191 matches
-
Brebilor", existent în timp, în nord-vestul satului, înconjurat de o pădure deasă. Lacul, cu o suprafață de cca. 400 m și o adâncime de 4-5 m, a cărui permanență este semnalată până la finele secolulul al XIX-lea, era populat de brebi, ce se hrăneau cu vlăstarele de arbori, de pe marginea apei. Așezați la început în preajma lacului și poienilor învecinate, primii locuitori - veniți sigur de peste munți - și-ar fi luat numele de la „brebi" (sau biberi), de unde, cu timpul, ei au devenit brebeni
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
până la finele secolulul al XIX-lea, era populat de brebi, ce se hrăneau cu vlăstarele de arbori, de pe marginea apei. Așezați la început în preajma lacului și poienilor învecinate, primii locuitori - veniți sigur de peste munți - și-ar fi luat numele de la „brebi" (sau biberi), de unde, cu timpul, ei au devenit brebeni iar satul Brebu. Pe măsura tăierii și dispariției pădurii, care provoacă alunecări de pământ, lacul dispare precum dispăruseră și „brebii" ce-l populau, vânați pentru blana lor mătăsoasă și caldă. Într-
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
locuitori - veniți sigur de peste munți - și-ar fi luat numele de la „brebi" (sau biberi), de unde, cu timpul, ei au devenit brebeni iar satul Brebu. Pe măsura tăierii și dispariției pădurii, care provoacă alunecări de pământ, lacul dispare precum dispăruseră și „brebii" ce-l populau, vânați pentru blana lor mătăsoasă și caldă. Într-o altă variantă, de data asta mult mai recentă, se consideră că satul și-ar datora numele uneia din cele mai vechi familli așezate aici, numite Brebeanu, însoțită de
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
cetate subterană situată între două vâlcele, și ele prevăzute cu diverse lucrări fortificate construite din piatră și pământ. Luând în discuție perioadă ce a precedat prima împroprietărire a țăranilor, efectuată de Alexandru Ioan Cuza, vom constată că mai toți locuitorii Brebului trăiau în bordeie de lemn și pământ, cu adăposturi pentru vite, ca expresie a principalei ocupații -păstoritul montan. Pentru iluminat se întrebuința în perioadă aceea opaițul cu seu de oaie, la lumina căruia gospodinele țeseau în războaie pânză de in
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care zece mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), vidra de rău ("Lutra lutra"), breb ("Castor fiber"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul mare cu potcoava ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliacul mic cu potcoava ("Rhinolophus hipposideros"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteinii"), liliacul cu urechi lațe ("Barbastella barbastellus") și liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"); broască țestoasă
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
depresiune. Hotarul Moigradului este format din multe dealuri dintre care se remarcă "Măgura" (504 m), pe care se exploatează o carieră de piatră. Satul este situat la aproximativ 10 km de orașul Zalău, având hotare cu satele: Mirșid, Ortelec, Stâna, Brebi și Jac. Localitatea Moigrad a fost atestată prima oară în 1423 ("Villa olachalis Mojgrad"). De-a lungul timpului, a apărut în diverse documente sub câteva forme, apropiate între ele: "Mojgrad" (1450), "Mojgradu" (1894). La Moigrad a fost descoperit cel mai
Moigrad-Porolissum, Sălaj () [Corola-website/Science/301812_a_303141]
-
de aur masiv din România. Cântărește 780 grame, datează din perioada neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității. Pe teritoriul extravilan al acestui sat se găsește marele castru roman Porolissum. În trecut, vatra satului a fost mult mai aproape de Brebi. Actuala vatră datează de acum aproximativ 200 de ani. În 1928 satul avea 237 case și 708 locuitori (majoritatea români). Sub aspectul limbii, moigrădenii se încadrează în subdialectul crișan. În sat a existat o biserică de lemn, construită în 1730
Moigrad-Porolissum, Sălaj () [Corola-website/Science/301812_a_303141]
-
a județului Sălaj scrisă de Petri Mór reiese că prima datare oficială apare în 1525 sub denumirea de "Waskapw" cea ce în traducere în limba română înseamnă "Poarta de Fier". În vremurile trecute legenda susține că la locul numit "Râtul Brebilor" existau porți de fier , care după 1 decembrie 1918 au fost distruse și aruncate intr-un lac din apropiere numit "Dâlboaca". Satul Poarta Sălajului din punct de vedere administrativ a aparținut "comitatului Dăbâca" . Înainte de 1525 satul a aparținut familiei Dobocai
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
