69 matches
-
l-am desfigurat cu Întrebarea că cum poate omu, care umblă ca trenu dă cale ferată dântr-un neant În altu, să acuze că ce știe până și ăl dân urmă călugăraș dă pâini, pești și Treime e scorneli get-beget și brașoave. Să nu te pui pă soilit dă mirare, jupân Lumbeira, când ț-oi spune că Sampaio nici măcar n-a alborat steag alb În fața bombei beton. Mai rece ca Înghețata dă cafea cu lapte, mi-a zis că, cu privire la treimi, nime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mereu la alertă când ie dă cumpărat muniții dă gură, a vrut să-mi steie alăturea, și corpu director dân S.U.P.A. noastră iera gata-gata să se mute În masă la birtulețu care mandea Îl Înventasem pă bază dă brașoave fripte și a mai gigea scorneală; dân fericire, Poldo Katz ăla mi-a tăiat din rădăcini Înclinația și-a fost pentru noi câinele deciuplinei, care ne-a amintit, mai ales lu mandea, că seara aia trea să se fluiere Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să mă stimule să fac dân țânțar armăsar, cu o „gravă acuzațe“, care mi-e cu totu străină dă caracter. FAPTELE MI-A DAT JUSTIFICAREA. Sinuciderea lu Cárdenas arată că acuzația mea iera izactă și nu unu dân arșinii dă brașoave dă fantazie. O campanie dârză și nenteresată, dusă cu a mai mare prolixitate, pă socoteala la nesomnurile și sacrificiile mele, m-a lăsat, la urmă, să demasc masca lu un pretenar. Lașu ăla și-a făcut dreptate cu mâna propie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
toți să udă, așa că i-am cântat În strună. Cufărașu i-a dat nainte: „Savastano, chiar și ție o să-ți fie pregnant că nu le am io prea dân gros cu cultura, da dân fericire ajunctu meu a scurmat În brașoavele alea dă la a la zî: vorbesc, așa cum crezi, dă sergentu Fonseca, care stă În stația dă birje Trei Sergenți. Îl pun brațu meu drept și tu, ca să nu perzi avantajuri, ai să te-ngrijești dă Locarno. Ca primă cotizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-a șters code-bar-ul. Invers decât pe-o bancnotă, pe ea nu descopereai decât un desen neclar, tremurător. Cantitatea de adevăr pe care o investeam în fiecare din prietenele sau cunoștințele mele nu mă implica aproape cu nimic. Cât despre brașoavele cu care se suprapunea, nimeni nu le putea găsi o formă sau o măsură: îmbinările veneau firesc, liniile se prelungeau fără pauză, conturul arăta convingător. În mod ciudat, contradicțiile se dovedeau cele mai atractive, vandabile, ele alcătuiau motorul vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
legale s-o spulber: pe vremea lui Ceaușescu, ajungeai la pârnaie dacă făceai prostii la 16 ani; cred că și-astăzi e tot la fel. Pentru unele, eram primul; pentru altele, nu puteau fi ele primele. Nu mai conta, amestecam brașoavele între ele, penibilul cu plauzibilul și săruturile prin parcuri cu șuturile în fund la petreceri, în așa fel încât să fiu lăsat în pace. La vremea când intrasem la facultate, nici eu nu mai știam cum stăteau lucrurile. În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce condamnare cer eu de la Dumnezeu? De m-ar auzi, ca să-mi facă pe voie! Nu doresc mai mult. Poate că dacă întâmplător cineva străin de tine ar citi aceste rânduri și ar vedea ce scriu, ar spune că sunt brașoave, spuse de umplutură, și că te fac cu ele să crezi că aș ține atât de mult la tine. Tu știi însă adevărul, că eu nu aș putea să mint în felul acesta! Tu te-ai convins de anumite lucruri
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
singur sat dărâmat cu buldozerul. Arătați-mi-l! Nedreapta lege ceaușistă prevedea, într-adevăr, desființarea unor cătune considerate fără perspective, dar în timp, prin interzicerea construcțiilor noi, a extinderii electrificării și a reparațiilor capitale la obiectivele existente. Povestea cu buldozerele brașoave! În cartea lui du Bois, Ceaușescu este înfățișat ca un maestru al sforăriilor și combinațiilor. Mă-ntreb care om politic de ceva suprafață n-o fi fost! Altfel, o cercetare onestă, ce pune la contribuție sursele cele mai varii, scrisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
obligatoriu, cu contribuția istoricilor români, Mircea Dogaru de la Institutul de istorie militară din București și a prof.univ. Vasile Russu de la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iași, cei care i-au „citit” cel mai bine unguri. 15 martie 2007 Fabrica de brașoave Motto: „O, țară tristă, plină de humor...” (George Bacovia, Cu voi...) „Proprietatea te face liber”, dicton atât de drag apologeților capitalismului, ar fi putut avea o valoare practică și etică, dacă nu sar pune întrebarea: „Cel fără proprietate cât de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ocupă o poziție de stânga pe firmamentul politicii românești. Având în vedere că nu toată lumea are daltonism, ca să confunde roșul cu portocaliul sau verdele, este bine să intervină cât mai urgent, ca să nu se zică că a dat Brașovul pe brașoave. 21 martie 2007 Săritura peste cal Motto: „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată...” (M. Eminescu, Odă în metru antic) Ca mulți alții, m-am întrebat de ce continuă cearta dintre Palate, dintre Președinte și Premier? Dintre multele motive, două sunt
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
