144 matches
-
foile de clătită pot intra în componența unor gustări. Clătitele pot fi prezentate pe farfurie sau platou; rulate, pliate ori împachetate. În limba germană se numește “palatschinke”, în Serbia “palacinka”, în maghiară “palacsinta”, în slovacă “palacinka”. Clătitele sunt o specialitate bretonă, o regiune din nord-vestul Frantei, care a devenit cunoscută și apreciată rapid în toată lumea. Pot fi atât dulci ("crepes"), cât și sărate ("galette"), iar umpluturile variază de la cele mai simple( zahăr, dulceață, miere, ciocolată) până la combinații spectaculoase și incitante. Original
Clătită () [Corola-website/Science/324181_a_325510]
-
Laurussia) și Gondwana (etapă a formării supercontinentului Pangeea). Dezvoltarea sistemului de munți hercinici s-a făcut la nivelul Europei în două direcții: una NV-SE (direcția armoricană sau hercinică) și alta NE-SV (direcția variscă). S-au identificat 3 faze: Bretonă, Variscă și Asturică. O vie activitate vulcanică de însoțire, a determinat puternice mișcări magmatice efuzive și intruzive. Limita de nord a supercontinentului Gondwana era constituită de un mozaic de microplăci din care se va constitui mai târziu fie vestul (Armorica
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
primii europeni care au pășit în America de Nord după călătoriile desfășurate cu jumătate de mileniu în urmă de către vikingi, călătorii rămase necunoscute în epocă. La întoarcere, crezând că merg pe o rută prea nordică, au călătorit către sud-vest, ajungând pe coastele bretone. Pe data de 6 august "Mathew" intra în portul Bristol. Reîntors în Anglia, Cabot a fost făcut amiral, recompensat cu 10 lire și o nouă Cartă a fost scrisă pentru o nouă expediție. Mai târziu, i s-a acordat o
John Cabot () [Corola-website/Science/317005_a_318334]
-
dată mai puțin recentă. O serie de grupuri care s-au cunoscut la diverse festivaluri au fuzionat pentru a crea sincretisme. Astfel, o orchestră de muzică tradițională din Guadelupa (muzică gwo ka) a Încercat mai multe colaborări cu o formație bretonă. Una dintre cele mai interesante experiențe rămâne Însă cea a cântărețului panamez de salsa Ruben Blades, care nu doar că a introdus În muzica sa sunete ale unor instrumente ca violoncelul, flautul irlandez sau cimpoiul, dar n-a ezitat nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mondial, legea Deixonne (nr. 51-46) din 11 ianuarie 1951 recunoștea „existența câtorva limbi regionale, În fapt limbi de maquis, vorbite de oameni care au apărat țara noastră” (Cerquiglini, 2002, p. 7). Astfel, noua lege (astăzi abrogată) autoriza predarea limbilor bască, bretonă, catalană și occitană. În schimb, ea ignora cu totul alsaciana, flamanda, diversele limbi creole și limbilevorbite În departamentele și teritoriile de peste mări. Este de la sine Înțeles că nu se făcea nici o referire la așa-numitele parlers d’oïl1. În ceea ce privește corsicana
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
este așadar situația limbilor din Franța ă legate sau nu de un teritoriu anume ă În ceea ce privește Învățământul și posibilitățile lor de expansiune? Se pot pune În evidență câteva puncte de reper: ă Școlile (grădinițele, Într-o primă fază) În limbile bretonă (diwan) și occitană (calendretas) au cursuri specifice, ca și ikastolaks În Țara Bascilor sau bressoles În Catalonia; ă Corsica, după ce a experimentat multă vreme eficiența conceptului de scole corse, beneficiază acum de un statut special În ceea ce privește predarea limbii proprii; ă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
