77 matches
-
disociat "cunoașterea ezoterică de contextul ei ritual și teologic; gnosa este socotită capabilă să surprindă adevărul absolut, dezvăluind structurile profunde ale realului. O atare "știință" sfârșește prin a aneantiza literalmente "necunoașterea" (ăvidyă), care pare să fie apanajul oamenilor ("ne-inițiații" Brahmanelor). Este vorba, desigur, de o "ignoranță" de, ordin metafizic, deoarece se referă la realitatea ultimă și nu la realitățile empirice ale experienței cotidiene. În sensul acesta, de "ignoranță de ordin metafizic", s-a impus termenul ăvidyă în vocabularul filosofic indian
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a putea distinge mai ales țelul și originalitatea rși-lor. În cele mai vechi Upanișade 34 se disting mai multe demersuri speculative. Totuși nu trebuie să ne întemeiem prea mult pe aceste diferențe, deoarece sistemul de asimilări și omologii, predominant în Brahmana, rămâne valabil și pentru Upanișade. Problema centrală este explicit sau implicit prezentă în fiecare text. Este vorba de a sesiza și a înțelege Ființa Primordială, Unul/Totul, unica modalitate de a explica lumea, viața și destinul omului, începând cu Rig
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
text. Este vorba de a sesiza și a înțelege Ființa Primordială, Unul/Totul, unica modalitate de a explica lumea, viața și destinul omului, începând cu Rig Veda ea fusese identificată în tad ekam - "Unul" (neutru) - al celebrului imn X, 129. Brahmanele o numesc Prăjăpati sau Brahman. Dar în aceste tratate scolastice, Ființa Primordială era în relație cu sacrificiul cosmic și cu sacralitatea rituală. Rsi-i s-au străduit să o surprindă prin meditația călăuzită de gnosă 35. Ființa Primordială este, evident, incogitabilă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acestor poeme enigmatice nu este încă sigură. Restul Avestei actuale, și mai ales cărțile pehlevi redactate între secolele al ID-lea și al IX-lea, se caracterizează prin uscăciunea, monotonia dezolantă și platitudinea lor. Lectorii Vedelor și Upanișadelor, chiar cititorii Brahmanelor, nu vor putea sa nu fie decepționați. Și totuși, ideile pe care ajungem să le descifrăm uneori în găthă, și pe care le regăsim, elaborate și sistematizate, în scrierile ulterioare, sunt pasionante. Dar ele sunt amestecate într-un talmeș-balmeș de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Măzdă și anticipează în concreta înnoirea universală. E greu de lămurit dacă această concepție eshatologică a cultului era deja în întregime formulată în epoca lui Zarathustra. Dar ea era, desigur, implicată în funcția sacrificiului la indo-iranieni. Din perspectivă proprie, autorii Brahmane lor împărtășeau o concepție similară: lumea era periodic restaurată, i.e. "recreată" de puterea nelimitată a sacrificiului. Dar funcția eshatologică a cultului în mazdeism reunea, ca să ne exprimăm astfel, promovarea supremă a sacrificiului, realizată în Brahmana, cu gnosa inițiatică și "iluminarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
indo-iranieni. Din perspectivă proprie, autorii Brahmane lor împărtășeau o concepție similară: lumea era periodic restaurată, i.e. "recreată" de puterea nelimitată a sacrificiului. Dar funcția eshatologică a cultului în mazdeism reunea, ca să ne exprimăm astfel, promovarea supremă a sacrificiului, realizată în Brahmana, cu gnosa inițiatică și "iluminarea" vizionară din Upanișade. În Iran, ca și în India brahmanică, tehnica sacrificială și gnosa eshatologică erau cultivate de către o elită religioasă și constituiau o tradiție ezoterică, în măsura în care cele câteva episoade privind folosirea cânepei de către credincioșii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe Ahură Măzdă în funcția sa sacerdotală 49. Oferindu-i un sacrificiu, Ahurâ Măzdâ înzecește forța magico-religioasă a destinatarului. Ceea ce reiese din imnuri este mai ales importanța excepțională a sacrificiului, concepție, desigur, indo-iraniană, dar care se dezvoltă mai ales în Brahmana, și care va deveni tot mai centrală în mazdeism. Ca și la alți indo-europeni, focul ritual joacă rolul capital. Yasna "este esențial mente un sacrificiu haoma îndeplinit înaintea focului" (Duchesne-Guillemin, p. 71). Întreținerea, purificarea și întemeierea focurilor sacre au luat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
