104 matches
-
cântate de corul copiilor din școala lui. La una din colinde, el avea un moment solo. Din cadoul lui Ionel au ieșit mai multe figurine origami, pe care, cu grijă, bunica le- a așezat lângă brad. Marius îi oferite o brațară a ,,prieteniei” așa cum le oferise tuturor, iar lângă o felicitare pe care scrise ,,Bine ai venit în gașca noastră, bunică Lena.” Citindu- le textul celorlal’i copii, bătrâna a început să râdă. Au rămas ultimele, cele două surioare. Se fâstâceau
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
în crivaturi de argint, plapome de mărgărint, vin la mine beatrice cu genuchii tăi cu price unde-și fac dracii arșice, cu coapsa caldă în pânză, tinerică ca o mânză, și ca o divină țață să mă strângi tare în brață, să zac pe genuchiul tău, blestemat de dumnezeu, candela țâțelor tale s-o aprind la născătoare și s-o sting la asfințit când e vreme de iubit amor, lăcomie, rut, dragoste de împrumut, să-ți salt poalele catrinții nu cu
BALADA VISĂTORULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378665_a_379994]
-
omor. Da! să te-așez aicea pe brațul meu cel stâng, Am să-ți netezesc fruntea și fața... ș-am să plâng... Tu vei închide ochii, să-ți suflu peste față Pân ce-i dormi... Ș-atuncea... dormind... te țin în brață! BOGDAN Dar n-am s-adorm... ANNA Atuncea nici eu n-am să te țin. BOGDAN Mi-e-așa dor de o gură... te rog. ANNA Ți-o fi. BOGDAN Puțin. ANNA Șezi binișor. Dă-mi pace. Nu crede câte spun. Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
hătrînii-s cu nărav! [ARBORE] Doamne, mă duc! [ȘTEFAN] Stai! [ARBORE] Însă... [ȘTEFAN] O voi. [ARBORE] De vreți voi sta, Dar n-oi vorbi nimica. Nu vă voi supăra. Eu v-am fost ca un tată..., eu v-am ținut în brață, Eu v-am iubit ca ochii, ca țara, ca viața. Și cu povești bătrâne v-am îndulcit junia. Eu, Arbore, portarul... Dar omul în Domnie Se schimbă. Nu întreabă de cel bătrân de zile, Căci la bătrâni e slab capul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
umbră de deznădejde fatalistă, ce-l viza pe el însuși. Se ridică neobservat și se depărtă tiptil; între timp, marinarii, îngroziți de înfățișarea căpitanului lor, se strînseseră roată la teuga, pînă cînd Ahab le strigă, plimbîndu-se tulburat pe punte: Ă Brațați vergile! Cîrma în vînt! într-o clipită vergile începură să zbîrnîie, corabia se răsuci într-o rînă, iar cele trei catarge zvelte dar puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
șarpe. în vreme ce harponul ardea în tăcere, Starbuck îl apucă pe Ahab de braț și-i strigă: Ă Dumnezeu îți stă împotrivă, bătrîne! Renunță! Expediția asta a început prost și continuă prost - e o expediție blestemată! Dă-mi voie, bătrîne, să brațez vergile cît mai e timp și să îndrept corabia înapoi spre patrie - o să fie o călătorie mai bună decît cea de pîn-acum. Auzind vorbele lui Starbuck, marinarii cuprinși de panică se repeziră numaidecît la vergi, deși nici o pînză nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și dumneata ai un fecior, căpitane Ahab - deși încă un copilaș, aflat acum la adăpost acasă - dar e un copilaș făcut la bătrînețe, da, da... ai început să te moi, văd eu... Hai, dați fuga, oameni buni, pregătiți-vă să brațați vergile! Ă Stop, strigă Ahab. Nu v-atingeți de nici o parîmă! Apoi, către căpitanul străin, cu o voce răspicată, apăsînd pe fiece cuvînt: Ă Căpitane Gardiner, n-o voi face! îmi răpești timpul. Adio, adio! Dumnezeu să te binecuvînteze, omule
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
repede, mai repede! Și, lunecînd prin văzduh, coborî pe punte. Ă Se duce drept sub vînt, domnule căpitan! exclamă Stubb. Se depărtează de noi, deși încă n-a avut cum să ne vadă corabia. Ă Tăcere, omule! Fiți gata să brațați! Cîrma, banda! Brațați, brațați! Să zbîrnîie! Așa, așa! Ambarcațiunile, ambarcațiunile! Acestea fură lăsate la apă - toate, afară de cea a lui Starbuck; pînzele lor fură întinse, iar vîslele scurte intrară în acțiune; cele trei ambarcațiuni, în frunte cu a lui Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de la prova). BONETĂ - fîșie de pînză care se coase de marginea unei vele principale, spre a-i mări suprafața expusă vîntului. BORDUL DE SUB VÎNT - bordul situat la adăpost față de direcția din care bate vîntul. BOSMAN îsau boțman) - șef de echipaj. BRAȚA îa) - a orienta vergile într-un