bogată documentație instituțională au servit drept bază acestei cercetări. În acest unic scop, s-a apelat la: ă muzee etnografice; ă biblioteci și mediateci; ă asociații culturale din Béarn, Champagne, Normandia, Picardia, Poitou; ă bressoles catalane, calendretas occitane, școli diwan bretone, ikastolaks basce; ă Asociația „Apărarea și Promovarea Limbilor d’Oïl” (DPLO); ă Societatea de etnologie și folclor din Centru-Vest; ă Asociația Le Félibrige; ă Centrul de documentație provensală; ă Institutul de studii occitane; ă Conservatorul occitan din Toulouse; ă Institutul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
lista stabilită de delegatul general pentru limba franceză și limbile din Franța, și-au exprimat nemulțumirea. Așa s-a Întâmplat În cazul idiomurilor vorbite În regiunile Champagne, Gévaudan, Bresse, În zona orașelor Nisa și Dijon. În ceea ce privește mediile culturale alsaciene, basce, bretone și corsicane, deși acestea au participat cu multă reținere la anchetă, au recunoscut totuși miza studiului și și-au exprimat, În general, regretul că guvernul francez nu a ratificat Carta Consiliului Europei, adoptată la 5 noiembrie 1992. Problema Cartei Această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În mare măsură de context, pentru că, În multe cazuri, viața actorilor implicați combină experiențele minoritară și majoritară. Astfel, o persoană care locuiește În Franța și este cetățean francez poate fi majoritară pentru că este vorbitoare nativă de franceză (și nu de bretonă sau de corsicană) și, În același timp, minoritară pentru că este de religie protestantă (și nu catolică). Or, așa cum am văzut În exemplul provinciei Québec, adesea este suficient să schimbi scara pentru a pune sub semnul Întrebării etichetele: aceeași persoană poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dreptul cetățenilor proveniți din rândurile imigranților de a-și cultiva propriile limbi În sfera privată). Dimpotrivă, În cazul limbilor care există pe un teritoriu de tot atâta sau chiar de mai multă vreme decât statul respectiv (În Franța, cazul limbilor bretonă sau bască, de exemplu), nu există nici o bază care să justifice darea lor la o parte. Atunci când recunoaștem că limba nu este doar un instrument de comunicare perfect interschimbabil, ci și expresia unei culturi și deci a unei identități, asimilarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ar constitui cea mai bună soluție pentru negrii americani, el Își baza argumentația pe o anumită concepție asupra revoluției negre și a naționalismului negru, precum și pe legătura dintre lupta pentru independență și Însușirea pământului (Malcom X, 1968). Tot astfel, mișcarea bretonă emsav, care se prezintă ca o „mișcare socială de rezistență Împotriva asimilării de către ansamblul francez” (Nicolas, 1986), exaltă o identitate națională Înrădăcinată Într-un teritoriu clar circumscris și În cadrul căruia aspiră la mai multă autonomie politică. Exemplele de națiuni fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
acestui nou stil, caracterizat prin petele decorative de culoare pură, prezența marcată a liniilor de culoare închisă, motive simplificate, tratarea antinaturalistă a spațiului și renunțarea la perspectiva tradițională. Prin așezarea surprinzătoare a motivelor, artistul leagă două planuri ale realității: femeile bretone și viziunea lor. "Pentru mine peisajul și lupta din tablou există numai în imaginația oamenilor care se roagă, ele sunt o urmare a predicei ascultate" (Paul Gauguin). Gauguin recurge adesea la motive pictate deja, pe care și le însușește și
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
