175 matches
-
nu mai are lumea bani. Mai vine omul cu un plug, îl repar, măi sudez ceva și ne înțelegem la preț: treaba pe treabă, ce să facem?” a spus Neculai Chelman cu un zâmbet care îi radia pe toată fața brăzdata de riduri și arsă de soarele primăverii. „Treaba pe treabă”, cred că v-ați dat seama, reprezintă trocul, prima formă de schimb, conform definiției din manualul de economie politică. În același timp, ea era pusă în practică de soția dlui
În amintirea unui meseriaș () [Corola-blog/BlogPost/339931_a_341260]
-
bine să te legi prea mult de trecut. Dar cum să uiți trecutul, când toate întâmplările prin care ai trecut sunt cele ce te formează?Trecutul , treptat se va transforma într-o ,,istorie scrisă ,,în alb și negru , un trecut brăzdat mai mult sau mai puțin cu lacrimi de bucurie sau tristețe și tot ce s-a întamplat sau se întâmplă în viața noastră , se întâmplă cu un motiv și toate aceste întâmplări vor rămâne un fel de trecut -prezent .Trecutul
TRECUTUL de BANU NEGRUŢA în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340800_a_342129]
-
proiecte în așa fel încât să putem să fim și să lucrăm împreună... Ea oftă îndelung. Apoi, privindu-mă senină, îmi zise: - Mark, hai să ne plimbăm pe colinile din preajma Orașului Studențesc! * Era o toamnă caldă, iar cerul era senin, brăzdat ici-colo de nori albi călători. Vântul plăcut, cald și el, ne îmbia de peste tot. - Katy, de ce te-ai urcat așa de sus pe piatra aceea?... - Nu știu de ce! Mark, dar ajută-mă să cobor de-aici!... Și sări drept în
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
Odată am fost și noi copii, fără grija zilei de mâine, și nu observam cum fața părinților noștri devenea din ce în ce mai apăsată sub anii împovărați. Când am mai crescut, am văzut cu durere că aceea față blândă și tânără a devenit brăzdată de riduri și îmbătrânită. Privim neputincioși că nu putem da anii înapoi, nu le putem oferi o zi din viața noastră și nici nu-i mai putem întineri și însănătoși. Vedem în jurul nostru tot mai multe persoane bolnave și necăjite
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
primirea, înțelegerea și mărturisirea acestei descoperiri. Revelația este cerul Sfintei Scripturi pe care se poartă norii de pe Muntele Sinai, Muntele Tabor și Muntele Măslinilor, iar teologia este adunarea stropilor de har și lumină ai acestor nori. Revelația este cerul biblic brăzdat și luminat de fulgerele descoperirilor dumnezeiești de pe Sinai, de la Înviere și de la poarta Damascului, iar teologia este rugul aprins de aceste fulgere în patriarhi, profeți, apostoli, evangheliști și Sfinți Părinți. Revelația este cerul înstelat al dezvăluirilor dumnezeiești de la Facere la
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
de anală decât de ventrale. Pieptul și istmul complet acoperite cu solzi. Colorit: Fața dorsală e cenușie-verzuie sau brună bătând în roșcat; solzii spatelui cu margine neagră. În urma dorsalei 2-3 pete negricioase mari, foarte evidente, care dau un aspect brăzdat. Pe laturile corpului 7-10 pete mari rotunde, rar alungite. Fața ventrală albă-gălbuie. La baza înotătoarei caudale două pete albe foarte evidente. Pe solzii liniei laterale două puncte mici negre, slab pronunțate. Pe radiile înotătoarelor dorsală și caudală (rar și a
PLAN DE MANAGEMENT din 20 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/290038]
-
bolnav, mama de asemenea, iar eu trebuie să muncesc și să-i îngrijesc. Copii mei s-au căsătorit însă au probleme, în toată viața mea am trecut prin atâta suferință. Oare de ce?” Femeia avea lacrimi în ochi, îi priveam față brăzdata de riduri, marcată de suferință, după cum vorbea așa și arată îndurerata. Privind-o îi vedeam viață așa cum ea a definito în două cuvinte suferință și munca. Mi-a povestit mult mai mult decât am redat eu, am înțeles problemă ei
JURNALUL UNUI CALATOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343726_a_345055]
-
unei scrumiere ticsite de mucuri, cu ceașca de cafea plină lângă un termos imens. În încăperea cât o chilioară - situată în spatele scenei - cu pereții acoperiți de afișe, de schițe, cu rafturile gemând de cărți, un om cu fruntea înaltă și brăzdată se plimbă nervos, își adună gândurile risipite, le ordonează și - fulgerător - le transcrie. Este mereu într-o febră a creației care nu cunoaște răgaz, este mereu într-o afirmare a fecundității care nu cunoaște odihnă”, îl dibuie din aduceri aminte
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