indo-europenii, doar indo-iranienii și-au spus ărya, adică "cei de-o seama", spre deosebire de cei înfrînți de ei, numiți *dăsa. Imnurile vedice 253 păstrează vie istoria acestor înfruntări. Sistemul indian de caste a adăugat celor trei indo-europene (preoți, luptători și producători - brahmana, kśatriya, vaiśya, care îi cuprindea pe cei superiori, "de două ori născuți" datorită cunoașterii Vedelor) și casta populației locale supuse, śudra, neinițiata în tainele Vedelor. Familia indiană (indo-ariană) Cuprinde limbile 254: vedica (l.m. = limba moartă), sanscrita (l.m., păstrată azi doar
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbi majore ale Indiei. După sanscrita, are cea mai veche și bogată literatura din India. Cel mai vechi text este Tolkappiyam, un tratat de poetica și gramatică din secolele III-I i.C. Are o scriere proprie, evoluata din cea brahmana. Tamil este caracterizată prin diglosie (diferențe foarte mari dintre limba scrisă standard și varianta vorbită). Unele cuvinte sînt împrumutate de engleză: catamaran, curry, mango, orange etc. Ethnologue enumeră 85 de limbi dravidiene. Grupul nordic (6): brahui (limba dravidiana nevorbita în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mai schimbat de când erai copil? Tu căreia îi aparții? ES. În America nu există clase în sensul englezesc al cuvântului, în ciuda lucrurilor care se tot spun. De ideea de clasă se leagă în primul rând banii. Există o anume castă "brahmană" de vechi familii americane, dar altfel clasele nu sunt ceva rigid. Aș zice că sunt intelectuală din clasa de mijloc, privilegiată într-un fel artistic și boem. Dar bunicii mei au fost emigranți săraci, prima generație care a ajuns la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În filosofia indiană veche, Blaga indică mai multe texte în care formula antinomică este utilizată pentru a exprima anumite idei metafizice 300. Rigveda, unul din cele mai vechi texte indice, prezintă transcendentul prin atribute care se exclud. Mai apoi, Sutrele brahmane și Upanișadele întrebuințează formule antinomice cu privire la existența divină și sufletul individual. Astfel, în Sutre se afirmă că Jiva, sufletul individual, este o parte din Brahman (existența divină), dar tot aici se susține că Brahman nu simte plăcere și durere. Or
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
au menirea de a transforma novicele într-un cunoscător al esenței lumii, prin însăși capacitatea lui de a repeta acțiunile sacre. „Orice ritual are un model divin, un arhetip; Noi trebuie să facem ceea ce zeii au făcut la început» (Satapatha Brahmana, VII, 2, 1, 4 ). Așa au făcut zeii, așa fac oamenii» (Taittiria Brahmana, I, 5, 9, 4)”. Definirea inițierii drept „cale spirituală de realizare efectivă a unor stări supraindividuale (...) până la identificarea cu Principiul” unește ideea de școală cu cea de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
