285 matches
-
plăcea, că nu-mi vei mai arăta înțelegere - și cătă nevoie am de înțelegerea ta. Nu-mi pot permite să o pierd. Fanfaronul de Napoleon - porcului ăstuia îi plac merele. Am găsit în buzunar un plic de chibrituri La Zelda - Braserie și salon de dans. Unde am mai fost? Poate că ar trebui să o întreb pe femeia care mă urmărește prin New York. Ea trebuie să știe. În portofel am găsit un pachet cu trei prezervative, în manșeta pantalonului erau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
anume? — Caută-l, John. Vreau să te convingi că așa e. M-am dus la dulap și am căutat prin costum. Nu aruncasem nimic. Nu arunc niciodată nimic. Uite, chibritul cel trădător, de un roz delicat, rozul rujului: La Zelda. Braserie și salon de dans. L-am deschis cu o mișcare bruscă și am văzut mesajul. — Ah, scârbă bolnavă ce ești, am spus eu. Sărmanul idiot. Vrei să-mi spui ceva? De ce faci toate astea. Mai spune-mi o dată. Mereu uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un viitor mare în industria filmului. Apoi am mâncat mâncăruri japoneze și ei s-au dus cu Autocarul pe la cluburile de noapte, dar eu eram atât de umflat și rămas fără grai din cauza orezului și a vinului, încât... La Zelda. Braserie și salon de dans. Înăuntru era mesajul, cu scrisul aplecat înainte, tremurat, asemănător cu al meu; pe când eram eu elev, aici, în America, lecțiile de caligrafie începeau cu foaia de hârtie înclinată la patruzeci și cinci de grade spre stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
forma unei marchize, pe care picioarele mele și-au amintit-o înaintea mea, pentru că la început m-am clătinat, după care am luat-o drept înainte, cu umerii strânși, ca un soldat rănit sub o ploaie de foc. La Zelda. Braserie și salon de dans. M-am apropiat și mai mult. Braserie și salon de dans. M-am uitat înăuntru prin geamul de limuzină. Mese, un pian acoperit cu husă. Totul părea mort acolo, nici un fir de viață sub lumina cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înaintea mea, pentru că la început m-am clătinat, după care am luat-o drept înainte, cu umerii strânși, ca un soldat rănit sub o ploaie de foc. La Zelda. Braserie și salon de dans. M-am apropiat și mai mult. Braserie și salon de dans. M-am uitat înăuntru prin geamul de limuzină. Mese, un pian acoperit cu husă. Totul părea mort acolo, nici un fir de viață sub lumina cenușie și uscată, absorbită de praf și de scrumierele pline. Tot personalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
filmat o reclamă comercială pentru un nou sortiment de cotlete de cal congelate. Am folosit studiile ecvestre din galeria de lângă fluviu. Ideea era cam așa: băiatul o întâlnește pe fată în fața hipodromului de la Degas, după care o duce la o braserie selectă pentru niște chifteluțe clasa-ntâi din carne de cal sau calburger sau ce dracu o fi fost... Parisul a fost o provocare extraordinară pentru mine. Am pierdut o grămadă de vreme pe bulevardele de pe malul stâng, beat, croindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar nu genul de baruri irlandeze de ghetou unde se cântă „Din Nou o Națiune“ și „Dealul Spancil“, unde se lăcrimează și se strâng bani pentru Cauză. Astea erau altfel de baruri. Erau chiar la modă. La fel cum fuseseră braseriile cu câțiva ani înainte. Aveau denumiri irlandeze șugubețe, gen Tadgh’s Boghole și Slawn Che. Se pare că un star pop irlandez era patronul unuia dintre baruri. Nu știu sigur care dintre ele. Și, de fapt, nu știu nici cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ea de la Parcul Carol, unde a început demolarea Mausoleului, care va face parcul impracticabil cel puțin pentru anul ăsta. Pe locul monumentului comunist va ședea, sinistră ironie, Catedrala Mântuirii Neamului. Acum Parcul arată jalnic, înconjurat de foste locuri publice părăsite, braseria Vaporul, cinematograful... Și casele înclinate spre stradă par abandonate, după hăurile goale ale ferestrelor - într-o gură din astea ardea totuși o lumină albă, care ce-i drept nu înseamnă neapărat viață. Cel puțin pe Zina lumina n-a convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o sticlă de vin roșu. Minunată atitudine pentru un alcoolic pocăit! Mă duc să-mi fac bagajul! —Deja? Jake pare trist. — Dar avem o zi întreagă la dispoziție... Credeam că vrei să discutăm, apoi să ieșim, să mergem la o braserie să mâncăm scoici... Am impresia că Jake e rupt de realitate, că nu e în toate mințile. Mă duc acasă, îi spun fără chef. Poți să mă conduci la gară dacă vrei să mai rămâi. Nu, te duc cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