anumit unghi în raport cu axa navei, pentru ca pînzele să ocupe poziția dorită față de direcția vîntului. BRIZANȚI - valuri puternice care se sparg de bordajul navei. CABESTAN - vinci cu tambur, folosit la manevrarea parîmelor sau a ancorei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înflorit în țara noastră Un sâmbur nou de omenie. Dar pe zidarii țării mele Abia partidul i-a unit, Și răsădesc în țara toată Mari flori de fier și de granit. Îmi pare satul zidăresc Un uriaș cu mii de brață Ce albii la Canal zidesc Iar la Bicaz lumini înalță. Metroul-brațele acestea II vor dura sub trotuare, Iar Dâmbovița o vor crește Și-o vor apropia de Mare. Aurora CORNU - Sondorița. În: Viața românească, nr.3, mart., 1953 O fată
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ai dat drumul?, zic. Și unde?, zic. Și zic: Măi, tu spui minciuni și Tribunalul Militar te mănâncă - scoate fata, că de nu... Zice: Da-ți spui curat, i-am dat drumu de-asară, de-alaltasară, de când o căzut - că drept În brață mi-o chicat, am dat agiutori’ la deshămat, i-am dat ceva de băut, că era nemâncată, săraca, am dus-o păn-la marginea pădurii și i-am zis: Amu, davai! Du-te un’-ei vidè cu ochii-naintea ochilor!... Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ilustrei comunități academice, ci inclusiv din partea unui cerșetor care, văzându-mă la un moment dat cu Nona în cărucior și cu Mira în spinare, în scăunelul-rucsac, a izbucnit în rime batjocoritoare : „Uite-o pe asta : unu-n mață, unu-n brață și unu de poale s-acață !“, până ce femeia lui, mai empatică, l-a potolit : „Las-o, amărâta, că-i destul de bătută ea de soartă!“. Așa că varza din imaginea mea începuse să se ofilească și să fie mâncată de melci : nu
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
mi să beu. Când îi văd pe toți în vatră Inima în mine-i moartă, Păru-n cap mi se ridică, Mă cutremur și de frică. N-am ce trage nici a casă Că n-am nevastă frumoasă, Strâng în brață-o mohăndeață Și sărut un sloi de ghiață. Când îmblă cu capul gol Fug vacile prin ocol, Vițeii sbiară de mor Că gândesc că-i boala lor. 123 Las-să fie rău, nu bine, Că n-am ascultat de tine Și-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ntreabă De-un cal sur și-o iapă neagră, Cal sur n-am văst de când sunt, Iapă neagră nici de cât. 214 Peste Mureș, peste Tisă Este - o nanuliță --mprinsă Cu lacrimi pe alba-i față Cu un pruncușor în brață. Ea amar se tânguia, Pruncușorul tot plângea, Plânsul lui mi se lăția. Și pe ea că mi-o-ntîlnea Doisprezece tîlhărei; Și hotnogiul dintre ei Cătră ea Așa grăia: - " Nană, nanulița mea, " Țipă pruncul focului, Sui cu mine codrului. Eu pruncul nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trag și pătimesc De la toți împrotivire Pismă și nelegiuire. 28 Nu mă pedepsi, stăpână, Și-mi spune de mă iubești, Și dacă l-a mea durere Vrei să te milostivești. N-ași dori altă viață Dacă eu cu tine-n brață Zi și noapte aș petrece - Ce plăcere - aș mai pofti? 405 {EminescuOpVI 406} Nu te-ncrezi în fericire C-ar fi vis și-nșelătoriu, Cu un glas mîngăitoriu Sufletu-mi ia-n zălogire. Vin, stăpâna mea, în brațe Să petrecem fericit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă lăsa chiar acușica, comoara vieții mele! Cum să mori, regino? Cum să ne lași, scumpetea scumpeților?! Nu vezi că e sărbătoare sfântă, cum să mori, chiparoasa mea?! Aooooleeeuuuu, săriți că mi se moare prințesa, chiar acu’, la mine-n brață! Era în poarta casei, cu fata în brațe, urlând disperată. Girevengu începu și el să țipe. - Trotilaș, bă Trotilaș, sări bă, fratele meu, că-mi moare fata, n-auzi?! Săriți, băi, că moare zânișoara tatii. N-auziți?! Vă fut muma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ești păstrat și după orbire Și ispitit În nenorocire, Spune-mi unde lăcuiești anume, Ca să te caut În toată lume, Să dau prin foc, prin apă, prin pară Ca să mă lipăsc de-a ta aripioară. Și petrecînd Într-a tale brață, Voi răbda și scurtare de viață Și mă voi lipsi de orice bine Numai să te aib lîngă mine.” Petrecerea „În brață” de la sfîrșit dă un sens echivoc noțiunii dezvoltate pînă aici de sensul lui agape. Echivoc calculat, cum se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin foc, prin apă, prin pară Ca să mă lipăsc de-a ta aripioară. Și petrecînd Într-a tale brață, Voi răbda și