însăși capacitatea lui de a repeta acțiunile sacre. „Orice ritual are un model divin, un arhetip; Noi trebuie să facem ceea ce zeii au făcut la început» (Satapatha Brahmana, VII, 2, 1, 4 ). Așa au făcut zeii, așa fac oamenii» (Taittiria Brahmana, I, 5, 9, 4)”. Definirea inițierii drept „cale spirituală de realizare efectivă a unor stări supraindividuale (...) până la identificarea cu Principiul” unește ideea de școală cu cea de imitare a Strămoșului pentru a dobândi un nou statut ontologic. Zeul este invocat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Vedele cuprind patru categorii de texte (secolele XV-X Î.Hr.): a) Rig Veda, rugăciuni, incantații, ritualuri, laude, texte filosofice etc. - „veda strofelor”; b) Yajur Veda - „veda formulelor sacrificiale”; c) Săma Veda - „veda melodiilor sacrificiale”; d) Atharva Veda - „veda descântecelor magice”; * Brahmanele („comentarii brahmanice”) sunt scrieri în proză care descriu ritualurile sacrificiului, în special ritualul focului sacru. * Aranyaka („textele pădurii”) sunt studiate în spații izolate, asociale. Studierea lor în spațiul social rural sau urban civilizat este considerată periculoasă. Alături de Upanișade, aranyaka cuprind
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
primei perioade a religiei hinduse"”. Este derivat de la „vid-”, „a ști” în sanscrită. Ar putea fi însă derivat din cuvântul proto-indo-european "*weid-", care înseamnă „a vedea” sau „a cunoaște”. Textele vedice sunt grupate în mod tradițional în patru categorii : Samhite, Brahmane, Aranyake, și Upanișade. Acest grup de texte este numit „"shruti"” (sanscrită : "śruti"; „ceea ce e auzit”). Din timpuri postvedice s-a considerat a fi înțelepciune revelată, spre deosebire de alte texte, cunoscute, în mod colectiv, drept „"smriti"” (sanscrită "smṛti"; ceea ce e amintit), texte
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
literature." "Aceste clasificări adesea nu sunt susținute din motive formale sau lingvistice : Nu există o singură colecție, scrisă într-o singură perioadă de timp, ci mai multe, transmise de diferite școli vedice; Upanișadele... uneori nu se pot distinge de Aranyake...; Brahmanele conțin și straturi mai vechi de limbaj, atribuit Samhitelor; există mai multe dialecte și tradiții locale proeminente ale școlilor vedice. Cu toate acestea, este recomandată păstrarea categorizării lui Max Müller, deoarece se bazează pe tradiția indiană, respectă succesiunea istorică și
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
succesiunea istorică și pune accent pe actualele ediții, traduceri și monografii ale literaturii vedice." Michael Witzel afirmă despre sutrele rituale, considerate „smriti”, dar care aparțin Vedelor târzii în limbaj și conținut, că ar face parte din textele vedice. Lucrări precum Brahmanele, Aranyakele și Upanișadele interpretează de multe ori rituaurile și politeismul Samhitelor de o manieră filozofică și metaforică, cu scopul de a explora concepte abstracte precum Absolutul (Brahma) și sufletul sinelui (Atman); Upanișadele târzii discută și despre Lordul (Zeu) Ishvara. În
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
doar la ofrandele Soma. Există două revizuiri ale acestei Vede, cunoscute ca Yajur-Veda „albă” și cea „neagră”. Originea și semnificația acestor denumiri nu sunt clare. Yajur-Veda „albă” conține doar versurile și incantațiile necesare sacrificiului, în timp ce explicațiile se află în altă Brahmana. Este foarte diferită de Yajur-Veda „neagră”, care conține și explicații, de multe ori imediat după veruri. Au supraviețuit patru revizuiri majore ale Yajur-Vedei negre, toate cu același aranjament, dar diferențiându-se în aspecte precum discuția individuală a ritualurilor, fonologie și accent
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
Atharva-Veda, și a fost identificată mai târziu cu realitatea absolută (brahman), în "Taittitrīya Upanishad". În a treia sa secțiune, Atharvaveda conține mantre utilizate în ritualuri nupțiale și mortuare, precum și privind monarhia, rivalele feminine și Vratya (în stilul de proză al Brahmanei). Gavin Flood comentează relativa târzie recunoaștere a Atharva-Vedei în felul următor : „"La început existau doar trei preoți corespunzători primelor trei Samhite, deoarece Brahmanul ca supraveghetor al ritualurilor nu apare în Rig Veda, ci este incorporat doar mai târziu, arătându-se