avut acest curaj.Pierdusem orice inițiativă, dacă o avusesem vreodată. Trebuia să fac orice voia Gina, necondiționat. Ea lua bilete la teatru, ea propunea să mergem la film, iar dacă intram într-o cofetărie sau, o dată cu venirea primăverii, la o braserie, nu mă lăsa niciodată să plătesc pentru amândoi. Întotdeauna refuza orice aș fi vrut eu să facem, chiar lucrurile cele mai normale. Ne vedeam acum uneori și duminica, dar numai când avea ea chef. Dacă eu propuneam ceva pentru duminica
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vin, o cafea sau un suc la o măsuță, în fața barului, discutând îndelung, liniștit, fără a gesticula prea mult, așa cum fac italienii. Si asta mai ales în orele calde ale după amiezii, sau seara. Peste tot, mesele barurilor, ale braseriilor sunt pline, ceea ce înseamnă că totuși, oamenii se bucură de un anumit confort economic, financiar. Franța are o viață publică, tipică, în care observi spiritul ei liber, social, manierat. Mi se par a fi oameni care preferă mai mult să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
spații de divertisment prin promovarea unui fals acces la conținutul mesajului. Astfel, se pune întrebarea dacă lumea muzeală nu devine treptat un spațiu colonizat de aceste "elemente virtuale". S-au dezvoltat și alte tipuri de activități: închirierea sau amenajarea unor braserii și restaurante reacția publicului a fost una pozitivă, mai ales în spațiile muzeale de mari dimensiuni, unde timpul afectat vizitelor este foarte mare. În numele strategiilor de piață și în pofida a numeroase luări de poziție venite chiar din interiorul instituției, la
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
se Îmbrace mereu altfel cînd trecea dintr-un climat Într-altul, dintr-o ambianță Într-alta, În acel hotel imens; ca un sportiv, cu părul puțin ciufulit după partida de golf de după-amiază, cînd intra să mănînce cu Julius la braserie; ca un prinț, cînd era numai cu Susan, băiatul poate mînca În camera lui, intra În restaurant și Îi saluta pe bărbații cu fețe roșcate În lumina aceea slabă, așezați ca niște mumii la mese și avînd dinainte puțin sparanghel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la bar, lîngă bazinul mare, de formă circulară. Julius acceptă fără să stea pe gînduri nici o clipă; era tot timpul mort de foame, bietul de el, fiindcă de obicei nu mînca decît atunci cînd Juan Lucas hotăra să coboare la braserie, sau cînd Susan Își amintea că trebuia să stea la masă și suna valetul ca să-i poruncească să le aducă mîncarea În la suite, acest cuvințel franțuzesc care pentru Julius avea o semnificație destul de tristă, fiindcă Însemna nu numai dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai am nimic de adăugat la gherela dintre vechi și nou", îmi șoptesc în barbă, melancolizat de cântarea fetelor, de ațîțătoarea lor înfățișare, de preafrumoasele lor coapse și șolduri pe care le văd la un televizor agățat de zid, în braseria din Gara de Nord, în timp ce sorb dintr-o bere Bragadiru. Renunț, așadar, refac cu grijă sintaxa, dau cu îndreptarul peste mortarul atâtor și atâtor tentații, dezbateri, polemici, bibliografii, interese și mă simt foarte motivat, îmi suflec mânecile hotărît să nu (mai) spun
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ăștia au toți buzunarele doldora de bomboane, dacă l-aș întreba pe vreunul dintre ei unde vine strada cutare sau mai știu eu ce, mi-ar răspunde, la sigur, și m-ar trata și cu o bomboană...“. În fața geamurilor unei braserii m-am oprit, apa din braserie era tot albastră, dar cei scăldați de ea ședeau pe canapele și pe scaune comode, capitonate cu pluș stacojiu, paharele și lingurițele sclipeau, mă uitam prin vitrine, frumoasele înotătoare nu se aflau acolo, în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bomboane, dacă l-aș întreba pe vreunul dintre ei unde vine strada cutare sau mai știu eu ce, mi-ar răspunde, la sigur, și m-ar trata și cu o bomboană...