scurtare de viață Și mă voi lipsi de orice bine Numai să te aib lîngă mine.” Petrecerea „În brață” de la sfîrșit dă un sens echivoc noțiunii dezvoltate pînă aici de sensul lui agape. Echivoc calculat, cum se vede mai bine În poemul Amoriului din prieteșug, unde Conachi unește discursul moral cu discursul erotic propriu-zis. Amorul este, aici, „cuvîntul [...] cel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pudicitate. Abia dacă privirea Îndrăznește să atingă sînul, elogiul poetului se concentrează, de regulă, asupra ochilor și (s-a putut constata din citatele de pînă acum) asupra chipului dalb. Conachi manifestă oarecare Îndrăzneală vorbind, În cîteva locuri, de petrecerea „În brață” și de o „năvală” pe care intenționează s-o facă soției. Poemul ce sugerează această dulce violență se cheamă Mergînd către preaiubită și merită a fi citat ca document de curaj erotic Într-o epocă În care curajul este să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că suferința femeii are mai ales calitatea de a flata orgoliul bărbatului Îndrăgostit. Deznădejdea Zulniei mărește chinul, dar și mîndria răbdătorului Ikanok. Imaginea ultimă nu mai lasă nici un dubiu: bărbatul Înduioșat de durerea pe care a provocat-o ține „În brață” pe zăluda Zulnia și petrece... A descoperi o concepție asupra feminității În aceste versuri de cele mai multe ori pompoase este o operație dificilă. Ideile sînt comune, imaginile trec de la un autor la altul, portretele sînt, cu mici variații, aceleași. Foarte răspîndită
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și vrednicia lui În dragoste. Îl ia sub aripă și-l duce la „palatul fericit” unde locuiește proslăvitul Amoriu. Priveliștea dinăuntru este orgiastică: „De o parte canapeaua unde-amoriul odihnea, Învălit cu trandafirii ce zînele curăța, Și Într-alta Afrodita, În brață cu Chipidon, Cu pepturile lipite petrecea În dulce somn. Un pârău de apă vie, ca un șerpe În cujbări, Să-nvîrtea pe supt copacii, ce răsuna de cîntări. La umbră sta o mulțime de fete cu sînul gol, Cu părul În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vine, De-o găsesc, Înviu ș-alerg după tine. SÎmtu-te că vii, tremur peste fire, De te văz, mă perd și-mi ies din sîmțire. Gurița deschizi, ceriul să deschide, De mînă mă iai, foc sîmt că m-aprinde. În brață-ți mă jîi, fulgeră văzduhul, La sînu-ți mă strîngi, caz și Îmi dau duhul.” Este, poate, poezia În care se concentrează toate forțele infernului amoros, poezia, În fine, În care universul dinăuntru și universul dinafară comunică sub puterea unei energii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
infernului amoros, poezia, În fine, În care universul dinăuntru și universul dinafară comunică sub puterea unei energii extraordinare. O energic de natură erotică, un univers totalmente erotizat: pămîntul se pustiește, cerul se deschide cînd vorbește ibovnica, văzduhul fulgeră cinci „În brață-ți mă țîi”... În poemul citat este indicată, ca simptom al bolii de origine erotică, pierderea simțurilor. În alt loc (Omule, slabă ființă) suferința ia o formă mai concretă: inima „se despică”, În Scrisoare către Zulnia aceeași inimă se sfarmă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
construind relația dintre uman și universal: "Hei, săracul codru des, / Că dintr-însul nu mai ies. / M-am băgat de mic copil / Și-am ieșit un om bătrân; M-am băgat făr` de mustață / Și-am ieșit cu barba-n brață. Frunză verde de răchită, / Hai, în pădurea umbrită, / Să-mi pun curele la flintă / Și oțele în pistoale, / Să urc pe stâncile goale, / Să mă duc la Călimani, / Să țin calea la dușmani"112 Natura personificată este portretizată prin intermediul metonimiei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
arhetipale: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători, / Pe la uși, pe la cetori, / Sara pe la cântători. / Nu v-aducem nici un rău, / Făr` pe bunul Dumnezeu, / Mititel / Și-nfășățel, / De la ușă pân` la masă / Fașă dalbă de mătasă, / La Maica Precistă-n brață. / Cine șeade după masă? / Crăciun și cu Crăciuneasă / Și cu Ion / Sânt Ion, / Nănașul lui Dumnezeu. / Tot cinstește / Și mărește, / Din pahar nu mai gătește. / În fundul paharului, / Scrisă-i floarea raiului / Și-n gura paharului, / Scrisă-i luna / Și lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]