spectator... În care poți să râzi în hohote, Sau poți să plângi cu suspine. Când tu te naști dai salutul dintâi vieții, Cu-n țipat de copil nevinovat, Iar dacă pleci, o lacrima îți curge, Pe-obrazul tău de vreme brăzdat. Și-apoi primul tău spectacol începe, La creșa din colț, cea cu multe fete, Ești fericit, trist sau îngândurat Când mama te lasă într-un alt pat. Te joci cu copii sau plângi uneori, Faci febră, sau tuse sau chiar
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
spectator...În care poți să râzi în hohote,Sau poți să plângi cu suspine. Când tu te naști dai salutul dintâi vieții,Cu-n țipat de copil nevinovat,Iar dacă pleci, o lacrima îți curge,Pe-obrazul tău de vreme brăzdat.Și-apoi primul tău spectacol începe,La creșa din colț, cea cu multe fete,Ești fericit, trist sau îngânduratCând mama te lasă într-un alt pat.Te joci cu copii sau plângi uneori,Faci febră, sau tuse sau chiar oreion
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
spectator... În care poți să râzi în hohote, Sau poți să plângi cu suspine. Când tu te naști dai salutul dintâi vieții, Cu-n țipat de copil nevinovat, Iar dacă pleci, o lacrima îți curge, Pe-obrazul tău de vreme brăzdat. Și-apoi primul tău spectacol începe, La creșa din colț, cea cu multe fete, Ești fericit, trist sau îngândurat Când mama te lasă într-un alt pat. Te joci cu copii sau plângi uneori, Faci febră, sau tuse sau chiar
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
spectator...În care poți să râzi în hohote,Sau poți să plângi cu suspine. Când tu te naști dai salutul dintâi vieții,Cu-n țipat de copil nevinovat,Iar dacă pleci, o lacrima îți curge,Pe-obrazul tău de vreme brăzdat.Și-apoi primul tău spectacol începe,La creșa din colț, cea cu multe fete,Ești fericit, trist sau îngânduratCând mama te lasă într-un alt pat.Te joci cu copii sau plângi uneori,Faci febră, sau tuse sau chiar oreion
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CÂND NORII RĂSTIGNESC PESTE NATURĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului când norii răstignesc peste natură acoperă câmpiile cu umbre crepusculul brăzdat parcă de ură aruncă peste lume tușe sumbre se-amestecă a smoală și a sânge pământul și cu cerul parcă-n silă un vânt cumplit copacilor le frânge coroanele-ntr-o zbatere senilă de colburi se încarcă toată zarea iar
CÂND NORII RĂSTIGNESC PESTE NATURĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375077_a_376406]
-
mea de crini! MAJESTATE, îți dau slavă! Tu ești Prințul meu divin! Ești misterul meu ce înscrie Viața mea în Viața Ta Și cu versul și prin cântu-mi Așteptând venirea Ta. Tu ești lacrima-mi ce curge Pe obrazul meu brăzdat... Ești credincioșia care Îmbrățișată m-a salvat. Tu-mi ești Preot și Păstor Îmi Ești și Stăpân și Domn. Ești destinul care face, Traiul meu nemuritor. Cluj Napoca, 25 martie 2015 Suflet omenesc, re-nvie! Primăvara vine, tandru, Cu mai multă
SUFLET OMENESC, RE-NVIE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373866_a_375195]
-
de carne, Țipătul durerii surde Se aude prin canoane! Din piroanele înfipte, Drept în mâini și în picioare Curge lava suferinței, Prin bătrânele icoane. Iar la talpa crucii plânge Maica Sfântă îndurerată, Lăcrima-i muiată-n sânge, Inima de bici brăzdată... Se cutremură pământul, Când în groapă-i pus Iisus Lumea vede și nu crede Că-i pronia cea de sus! Fariseii stau de pază Și pun piatră pe mormânt, Dar prin ea trece Cuvântul Ca un Soare, ca un Gând
ÎNVIEREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373873_a_375202]
-
mine, și eu l-am privit preț de câteva clipe pe Marius cum venea agale spre punctul de lucru. Cu părul șaten, mare, ars de soare, de fapt pielea de pe față și antebrațele sale era foarte bronzată, iar fața lui brăzdată încă de pe atunci de ușoare cute, și ochii săi căprui ce exprimau setea și dorul de a vagabonta și chefui îmi dădeau impresia că aveam în fața mea un om cu mari calități, însă era unul fără căpătâi, ce alerga prin
PIERDE VARĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375427_a_376756]
-
povestiri ale mele sunt o stare de suflet, un punct de fierbere pentru scris. Mă transfer dincolo de cuvinte pentru a dezvălui ceva din universul existențial: dragostea de frumos și adevăr, înfrățirea omului cu natura, dorul și jalea, setea de viață brăzdata uneori de trăznetele durerii, neliniștea trăirilor scurgerii ireversibile a timpului, contorsionatele trăiri ale adaptării la noul mod de viață pe pământul strămutării... Scriu despre frumusețea operelor scriitorilor noștri și din vacanțele mele, despre frumusețile pământului, adevărate colțuri de Răi în