“. În fața geamurilor unei braserii m-am oprit, apa din braserie era tot albastră, dar cei scăldați de ea ședeau pe canapele și pe scaune comode, capitonate cu pluș stacojiu, paharele și lingurițele sclipeau, mă uitam prin vitrine, frumoasele înotătoare nu se aflau acolo, în schimb la o masă, aproape de geam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trăirii lor și devenite vorbe, păreau banale și mărunte : umblasem pe străzi, mă întâlnisem cu Maria și cu Ioachim, găsisem un creion metalic și nu mai știu ce, dorisem conștient altceva, mă oprisem în fața unui bazin, privisem prin geamul unei braserii, un distins boșorog îmi aruncase un ban, zvârlisem banul după el, mă odihnisem într-un parc, rupsesem o floare pentru ea („E acolo, pe 122 scaun“), mă gândisem la niște întâlniri mai vechi, și ce-i cu asta ? Asemenea lucruri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înainte...“. Îmi auzeam glasul, îmi era rușine de mine. „și mai află, bătrâne, că o dată, pe când goneam așa, s-a ivit în fața mea un domn în vârstă pe care îl știu foarte bine fiindcă l am mai văzut la o braserie unde stătea la masă cu un puști, mâncau amândoi înghețată, în orice caz, ceva cu frișcă (la plecare a aruncat cu un ban în mine; pe urmă l-am văzut la braț cu doamna Gerda, dar tu n-o cunoști
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
La opriri, tramvaiul revarsă o încărcătură de femei și de bărbați grăbiți să se îndepărteze și să rămână singuri. Frecvent izbucnesc scene datorate doar proastei dispoziții, care devine cronică. DUPĂ TRECEREA PRIMELOR TRAMVAIE, ORAȘUL SE TREZEȘTE ÎNCETUL CU ÎNCETUL, PRIMELE BRASERII ÎȘI DESCHID UȘILE SPRE TEJGHELE ÎNCĂRCATE DE AFIȘE: "NU MAI AVEM CAFEA", "VENIȚI CU ZAHĂRUL DUMNEAVOASTRĂ" ETC. APOI SE DESCHID PRĂVĂLIILE, STRĂZILE SE ÎNVIOREAZĂ: ÎN ACELAȘI TIMP, LUMINA SE INTENSIFICĂ, IAR CĂLDURA DĂ PUȚIN CÂTE PUȚIN O CULOARE PLUMBURIE CERULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de a crea un număr de clovn a fost adoptată cu unanimitate de voturi. Am avut impresia că mașina aparține unei caravane de circ ambulant. Am ieșit de pe autostradă ca să luăm masa la Mainz, orașul natal al inventatorului tiparului. În braserie, tata rîdea așa de tare Încît placizii cetățeni ai Renaniei-Palatinat Întorceau capul, agasați. RÎzi mai puțin tare, Îi spuneam eu, măcar din milă creștină: să nu-i apuce vreun torticolis. — Ei bine, uite, mi-a spus el, cuprins de vervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cositor cu mânerul rotund, care poartă sigiliul adepților Rozei-Cruce. Ce fac ăștia, Își râd de mine? Acum trec prin fața Beaubourg-ului. Ziua parcă-i o serbare câmpenească, acum Însă piața e aproape pustie, câteva grupuri liniștite și adormite, lumini ici-colo, de la braseriile din față. E adevărat. Sunt mari ventuze ce absorb energia terestră. Poate că mulțimile care Îl umplu ziua servesc la furnizarea vibrațiilor, mașina hermetică se hrănește cu carne proaspătă. Biserica Saint-Merri. Vizavi de ea, Librairie la Vouivre, pe trei sferturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ea deodată. E două noaptea, dar la Paris cred că se poate, nu? — Bineînțeles. Vrei să ți-o iau acum sau preferi să te masturbez În taxi? Nu, acum. 15 IPOTEZA MACMILLAN Luară un taxi până la Hale, cinară Într-o braserie deschisă toată noaptea. La antreu, Bruno comandă fileu de scrumbie marinată. Își spuse că, acum, orice era posibil; dar imediat Își dădu seama că exagerează. În mintea lui, da, rămâneau posibilități numeroase: putea să se identifice cu un șobolan, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-un deces rapid; o sursă de rău ar fi astfel eliminată din lume. Nu erau motive să te enervezi prea tare. Totul era calm, acum; un chelner singuratic circula printre mese. Singurii clienți erau pentru moment ei doi, dar braseria rămânea deschisă non-stop, era Înscris pe firmă, repetat pe meniuri, practic era o obligație contractuală. „Nu se plictisesc, poponarii ăștia”, observă mașinal Bruno. În societățile contemporane, o viață umană trece obligatoriu prin una sau mai multe perioade de criză, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tambur gros de noroi, și pornind, astfel, cu ea, scăldat în strigătele ei de durere, către capătul labirintului de cămăruțe și coridoare. Acolo unde Genel, după ce încălcase o oră și jumătate o hotărâre de guvern, ținând, mult peste ora 22, braseria restaurantului Mărul de Aur deschisă, sosise înapoi în strada Perone, înfășurat într-un roi de taximetre. În primul dintre aceste taximetre, condus de-un coleg, lăfăindu-se el. În cel de-al doilea, plimbîndu-se perechea lui de pantofi. În următorul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]