din Băgaciu () [Corola-website/Science/326921_a_328250]
-
întrerupe liceul și își urmează carieră în muzică. S-a mutat în 1972 în Austin, acolo unde își formează propria formație de coveruri, care îi purta numele, intrerpretând piesele unor formații precum America, Eagles, Foreigner, The Beatles, Beach Boys și Boz Scaggs. Din această activitate își întreține familia, câștigând între $200 și $300 pe săptămână. Preferă să interpreteze coveruri în detrimentul pieselor compuse de el, dându-l ca exemplu pe Ștevie Ray Vaughan, care își interpreta propriile melodii, dar câștiga doar 50
Christopher Cross () [Corola-website/Science/332809_a_334138]
-
după o scurtă perioadă de timp, în care a lucrat ca stenograf la tribunal, a devenit ziarist, relatând dezbaterile parlamentare și călătorind prin Anglia cu poștalionul, ca să scrie despre campaniile electorale. Reportajele sale vor fi publicate sub titlul „Schițe de Boz” (în ), Boz fiind pseudonimul său literar. Va continua să publice în ziare cea mai mare parte a vieții. În acești ani publică primul său roman, "The Pickwick Papers". Prima sa povestire a fost publicată în Monthly Magazine, în anul 1833
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
scurtă perioadă de timp, în care a lucrat ca stenograf la tribunal, a devenit ziarist, relatând dezbaterile parlamentare și călătorind prin Anglia cu poștalionul, ca să scrie despre campaniile electorale. Reportajele sale vor fi publicate sub titlul „Schițe de Boz” (în ), Boz fiind pseudonimul său literar. Va continua să publice în ziare cea mai mare parte a vieții. În acești ani publică primul său roman, "The Pickwick Papers". Prima sa povestire a fost publicată în Monthly Magazine, în anul 1833, cu pseudonimul
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
fiind pseudonimul său literar. Va continua să publice în ziare cea mai mare parte a vieții. În acești ani publică primul său roman, "The Pickwick Papers". Prima sa povestire a fost publicată în Monthly Magazine, în anul 1833, cu pseudonimul Boz. Cu același pseudonim a publicat și în Morning Chronicle și London Evening Chronicle. Povestirile au devenit foarte populare și în 1836 au fost reunite în volumul Sketches by Boz. Tot în anul 1836, Dickens a acceptat postul de editor la
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
a fost publicată în Monthly Magazine, în anul 1833, cu pseudonimul Boz. Cu același pseudonim a publicat și în Morning Chronicle și London Evening Chronicle. Povestirile au devenit foarte populare și în 1836 au fost reunite în volumul Sketches by Boz. Tot în anul 1836, Dickens a acceptat postul de editor la revista Bentley's Miscellany, o poziție pe care a detinut-o timp de trei ani, perioada în care editorul William Hall se angaja să îi publice The Pickwick Papers
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
(n. 9 noiembrie 1908, Hârlău - d. 14 martie 2003, Sydney, Australia) a fost un critic literar, eseist, poet și traducător, unul din reprezentanții de seamă ai „Generației 1927”. Este fiul Clarei (n. Sapina) și al lui Mendel Boz, care a participat la Primul Război Mondial, unde a fost rănit și decorat. După ce s-a mutat cu părinții la București, a studiat la liceul „Gheorghe Lazăr”. A urmat apoi Facultatea de Drept din București, obținând licența în 1934. În
Lucian Boz () [Corola-website/Science/311543_a_312872]
-
și a ajuns, împreună cu soția sa, în lagărul La Cité de la Muette (un "Sammellager" în germană, adică un lagăr de adunare) de la Drancy, de unde urma să fie trimiși în Germania. Au fost salvate doar 12 persoane, între care și soții Boz. Deși era evreu, fiind cetățean român Lucian Boz a fost salvat de la moarte în 1944 prin intervenția Legației române de la Paris. Întors în țară după 1944 a creat, în asociație cu Martin Econom, cotidianul în limbă franceză „L’Information Internationale
Lucian Boz () [Corola-website/Science/311543_a_312872]
-
La Cité de la Muette (un "Sammellager" în germană, adică un lagăr de adunare) de la Drancy, de unde urma să fie trimiși în Germania. Au fost salvate doar 12 persoane, între care și soții Boz. Deși era evreu, fiind cetățean român Lucian Boz a fost salvat de la moarte în 1944 prin intervenția Legației române de la Paris. Întors în țară după 1944 a creat, în asociație cu Martin Econom, cotidianul în limbă franceză „L’Information Internationale”, și a devenit redactor al cotidianului „Finanțe și
Lucian Boz () [Corola-website/Science/311543_a_312872]
-
Ilie Rad 1. Preliminarii. Pentru literatura română, Lucian Boz reprezintă un caz de două ori interesant și oarecum singular. Mai întâi, analizând statutul său la noi, în perioada comunistă: deși nu a criticat niciodată regimul politic de la București (nici măcar în corespondența particulară; doar într-o scrisoare către Arșavir Acterian
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
a criticat niciodată regimul politic de la București (nici măcar în corespondența particulară; doar într-o scrisoare către Arșavir Acterian, din 15 mai 1992, deci după Revoluție, el considera una din "ctitoriile" epocii, Canalul, ca o "nefastă întreprindere a dementului Ceaușescu"), Lucian Boz nu a putut fi reeditat înainte de 1989. E adevărat că despre el s-au scris câteva articole în presa din România acelor ani, cenzurate sau autocenzurate (într-un articol din Orizont, de pildă, din 1981, N. Steinhardt, prietenul său, care
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