hortiste. Eroi necunoscuți au rămas aici în țărâna hotarului, iar în curtea bisericii de lemn a fost înmormântat eroul Alexandru Todea. Un mărăciniș pe numele de Mânjele. Păduri: Pășuet, (Ptișcuța) Chișcuța?, Muncei. Pajiști și terenuri arabile: Unghiul Mare, Tabăra, Rîtul Brebilor, Pusta, Sorți, Boiște, Valea Păușei, în marginea Sorți. Fântâni: Fântâna Albă, în Ptișcuța era Fântâna Boilor, în Muncei Fântâna cea Bună, în Tabăra, Fântâna Taberei. Denumirea actuală de Poarta Sălajului a fost dată de prefectul județului Sălaj Eugen Chiș în
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
act de bunăvoință al acestora căci la 12 iulie 1654, după moartea marelui voievod, într-un act emis de Constantin Șerban se spune că „[...]Matei voievod, după ce a zidit domnia sa mănăstire acolo la Brebu, el a fost hotărnicit toată moșia Brebului cu 12 boieri și cu jupanul Preda mare vornic și a propit moșia megieșilor, de a pus pe toți megieșii în mijlocul pădurii și le-a aprins casele ca să nu se mai întoarcă[...]” ("apud" Ștefan Andreescu, „”, în "Glasul Bisericii", nr. 1-2
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
viitoare vor putea verifica aceste datări. O biserică din primul sfert al secolului al XVI-lea a fost demolată în 1947 în Văleni. Tot în Maramureș, la Cornești, altarul este datat din același prim sfert de secol XVI, iar la Breb turnul este adus de la o biserică din Copăciș ridicată în 1531. În Oltenia, la Marița, biserica de lemn este datată de o inscripție pe perete din 1556-57. Biserica de lemn din Pojogeni Văi cuprinde încă butea unui lăcaș cu trăsături
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
În următoarele secole până în secolul al XVIII-lea domeniul Oașului, deci și Negreștiul trec din stăpânirea habsburgilor, în a principiilor Transilvaniei. Oașul este menționat în "Letopisețul Țării Moldovei" de Grigore Ureche. În secolul XV vânătorii mai găseau încă în Oaș: brebi ("Castor fiber"), bouri ("Bos primigenius") și zimbri ("Bison bonasus"). În documentele din secolul XIX găsim mențiuni importante despre viața locuitorilor. În 1918 prin Unirea proclamata la Alba-Iulia, Țara Oașului intra în componență României dar în 1940 trece înapoi la Ungaria
Țara Oașului () [Corola-website/Science/306511_a_307840]
-
naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: lup cenușiu ("Caniș lupus"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), viezure ("Meles meles"), breb ("Castor fiber"); Păsări: stârc roșu ("Ardea purpurea"), barza neagră ("Ciconia nigra"), șerpar ("Circaetus gallicus")porumbel gulerat ("Columba palumbus"), porumbel de scorbura ("Columba oenas"), cristei-de-câmp ("Crex crex"), cuc ("Cuculus canorus"), ciocănitoarea de grădină ("Dendrocopos syriacus"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos
Dealul Ciocaș - Dealul Vițelului () [Corola-website/Science/325490_a_326819]
-
privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista IUCN. Mamifere cu specii de: lup cenușiu ("Canis lupus"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"), veveriță ("Sciurus vulgaris"), breb ("Castor fiber"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), dihor ("Putorius putorius"), șoarecele de pădure ("Apodemus sylvaticus"), șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), șobolanul de apă ("Arvicola terrestris"), chițcanul de câmp ("Crocidura leucodon"), ariciul comun ("Erinaceus
Mestecănișul de la Reci () [Corola-website/Science/319549_a_320878]
-
o parte din comuna Pietroșița și orașul Fieni. În prelungirea de nord a dealului se întinde Plaiul Oilor, la începutul căruia se mai păstrează rămășițele unei cruci de piatră, ridicate în anul 1945 de Nicuta Mocanu, din satul Ferestre. Gâlma Brebului. Este dealul cu altitudinea cea mai mare de pe raza comunei Runcu. Aflat în partea de nord a satului Brebu, cu înălțimea de 887,5 m, el dominând de departe o bună parte din Valea Ialomicioarei și așezările învecinate. În perimetrul
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
Vârful Fetei sau al Fetiței, Poiana Lacului, Vârful lui Ene, Dosul lui Gheorghe, Colții Baciului, Muchea Catinei și Vârful Lilei. Altitudinea maximă a dealurilor runcene este dată de vârfurile Gâlma din nordul satului Ferestre, de pește 886 m și Gâlma Brebului, cu înălțimea de 887,5 m. În general, înălțimea dealurilor scade progresiv către sud, vârful Tamaslacu Runcului având cota cea mai mică, sub 400 m. Vom încheia succinta prezentare a dealurilor runcene, subliniind farmecul și bogăția livezilor și pajiștilor ce
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