-o sută de grame de bomboane de la ciocolateriile din centru: Leonidas, Chateau Blanc, Jeff de Bruges. Nu ne permiteam mai mult. Denumirile ne lăsau gura apă, arhitectura orașului se contopea cu cea a tartelor și prăjiturilor, crostate, gianduje și crepe bretone revărsându-se peste clădiri austere și nume sobre de străzi: Brezoianu, Justiției, Schitu Măgureanu. Mirosea a istorie cu vanilie și caramel. Toate scenariile prin care pluteam, toate intersecțiile posibile de gânduri, corpuri și clădiri se însuflețeau în adâncimea Bucureștiului, soioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
venea cu 581 de cavaleri. Regatul Ierusalimului era apărat de 577 de cavaleri. Marile ducate și episcopate germane strângeau 500-600 de cavaleri. În lupta de la Brisarthe, din septembrie 866, Robert le Fort, marchizul Neustriei, strămoșul Capețienilor, interceptează oastea normandă și bretonă, care jefuise orașul Mans. Normanzii și bretonii aveau 400 de cavaleri, iar Robert le Fort, care este ucis în această luptă, tot cam atât. În următoarele secole, regii Franței nu pot strânge niciodată sub flamura lor pe toți vasalii, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
diminuarea indicelui agogic, prezenta ipostază făcând apel, în mod exclusiv, la diminuarea nivelului dinamic. III.10. La cathédrale engloutie (Catedrala scufundată) Cu un conținut profund mistic, preludiul La cathédrale engloutie își află sursa inspirației sale într-una din străvechile legende bretone ce povestește despre istoria orașului Ys. Înecată de ape în urma blestemului abătut asupra locuitorilor, catedrala acestuia nu mai poate fi văzută decât o singură dată, la răsăritul soarelui. Fuziunea armoniilor disonante, sunetele risipite în intervalele largi din cadrul acordurilor proiectează dimensiunea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
notă de vivacitate particulară, în acord cu personalitatea originală a autoarei lor. Șerban Cioculescu menționa în 1945 și o traducere realizată de G.-V., dar netipărită, din Le Roman de Tristan et Iseut, în versiunea dată de Joseph Bédier legendei bretone. SCRIERI: Cartea pierdută, îngr. D. Gherghinescu-Vania, postfețe Zaharia Stancu, Șerban Cioculescu, D. Gherghinescu-Vania, Mihai Gafița, București, 1971; Domnița nebănuitelor trepte. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania , îngr. și pref. Simona Cioculescu, București, 1995. Traduceri: Alain-Fournier, Cărarea pierdută, pref. Petru Comarnescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287248_a_288577]
-
din grafosferă; amatorii care așteaptă de la "vizual" plăcerile sau vertijurile pe care li le procura "arta" seamănă, poate, cu strămoșii noștri din secolul al XVIII-lea, care încă nu puteau să vadă frumusețea Alpilor, acel "haos indescriptibil", și a plajelor bretone. Defazați, exilați din paradisurile lor verzi, melancolicii de azi poate că nu știu să salute frumusețea antenelor, a firmelor luminoase și a stâlpilor, a intersecțiilor autorutiere suprapuse, a acelor suburbs nesfârșite, alternanțe de neon și beton. Nimeni nu este contemporan
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai pe urmă Moartea". Similar e basmul corsican Il faut mourir. O legendă creștină din Bretania povestește cum un servitor este trimis cu o scrisoare în paradis, unde cinci sute de ani îi par o clipă. Într-o altă povestire bretonă, Le Chateau de cristal, eroina Yvon petrece câtva timp la sora ei în palatul de cleștar; întorcându-se, nu mai găsește nimic din ce a fost. Basmul italian L'Isola della felicitá se apropie mult de basmul muntenesc. Părăsit de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dispoziția să înregistrez cele cinci minute pentru Radioul Suedez (îi voi scrie acelei doamne de la Chicago); 3. cât de mult regretăm că nu mai mergeți în Italia pentru vacanță - și vă rog să ne informați mai exact despre planurile dvs. bretone: ne-am putea întâlni, eventual, în Bretania, la Paris sau la mijlocul drumului, în timpul lunii iulie 1 (de la Paris plecăm la Abano, cu mașina, la începutul lui august). Plecăm de la Princeton (înflorit! de toată frumusețea!) în câteva ore, pentru a petrece