LA MULŢI ANI, DOMNULE GEORGE ROCA !!! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347894_a_349223]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNI... Am rămas doar, Două străchini de lut, Ciobite de vreme, Mușcate de timp, Una arsă și neagră, Din transilvanul Corund, Cealaltă albă, Cumpărată demult. Avem fețe brăzdate, De plugul anilor mulți, Smochine uscate, Ochii martori tăcuți. Vocile ne sunt, Sugrumate, De amintirea, Anilor trecuți. Referință Bibliografică: Bătrâni / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai
BĂTRÂNI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346500_a_347829]
-
povestiri ale mele sunt o stare de suflet, un punct de fierbere pentru scris. Mă transfer dincolo de cuvinte pentru a dezvălui ceva din universul existențial: dragostea de frumos și adevăr, înfrățirea omului cu natura, dorul și jalea, setea de viață brăzdata uneori de trăznetele durerii, neliniștea trăirilor scurgerii ireversibile a timpului, contorsionatele trăiri ale adaptării la noul mod de viață pe pământul strămutării... Scriu despre frumusețea operelor scriitorilor noștri și din vacanțele mele, despre frumusețile pământului, adevărate colțuri de Răi în
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
distincția lui Peter Sloterdijk din Critica rațiunii cinice), Emil Cioran, perceput ca marele discipol eminescian, întru adevăr. Ion Iancu Vale contemplă fotografia în alb-negru a lui Cioran precum Dionis fotografia tatălui său din perete, la modul arheic: „privesc fizionomia puternic brăzdată/ de țăran și nobil român/ și mă întreb de fiecare dată, tot/ mai nedumerit și mai uimit/ «de unde oare atâta durere la un astfel de om,/ hărăzit de Creator, cultivat și instruit,/ la acest fiu de protopop și nepot de
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
avut atâta timp să vorbeasc cu Bunelu, nu să mă duc mereu pe ulițele Tohatinului,la joaca !...Sau cu gândul la Orașul Mare cum numea ea Chșinăul.... Să fi stat la povești cu el,să-i fi mângâiat eu obrazul brăzdat de cutele vieții și să-i fi șters eu lacrima cu șervetul... “Mă arde tare dorul de satul meu și de casă cu cerdac.Acu, după atâția ani n-o mai fi așa,.. sau n-o mai fi deloc...cine
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
o mantie de aur, Stele mii purtând în plete Să-mi apara-n față Zână, Rătăcind printre Planete! Portret, Ochii bunicii mele-s plini, De-ascunse, tainice lumini Privirea lor o îndrăgesc, Căci sufletul i-l oglindesc! Fruntea bunciii e brăzdata De chinul ei de viață toată Dar față îi surâde iar, Cu-al părintescului ei hâr! Glasul bunicii îl ascult, Spunindu-mi basme de demult Cantindu-mi cântece de dor, Ori alintandu-ma ușor! Unui copil Copil pribeag al nimănui, Tu plângi
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
Autorului Te-ai născut într-o toamnă-n pădurea cu ulmi Sub averse de ploaie ce se-mpotriveau Rădăcina-ți purtai spre a cerului culmi Când în palme de zbor nume ploaie-ți puneau! * Sub un cer mohorât de necazuri brăzdat Ai crescut că lumina din zorii de zi Cu glas de izvoare și cuvântul curat Jertfit ești iubirii să-i scrii poezii. * M-am născut într-o vară că o floare de crin Cu un zâmbet suav cerul l-am
NEȘTIUTĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376050_a_377379]
-
vrea Aș vrea ca-n ziua cea de pe urmă să n-am regrete și să nu plâng că a mea viață tristă se curmă când începusem să mă cred crâng. Aș vrea surâsul să-mi lumineze chipul în care timpu-a brăzdat adânci tranșee și metereze din care anii la pândă-au stat. Aș vrea ca nimeni să nu suspine, să nu văd lacrimi, păreri de rău. Toți să-nțeleagă că moartea vine să schimbe-n bine tot ce-a fost rău
ETAPE AŞ VREA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379674_a_381003]
-
amestecăm cu lacrimi și cu pocăința. Acuma timpurile asupră-ne s-au fost întors; ne-am dat Disprețului, și-acum disprețuite sîntem de sclavii dúșmanilor noștri. 225 A noastră frumusețe acoperită-i de țarina și cenuși, si ni-s Spinările brăzdate De lovituri de bice, si carnea-nvinețită de-a coșului povară. Iartă-ne, O, milostive, care de noi ai fost hulit! iartă Becisnica fărîma ce-a mai rămas din umbră Valei care la tine se întoarce cu durere. Pe Lúvah nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]