Brebi este un sat în comuna Creaca din județul Sălaj, Transilvania, România. Scurt istoric al satului Satul Brebi este pomenit pentru prima oară într-un document din anul 1385 sub denumirea de "Beryd." La fel ca și în cazul altor localități
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
Brebi este un sat în comuna Creaca din județul Sălaj, Transilvania, România. Scurt istoric al satului Satul Brebi este pomenit pentru prima oară într-un document din anul 1385 sub denumirea de "Beryd." La fel ca și în cazul altor localități, asta nu înseamnă că el datează doar din acel an, ci doar că atunci, după actualele cercetări
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
Inocentiu Klein realizează prima conscripție a bisericii privind localitățile din Transilvania. Rezultatele acestei conscripții au fost publicate în 1908 de către Augustin Bunea în lucrarea sa ,"Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocentiu Klein"”. Aici, la pagina 372, satul, având denumirea de "Brebi" este consemnat că este locuit de 16 familii. O altă conscripție este făcută în anul 1750 de către ,"Archidiaconatus Szamos Udvarhedyiensis”," la capitolul ",Cottus Szolnok Kőzepső”" ( pagina 284), arată că în "Bred" existau deja 315 locuitori. Pe harta iosefină a Transilvaniei
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
este făcută în anul 1750 de către ,"Archidiaconatus Szamos Udvarhedyiensis”," la capitolul ",Cottus Szolnok Kőzepső”" ( pagina 284), arată că în "Bred" existau deja 315 locuitori. Pe harta iosefină a Transilvaniei întocmită între 1768-1773 se poate observa că în acele vremuri satul Brebi era așezat pe locul numit azi ,Bucuru”, iar la drumul regesc care venea de la Zalău(Zilah) și mergea la Cluj trecând prin Creaca( Karika) și continuând spre Românași (Unguraș) exista o stație de poștă, lucru important pentru acele timpuri.Acest
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
la drumul regesc care venea de la Zalău(Zilah) și mergea la Cluj trecând prin Creaca( Karika) și continuând spre Românași (Unguraș) exista o stație de poștă, lucru important pentru acele timpuri.Acest lucru se explică și prin faptul că, la Brebi a existat o vreme sediul unui protopopiat greco-catolic ("Protopopiatul Bredensis" sau "Protopopiatul Bredului"), precum și o mănăstire pe locul ce astăzi poartă același nume și din care nu a mai rămas nimic în zilele noastre. Recensământul făcut în anul 1784 de către
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
1049 erau de religie greco-catolică, 34 erau ortodocși, 4 romano-catolici și 15 izraeliți și 122 de altă religie. 1912: 1356 locuitori 1914: 1332 locuitori După unirea din 1918 și până în prezent s-au efectuat mai multe recensăminte. Referitoare la satul Brebi, datele sunt următoarele: 1920: 1220 locuitori (1200 români, 12 evrei și 8 de alte naționalități), 250 de case 1930: 1271 locuitori (1267 români, 4 evrei), dintre aceștia 1103 erau greco-catolici, 41 ortodocși, 4 izraeliți, 109 baptiști și 14 de altă
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
de o acuratețe extraordinară, hărți pe care se pot observa cele mai mici detalii, lucru remarcabil pentru o hartă realizată cu 250 de ani în urmă. De remarcat este faptul că drumul principal (drumul regesc) care venea de la Zalău prin Brebi și Creaca și mergea prin Românași înspre Cluj trecea prin satul Brusturi, apoi continua pe partea dreaptă a Agrijului și nu pe unde trece acum actualul drumul județean. Acest lucru se poate vedea și pe harta cu zona satului Brusturi
Brusturi, Sălaj () [Corola-website/Science/301781_a_303110]
-
Anuarul Muzeului Regional Sf. Gheorghe, 1955). Însăși denumirea localității - Villa Byborch - notată în anul 1332, arată că acest sat era o localitate mai dezvoltată, cu caracter de orășel mic, probabil stațiunea balneară locală cu băi carbogazoase. Numele amintește de prezența brebilor (în maghiară "bibarcok") în zonă. Până la generalizarea denumirii de Biborțeni aplicată apelor minerale provenind din zăcământul omonim, la identificarea acestora s-au folosit două nume (mărci) distincte: BORHEGY era denumirea dată izvorului situat la poalele dealului Tirco, exploatarea acestuia durând
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
Creaca (în maghiară: "Karika") este o comună în județul Sălaj, Transilvania, România, formată din satele Borza, Brebi, Brusturi, Ciglean, Creaca (reședința), Jac, Lupoaia, Prodănești și Viile Jacului. Comuna Creaca este așezată în zona de contact dintre Munții Meseș, Dealurile Dumbrava și Depresiunea Almaș-Agrij. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Creaca se ridică la locuitori, în scădere
Comuna Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/310738_a_312067]