adevărat că despre el s-au scris câteva articole în presa din România acelor ani, cenzurate sau autocenzurate (într-un articol din Orizont, de pildă, din 1981, N. Steinhardt, prietenul său, care îi cunoștea foarte bine destinul, scrie că "Lucian Boz a plecat din România în ultimele zile ale anului 1937. Întâi la Paris, apoi în Australia". De aici se poate înțelege că Boz n-a plecat din România comunistă, cum s-a întâmplat de fapt, în 1947, ci din cea
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
de pildă, din 1981, N. Steinhardt, prietenul său, care îi cunoștea foarte bine destinul, scrie că "Lucian Boz a plecat din România în ultimele zile ale anului 1937. Întâi la Paris, apoi în Australia". De aici se poate înțelege că Boz n-a plecat din România comunistă, cum s-a întâmplat de fapt, în 1947, ci din cea ... capitalistă, a anului 1937!), iar diverse ediții critice (din G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu) au inclus comentariile celor trei autori la cărțile
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
din România comunistă, cum s-a întâmplat de fapt, în 1947, ci din cea ... capitalistă, a anului 1937!), iar diverse ediții critice (din G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu) au inclus comentariile celor trei autori la cărțile semnate de Lucian Boz, apărute în perioada interbelică. Totuși, reeditarea lucrărilor sale a fost obstrucționată de regimul politic comunist, pentru că Boz era, nu-i așa, un transfug! O tentativă a lui Emil Boldan - colegul său de liceu și facultate - și Constantin Crișan, de a
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
1937!), iar diverse ediții critice (din G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu) au inclus comentariile celor trei autori la cărțile semnate de Lucian Boz, apărute în perioada interbelică. Totuși, reeditarea lucrărilor sale a fost obstrucționată de regimul politic comunist, pentru că Boz era, nu-i așa, un transfug! O tentativă a lui Emil Boldan - colegul său de liceu și facultate - și Constantin Crișan, de a-i reedita un volum de eseuri, în anii '80, a rămas fără rezultat (cartea proiectată n-a
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
rămas fără rezultat (cartea proiectată n-a putut fi publicată "sub regimul trecut din cauză că mă aflam în afara granițelor țării", recunoaște însuși scriitorul, într-un dialog cu Nicolae Florescu). În al doilea rând, e interesant de analizat ce putea deveni Lucian Boz în cultura română și ce a devenit efectiv ("Păduri ce ar putea să fie/ și niciodată nu vor fi" - cum zicea Blaga, într-un poem). La doar 24 de ani, publică eseul Eminescu. Încercare critică (1932), care a atras atenția
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
recenților eminescologi, care au studiat așa de mizer ideile posibile ale poetului, puținele pagini ale tânărului eseist merită cele mai călduroase și neprecupețite laude (Adevărul literar și artistic, an XI, nr. 617, 2 octombrie 1932, p. 7). Peste trei ani, Boz își reunește în volum (Cartea cu poeți, 1935) eseurile despre 31 de poeți români ai momentului, aproape toți validați de istoria literară. Tot acum publică frecvent cronici literare la cărți de proză (care vor fi reunite în volum abia în
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
scrie memoriile, dacă ar fi avut imboldul necesar din țară. Nu l-a avut! Așa încât el ar trebui inclus în categoria "năpăstuiților", nu în cea a "privilegiaților", după o clasificare a lui Arșavir Acterian 2. Viața și activitatea literară. Lucian Boz s-a născut la 9 noiembrie 1908, la Hârlău, jud. Iași, și a murit la 14 martie 2003, la Sydney, Australia. A fost critic literar, eseist, romancier, poet și traducător. Este fiul Clarei (n. Sapina) și al lui Mendel Boz
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
Boz s-a născut la 9 noiembrie 1908, la Hârlău, jud. Iași, și a murit la 14 martie 2003, la Sydney, Australia. A fost critic literar, eseist, romancier, poet și traducător. Este fiul Clarei (n. Sapina) și al lui Mendel Boz. Tatăl său a participat, a fost rănit și decorat în Primul Război Mondial. În 1909, familia Boz se mută la București, astfel încât viitorul scriitor urmează, în Capitală, Liceul "Gheorghe Lazăr". Își continuă studiile la Facultatea de Drept din București (unde
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
martie 2003, la Sydney, Australia. A fost critic literar, eseist, romancier, poet și traducător. Este fiul Clarei (n. Sapina) și al lui Mendel Boz. Tatăl său a participat, a fost rănit și decorat în Primul Război Mondial. În 1909, familia Boz se mută la București, astfel încât viitorul scriitor urmează, în Capitală, Liceul "Gheorghe Lazăr". Își continuă studiile la Facultatea de Drept din București (unde i-a avut profesori, între alții, pe Istrate Micescu - ministru al Afacerilor Externe, în Guvernul Goga-Cuza, 1937-1938
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
a semnat cu pseudonimul Vasile Cernat), Contimporanul (secretar de redacție, 1930-1931), Zodiac, Discobolul, Jurnalul, Viața românească, apoi, în 1933, devine redactor al ziarelor Dimineața, Adevărul și al săptămânalului Cuvântul liber. În Facla lui Ion Vinea, din 27 martie 1930, Lucian Boz a publicat unicul interviu acordat vreodată de Constantin Brâncuși, care se afla atunci la București (interviul va fi inclus în volumul Anii literari 30, din 1981). Editează revista avangardistă Ulise, din care au apărut patru numere (1932-1933). După suprimarea ziarelor
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]