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
fiind în centrul preocupărilor religioase. Hinduismul brahmanic a luat naștere din credința că jertfele de animale erau necesare a se face în mod repetat, pentru a se menține ordinea în Univers și în societate. Scrierile de bază ale hinduismului brahmanic - Brahmana (comentarii brahmanice) descriu rolul și importanța sacrificiului pentru viața religioasă. S-a ajuns la diminuarea credinței în zei, considerați muritori căci viața lor era dependentă de sacrificiile aduse de oameni. Astfel, s-au impus preoții (brahmanii), care au ajuns să
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
în antichitate geometrilor Egiptului, Babilonului, Indiei și Greciei. Primele documente ce dovedesc aproximări ale acestui număr datează din preajma anului 1900 î.e.n.; acestea sunt 25/8 (Babilon) și 256/81 (Egipt), ambele aproximări de 1% ale valorii reale. Textul indian "Shatapatha Brahmana" dă pentru π valoarea 339/108 ≈ 3,139. Biblia evreiască pare să sugereze, în Cartea Regilor, că π = 3, aproximare semnificativ mai slabă decât alte estimări disponibile la momentul scrierii ei (600 î.e.n.). Interpretarea pasajului este în discuție, unii considerând
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
Soarele este în centrul sistemului solar (de unde conceptul de heliocentrism) se găsesc în unele texte vedice scrise în India antică. Yajnavalkya (secolele al IX-lea-al VIII-lea î.e.n.) credea că Soarele este "centrul loka-urilor". În textul său astronomic "Shatapatha Brahmana", el afirmă: Unii interpretează aceasta prin afirmația că Soarele este staționar și deci Pământul se mișcă în jurul lui, dar alții afirmă că termenii nu au un înțeles atât de clar. Aceasta va fi elaborată într-un comentariu ulterior, "Vishnu Purana
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
spune și că a măsurat cu precizie distanțele relative de la Soare și Lună la Pământ ca fiind de 108 ori diametrele lor, aproape de rezultatele moderne de pentru Soare și pentru Lună. El a descris un calendar solar precis în "Shatapatha Brahmana". "Aitareya Brahmana" (2.7) (secolele al IX-lea-al VIII-lea î.e.n.) afirmă și că: În secolul al IV-lea î.e.n., Aristotel a scris că: Motivele pentru această plasare erau filosofice, bazate pe elementele clasice, și nu științifică; focul era
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
că a măsurat cu precizie distanțele relative de la Soare și Lună la Pământ ca fiind de 108 ori diametrele lor, aproape de rezultatele moderne de pentru Soare și pentru Lună. El a descris un calendar solar precis în "Shatapatha Brahmana". "Aitareya Brahmana" (2.7) (secolele al IX-lea-al VIII-lea î.e.n.) afirmă și că: În secolul al IV-lea î.e.n., Aristotel a scris că: Motivele pentru această plasare erau filosofice, bazate pe elementele clasice, și nu științifică; focul era mai prețios
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
lui Euclid și ale altor predecesori. Imperiul Roman, care a preluat întrega cultură și civilizație greacă a produs buni ingineri dar slabi matematicieni. Distrugerea Bibliotecii din Alexandria a reprezentat o altă pagină neagră în istoria științei și culturii. Scrierea "Shatapatha Brahmana" (secolul al IX-lea î.Hr.) conține nu numai ritualuri religioase, ci și referitoare la construcții geometrice. La fel și în textele "Sulbasutra", cele mai vechi având aproape 3 milenii, găsim rețete geometrice privin construcția templelor și altarelor. Deși aveau forme
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]