3,579 matches
-
a altora de același calibru". Mai departe, Aristarc are un cuvînt și despre inflația de scriitori din USR-ul postdecembrist, d-sa mirîndu-se de la înălțimea unui profesionalism nedubitativ și nelovit de exces lingvistic (chiar deloc!) că rîndurile sindicatului nostru de breaslă au crescut ca aluatul în copaie. Problema e că nu ajunge să-ți iei pseudonimul Aristarc ca să fii și critic. Așa că, dacă tot vorbim de calibru, nu ne-am grăbi să-l preferăm pe Vintilă Horia lui Sorin Titel, pe
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
se întâmpla să "bea câte un ceai" cu sinistrul șef al Securității. De curând, "Adevărul literar și artistic" a scos la lumină fragmente din dosare ce conțin transcrierea "dialogurilor colegiale" dintre ofițeri de Securitate și scriitori bine plasați în ierarhiile breslei. Din prima clipă, sare în ochi atitudinea unui scriitor cu inițialele A. B., în mod explicit, un om de încredere al Securității. Aflăm că personajul locuiește la Cluj și că descinde frecvent la București. Aproape invariabil, primul său drum este
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
ar fi fost racolați de la 12, 13 ani. Chiar dacă există dovezi că s-a încercat racolarea de minori și de la vîrsta de nouă ani, asta nu mă face să cred că Securitatea i-a dibuit tocmai pe colegii mei de breaslă dintre minorii pe care a încercat să-i racoleze. Dacă propui o asemenea listă, cu nume exponențiale, fiindcă altfel în ea ar fi trebuit să se regăsească mult mai mulți ziariști și lideri de opinie, atunci această listă ar trebui
Liste cu presupuși by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10443_a_11768]
-
Ghidul celor 4000 de medicamente utile, inutile sau periculoase”. Pe fondul scandalului-monstru al medicamentului de slăbit Mediator și care se estimează că a ucis circa 2000 de persoane în Franța, lucrarea celor doi s-a vândut ca pâinea caldă. Însă breasla medicală nu le-a putut ierta încălcarea Omertei: lui Even și Debré li s-a interzis să profeseze timp de un an. Racolarea medicilor ca agenți publicitari Medicul generalist Des Spencer povestește în British Medical Journal din iulie 2008 cum
Inventatorii de boli. Cum sunt TRANSFORMAȚI oamenii SĂNĂTOȘI în cumpărători de medicamente. [Corola-blog/BlogPost/94316_a_95608]
-
din jurnalism, în România ? ” a fost o altă întrebare. Răspunsurile sunt echilibrate, 47 % dintre cei care s-au pronunțat, au încredere în rezistență acestei profesii și a slujitorilor săi, iar 46 % cred că tot mai greu va fi pentru această breaslă să se mențină. Ceilalți, din totalul de respondenți ( 7 % ), nu au avut un răspuns tranșant. Rămâne, deci, ca viața să facă demonstrația cea mai corectă. Interesați de modul în care văd oamenii viitorul presei scrise , am avut postată întrebarea : „ Moare
PRESA, în atenţia opiniei publice [Corola-blog/BlogPost/94364_a_95656]
-
de 9 martie 2015 și moderată de cunoscuții oameni de presă Doru Dinu Glăvan, președinte al UZPR, și Benone Neagoe, secretar general al Uniunii. Într-o atmosferă de mare sărbătoare, într-o sală arhiplină, previzibile amândouă fiind vorba de premiile breslei jurnaliștilor, dar nu mai puțin emoționante din același motiv -recunoașterea colegilor este din totdeauna importantă și, într-o lume a autorilor și a creațiilor din plămada realității și adevărului, nu ușor de obținut, dnii Doru Dinu Glăvan și Benone Neagoe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94360_a_95652]
-
EDITORIAL Mihai GOLESCU Sunt excedat de premii. Și de autorități. Drept care m-am decis, cum se spune îndeobște, să „dau din casă”. Despre premiile din sânul breslei și despre autorități. Că tot ni se cere să fim sinceri. Da, să nu aud de premii. De aproape două decenii, noi, ziarul „Argeșul”, ne străduim să promovăm valoarea, oferind premii de excelență celor despre care credem că mai fac
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
lasă încurcată că... „nu se știe, dacă apare ceva mai important”. Poate că și din motivul ăsta l-am refuzat pe președintele UZP, Doru Dinu Glăvan, când m-a propus să fac parte din juriul de decernare a premiilor acordate breslei noastre pe anul trecut. L-am refuzat, dar mi-a copt-o: a decis ca festivitatea de acordare a premiilor să aibă loc tocmai în urbea Piteștilor pe motiv că... Am acceptat, n-am mai putut refuza, dar cu o
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
lor. Ceea ce s-a și întâmplat cu dl Tecău, chemat insistent de campania electorală, care însă, cu eleganță, a găsit cuvintele potrivite pentru toți cei prezenți la „Gala premiilor UZP 2013”, insistând pe ideea contribuției acestei uniuni la profesionalizarea întregii bresle de jurnaliști. Că se simte nevoia. Profitând de o pauză, i-am oferit și prefectului posibilitatea „evadării” de la festivitate, dar, vădit emoționat - ca unul care, cum a și mărturisit în salutul său, debutase ca jurnalist, iar presa a fost prima