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Murăș, Morăș, Moreș, Mureș, Mieresch, Merish, Mörisch. Apare, așadar, la multe dintre ele vocala o în loc de a și, mai tîrziu, ș final. Pentru baza străveche au fost propuse radicalele: *mar, „apă“ (extras din variante apropiate ca formă în sanscrită, galeză, bretonă, lituaniană, gotică, latină, slavă), sciticul *maris, „hotar“, tracicul *mar-, „a luci, a străluci“, germanicul mòra, „mlaștină“, un nume de persoană Mariș, Mareș (prezent și în toponimul Maramureș). Traseul pe care l-a străbătut numele străvechi pînă la actuala formă Moreș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Elveția și Franța. Dacă în primul stat patru limbi au, cel puțin teoretic, statut egal de limbi oficiale și naționale, politica lingvistică restrictivă a Franței acorda doar francezei acest statut plasînd, printr-un act de voință politică, alte limbi (occitană, bretona, catalana, basca etc.) într-o poziție inferioară, ceea ce contribuie decisiv la statutul și vitalitatea limbii respective. Teoretic, o anumita limba niciodată nu poate fi impusă vorbitorilor, tocmai pentru că o limbă istorică înseamnă a ști să vorbești acea limba, iar verbul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ekadautrayaceturapanchasas saptaastaunauadasahindi ek do țin tchar (char) panch tché (chhah) sat at (ath) no (nau) das persana yek do se chahâr panj shesh haft hasht noh dah romaní jekh duj trin shtar pandzh shov efta oxto inja desh Limbi celtice bretona unan daou (m/diw(f) tri teir pewar peder pemp c'hwec'h seizh eizh naw deg galeza un dau(m)/ dwy(f) tri/tair pedwar/ pedair pump chwech saith wyth naw deg irlandeză aon do trí ceathair cúig sé
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
aflat patria lor primitivă. Se grupează în două ramuri: celtica continentală, cu limbi vorbite în antichitate, azi dispărute, si celtica insulara, cu limbi parțial păstrate pînă astăzi și împărțite în: grupul gaelic (irlandeză, scoțiana, manx) și grupul britonic (cornica, galeza, bretona). Subgrupul continental cuprindea: galica transalpina, vorbită pe teritoriul Franței de azi. Text: Calendarul de la Coligny (Burgundia, sec. I i.C.). A fost înlocuită treptat de latină (sec. I-IV d.C.); galica cisalpina, vorbită în nordul Italiei, înlocuită timpuriu de latină
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Vindelicia (între Alpi și Dunăre); limba galanților, vorbită în Asia Mică pînă în sec. III d.C. Celtica insulara cuprinde limbile irlandeză (2.000.000 de vorbitori), scoțiana (60.000), manx (1.500), cornică (3.500), galeza/cimrică/welșă (600.000), bretona (300.000 vorbitori în Bretagne, Franța). Bibliografie specială: Ball, Martin J.; Müller, Nicole (editori), The Celtic Languages, Routledge, Londra/New York, 20092. Gagnepain, Jean, La syntaxe du nom verbal dans leș langues celtiques. I. Irlandais, Librairie C. Klincksieck, Paris, 1963. Grant
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
vorbesc și beluciană); enclava complet izolată de celelalte limbi dravidiene, posibilă dovadă a vechii lor extensiuni în nordul Indiei, de unde s-au retras în fața invaziei ariene familia dravidiana, ramura de nord, grupul de nord-vest; aglutinanta limba orală; transcriere arabă 53. bretona (brezhoneg) N Franța (Bretagne); actualmente singură limba celtica vorbită pe continent; alungați de invadatorii anglo-saxoni, britonii pleacă din Anglia și emigrează în Armorique (Peninsula Bretagne de astăzi) în sec. V-VII familia indo-europeană, ramura celtica, grupul britonic; VSO, V2; fenomenul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]