lui Ion Ivaciuc; 14.VI.1875, Fălticeni - 4.V.1928, Fălticeni), prozator și poet. Este unul dintre numeroșii copii ai Domnicăi (n. Ciuca) și ai lui Vasile Ivaciuc Sumanariu, țărani bucovineni stabiliți la Fălticeni. Părinții scriitorului, tatăl - mare povestitor de „brașoave”, iar mama - pricepută la doftoricit și descântat, aveau o situație materială bună. D. urmează la o școală primară din Fălticeni patru clase, absolvite în anul 1892, când devine elev la gimnaziu și coleg de clasă cu E. Lovinescu. După un
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
în versuri, este o cronică satirică a societății românești contemporane, după cum rubrica „Cronică rimată” cuprinde, printre altele, sub titlul Miorlăituri din Brașov, relatări hazlii ale unor întâmplări și moravuri locale. Aceeași tematică o au majoritatea anecdotelor adunate sub titlul generic Brașoave, tot anecdote și snoave cuprinzând rubricile „Sacul cu ghimpi” și „Din snoavele lumii”. Materialele sunt iscălite în cea mai mare parte cu pseudonime adecvate; astfel, sub semnături ca Moș Sfadă și Ghidale Nuhăm (G.M. Samarineanu), Ghiță Ardeleanu (George Bota), Surcel
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
aproape despre orice. Trecutul este „înfrumusețat” iar viitorul este proactiv augmentat ca negativ sau pozitiv. Pe scurt, ei practică o mitomanie benignă menită să corecteze imaginar realități neconvenabile sau dubioase. Așa au luat naștere tot felul de „legende”, „basme” și „brașoave”. „Legendele” au la origine o întâmplare reală, adesea banală, care este relatată peste măsură de exagerat. Se povestește în sat, de exemplu, despre „marea bătălie în care a murit Minescu”. Minescu, pesonaj real, este prezentat ca un vajnic erou războinic
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
augmenta mesajele moralizatoare. Este posibil ca această tendință să fi fost alimentată și de „fenomenul Petrache Lupu” care s-a consumat, cu mare răsunet, în anii '30-'50 la Hunia și Maglavit (comune aflate la numai 10 kilometri de Dobridor) . „Brașoavele” sunt relatări trăsnite și insidioase prezentate, cu seriozitate, ca fapte reale de către dobridoreni ironici și/sau mitomani. Ei inventează presupuse „întâmplări de pomină” pe care le prezintă consătenilor ca autentice, mizând pe prostia și credulitatea lor. De regulă, bășcălia fină
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
și/sau mitomani. Ei inventează presupuse „întâmplări de pomină” pe care le prezintă consătenilor ca autentice, mizând pe prostia și credulitatea lor. De regulă, bășcălia fină este descoperită și autorul pedepsit exemplar. (S-a întâmplat adesea ca unii autori de „brașoave” să încaseze chelfăneli zdravene!) Alteori „brașoavele” sunt simple minciuni gratuite - unele atât de gogonate încât au intrat în memoria colectivă a satului. În sat există un întreg neam supranumit „Ai lui Minciună”, cu ascendență în Badea Lungu. Cel mai notoriu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
întâmplări de pomină” pe care le prezintă consătenilor ca autentice, mizând pe prostia și credulitatea lor. De regulă, bășcălia fină este descoperită și autorul pedepsit exemplar. (S-a întâmplat adesea ca unii autori de „brașoave” să încaseze chelfăneli zdravene!) Alteori „brașoavele” sunt simple minciuni gratuite - unele atât de gogonate încât au intrat în memoria colectivă a satului. În sat există un întreg neam supranumit „Ai lui Minciună”, cu ascendență în Badea Lungu. Cel mai notoriu mitoman din Dobridor era însă din
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
obișnuise a se culca noaptea alături ele în vârful prețiosului pom fructifer. Se pare că, din cauza aceste minciuni, mitomanului i s-a interzis de către comunitate „să mai calce vreodată prin vale”. La o privire superficială s-ar părea că practica brașoavelor este patologică. În realitate, mitomanii dobridoreni sunt oameni foarte normali și cu simțul umorului mai dezvoltat dacât poate admite o comunitate patriarhală. Ei se amuză testând naivitatea și prostia semenilor dar metoda este riscantă pentru că, în genere, țăranii olteni sunt
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
sunt oameni foarte normali și cu simțul umorului mai dezvoltat dacât poate admite o comunitate patriarhală. Ei se amuză testând naivitatea și prostia semenilor dar metoda este riscantă pentru că, în genere, țăranii olteni sunt isteți și greu de păcălit cu brașoave. Iată un exemplu sugestiv. Este comentariul inspirat al unui critic literar contemporan care creionează succint locul natal al unui important filosof și poet interbelic - Ilariu Dobridor. „Dobridorul - toponim cu rezonanță de basm - este satul din Dolj în care scriitorul a
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Mai am un singur dor". Pe 1 februarie publică "Scrisoarea I" în "Convorbiri literare". Pe data de 18 martie îi scrie tatălui său, bolnav fiind, cerându-i iertare că nu poate veni să-l vadă. „Negustoria de gogoși și de brașoave” îl ține strâns de „dugheană”. Se plânge că-i e „acru sufletul de cerneală și de condei„. Totodată îi scrie și lui Negruzzi, spunând că nu găsește un minut liber spre a răspunde la scrisorile primite. Îl anunță însă că
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]