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
apoi un muzeu, ridicate, ambele, într-un oraș care arată superb. Le-am mulțumit și-n numele primarului, după care am purces la reuniunea comitetului director al UZP, desfășurat tot într-o sală a bibliotecii, ca să dezbatem chestiunile „arzătoare” ale breslei noastre, constatând că am cam rămas singura uniune de creație în viață. După ’89, dacă nu greșesc eu, se înființaseră vreo 32 asociații mai mult sau mai puțin profesionale, într-un entuziasm specific erei revoluționare, care entuziasm s-a topit
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
constatând că am cam rămas singura uniune de creație în viață. După ’89, dacă nu greșesc eu, se înființaseră vreo 32 asociații mai mult sau mai puțin profesionale, într-un entuziasm specific erei revoluționare, care entuziasm s-a topit pe măsură ce breasla noastră și-a subminat din interior profesia, glisând-o spre amatorism. Breaslă care, după cum citesc în cartea lui Constatin Bacalbașa „Bucureștii de altădată”, organizase „întâiul Congres al presei din România la 26 octombrie 1871”, adică tot atunci când se inaugura „uzina
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
89, dacă nu greșesc eu, se înființaseră vreo 32 asociații mai mult sau mai puțin profesionale, într-un entuziasm specific erei revoluționare, care entuziasm s-a topit pe măsură ce breasla noastră și-a subminat din interior profesia, glisând-o spre amatorism. Breaslă care, după cum citesc în cartea lui Constatin Bacalbașa „Bucureștii de altădată”, organizase „întâiul Congres al presei din România la 26 octombrie 1871”, adică tot atunci când se inaugura „uzina de gaz” de la Filaret care asigura iluminarea Capitalei cu lămpi de petrol
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
și vînătoarea e o pasiune, ca și amorul. Ceea ce Stendhal a numit cristalizație, adică înflorirea în imaginație a obiectului pasiunii, are loc cu deosebită bogăție mai ales la vînători." Amănunțind lucrurile, Sadoveanu va face, cu zîmbet, elogiul fanteziei inepuizabile a breslei: "Oricare dintre noi poate afirma și dovedi ușor că a întîlnit, în cariera lui, animale sălbatice din regnuri la rigoare cunoscute, însă de dimensiuni cu totul fantastice, așa cum niciun cercetător savant n-a cunoscut. Aceste capre minunate, acești mistreți și
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
Gelu Negrea Protagonistul celei mai misterioase sinucideri din literatura română, Anghelache M. din Inspecțiune de I. L. Caragiale, este „mânuitor de bani publici într-o mare administrație” și are printre colegii de breaslă reputația de a fi „dintre toți cel mai competent în materie” - apreciere împărtășită și de mai marii săi pe linie ierarhică. „În vârstă de 40-45 de ani” (...) „e flăcău, stă cu soră-sa și cu mama lor, în Dobroteasa”. Comportamental
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
ar eșua în haos. Chiar dacă sensul sacral al existenței mânuitorilor de bani s-a degradat în timp, această castă continuă să funcționeze în virtutea asumării seculare și mutuale a pantonomiei onoarei. Când află din ziar despre sinuciderea casierului, colegii lui de breaslă pun lucrurile într-o ecuație etică radicală și sugestivă „- Bravo, nene Anghelache!... - Da! mai bine moartea decât dezonoarea!” după ce, mai înainte, unul „înfierase cu toată asprimea fapta” dezertorului în America. După părerea mea, Anghelache este un delapidator potențial, măcinat în
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
fiindcă n-a fost invitată să povestească politico-responsabil cum și-a petrecut sărbătorile de iarnă. Pentru mneatale, fratre, e-o treabă cușeră că acest Turcescu, la începutul unui an electoral, își pierde vremea invitând la emisiune o simplă colegă de breaslă - drept că faină ca o ardeleancă privindu-se exclamativ-speriată în oglinda coșbuciană? Pardon? Apoi, n-avem noi problema ninsorilor și-a certitudinilor că iarna asta nu ne va mai găsi nepregătiți, fi-r-ar mama ei a...? Adică pe tine nu te
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
de valori literare complet aberant (comunismul) funcționa încă. Or, un critic care ar fi vorbit despre epocă neputînd să spună tot ce trebuia spus, ar fi avut toate șansele să se compromită singur riscînd să treacă în ochii confraților de breaslă drept un nostalgic al perioadei staliniste. După revoluție, cu atît mai puțin s-au găsit amatori pentru scufundări în mocirla literaturii proletcultiste, chiar dacă filele acesteia constituie probe esențiale la dosarul atît de necesarului și mereu invocatului „proces al comunismului”. De
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
lui N.S. n-au făcut rău nimănui, cu excepția poetului însuși, care s-a pus într-o situație inconfortabilă, în vreme ce ale lui A.P. au devenit „modelul” negativ pentru felul în care un poet își poate exploata celebritatea împotriva intereselor firești ale breslei lui și în sprjinul unei puteri politice reprobabile. Ca să nu mai vorbim de versurile celor doi: în cantitate impresionantă, la A.P., versurile de laudă a comunismului sau a lui Ceaușescu și a familiei sale, aproape neglijabile poeziile prin care N.S.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
ea departe de proiectul amintit, dar asta nu se întîmplă din vina, așa-zicînd, indivizilor. Opera scrisă a unui profesor universitar se deosebește foarte mult, astăzi, de opera scriitorului (romantic, dar nu numai). Ea constituie mai degrabă rezultatul unei inițieri de breaslă decît un travaliu creativ personal. Așa cum, de pildă, minerii din Banska Stiavnica, oraș minier slovac, trebuie să bea o bere, să spună o glumă și să sară pe un podium la o oarecare distanță pentru a intra în elita corporației
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
emoțiilor; e antrenat de un om care și-a demonstrat valoarea cu vîrf și îndesat. - Ca Marilyn Monroe... - Mă rog, pe-acolo. Dar asta nu e tot. Pe urmă intră pe mîinile celor de la Westmore Brothers, cei mai buni din breaslă. Și nu se limitează la vorbit. Nici pe departe. Are un regizor și o scenă pregătită special pentru el. Se fac noi repetiții și se ajunge la un vîrf de formă impresionant. Dacă omul n-ar face decît să vorbească
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
pentru devoțiunea sa de peste 25 de ani În promovarea și păstrarea identității românești În Canada, Alexandru Cetățeanu s-a aflat În grupul celor nouă care au Înființat Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, a cărei președinte a devenit. Pe lângă activitățile de breaslă În Montréal, el a sprijinit apariția unei reviste de cultură lunare intitulată „Destine literare”. Mulți dintre membrii activi ai Asociației și-au Împlinit preocupările literare În paginile publicației amintite. În paralel cu activitatea profesională din România, Alexandru Cetățeanu și-a
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
nu mai dorm prin cabine, care au acel minim confort palpabil în aerul pe care îl degajă, care nu au chipurile hăituite de foame și de griji, și nici mîncate de uzura provincială. Neiertătoare. Dacă ați vedea, iubiți colegi de breaslă, ce cabine au, ce hol de regrupare, rafinat și protector, ce condiții de repetiții, ce atmosferă NORMAL| există, n-ați ezita să-i vizitați imediat și să vedeți unul sau mai multe din spectacolele de la “Tony Bulandra”! De la momentul Pescărușul
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
prezentarea complexei personalități a omului și artistului Brâncuși. "Calitățile unui artizan de excepție, unite cu cele ale unui artist de cea mai pură esență, au contribuit la formarea unei personalități rare precum cea a lui Brâncuși, suscitând interesul colegilor de breaslă. Aceștia țineau să își demonstreze sentimentele de afecțiune față de sculptorul care, în identitatea să singuratica, se ținea departe de curentele emergente - de la abstracționism și cubism la neoplasticism -, fără a intra niciodată în competiție cu exponenții acestora". Ion Miclea, Brâncuși at
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
ceva, înainte să trec la analizele-flash ce urmează. În fiecare seară, după reprezentații, am stat de o vorbă, deschis, calm, constructiv, nu întotdeauna la unison, despre ce am văzut. Am vorbit, cu alte cuvinte, chiar despre teatru, dialog amorțit în breasla noastră, cu Valeriu Grama. Omul care știe ca nimeni altul istoria absolvenților și a Studioului Casandra, omul pentru care asta a contat mai mult ca orice și n-a făcut niciodată caz de devoțiune și fidelitate, omul care este interesat
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
salut, pare să aibă șansele unei supraviețuiri mai îndelungate decît celelalte meteorice edificii. Dacă ar fi așa, am ajunge abia la cifra DOI. Al doilea teatru privat din țărișoară. Puțintel, aș îndrăzni să murmur. Asta doar dacă n-aș cunoaște breasla. Cum o cunosc prea bine, mă abțin de la comentarii și-mi alimentez visele și speranțele că vom învăța să numărăm și mai departe, și mai repede. Teatrul Arca se află într-un pod mansardat special pentru astfel de întîmplări. Deasupra
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]