325 matches
-
cizme sau, si mai rău, le-ai găsit, după ore și ore de umblat, dar nu erau mărimea ta) și că dramă aia nu poate fi înțeleasă de nimeni altcineva (nici măcar de vacă aia de coafeza care ți-a făcut breton deși i-ai zis clar să nu-ți facă). (Din Almanahul Academiei Cațavencu, 2007)
La raul Piedra am sezut si am plans. Si am plans… si am plans… si am plans… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18639_a_19964]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > FĂRĂ URMARE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Le-au tăiat părul rocker-ilor/îngerilor toți au breton acum pe stradă doar urmele de fum mai strâng sângele victimelor Sugativele au fost întotdeauna povești ale istoriei umane au venit să usuce cu sumane lacrimi rămase într-una Dar nu atât de mare încât să stingă focul încât să
FĂRĂ URMARE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384725_a_386054]
-
-o de marginea treptei elicopterului, o băgă în buzunar și răspunse ironic: — Și eu sunt sigur că o voi face foarte bine - îi făcu șmecherește cu ochiul. Nu sunt în schimb sigur dacă vreau s-o fac. — De ce? Pentru că sunt breton. — Și ce legătură are asta? — Mi-am petrecut copilăria într-un sat a cărui plajă a fost distrusă de uleiul scurs în mare dintr-un petrolier care s-a rupt în două. Compania care închiriase petrolierul, deși știa că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fost întotdeauna viața. Și atunci, căpitanul Brunot mi-a spus o poveste pe care trebuie neapărat s-o repet întrucât măcar prin contrast adaugă ceva la impresia mea despre Strickland. După părerea mea, are frumusețea ei proprie. Căpitanul Brunot era breton și slujise în marina franceză. A părăsit-o când s-a căsătorit și s-a instalat pe o mică proprietate pe care o avea lângă Quimper ca să-și petreacă în tihnă restul zilelor; dar în urma unei greșeli a avocatului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Unul din ei, Maurice Rifolon, 22 de ani, născut la Melun, locuia la Paris, pe Rue Amandiers, la numărul 15, în arondismentul 20 și era muncitor tipograf. Celălalt, Yann Le Floc, de 20 de ani, născut la Plouzagen, un sat breton pe care nu-l părăsise niciodată înainte de război, muncea la o fermă. — Diferențele dintre ei erau uimitoare, îmi spuse mult mai târziu primarul. Micul breton ținea capul plecat. Se vedea clar că teama pusese stăpânire pe el în întregime. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
muncitor tipograf. Celălalt, Yann Le Floc, de 20 de ani, născut la Plouzagen, un sat breton pe care nu-l părăsise niciodată înainte de război, muncea la o fermă. — Diferențele dintre ei erau uimitoare, îmi spuse mult mai târziu primarul. Micul breton ținea capul plecat. Se vedea clar că teama pusese stăpânire pe el în întregime. Pe când celălalt, muncitorul, ne privea drept în ochi, nu chiar surâzând, dar aproape. Ai fi zis că nu-i păsa câtuși de puțin de noi, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am avut destul timp. Am auzit zgomote. Am plecat fugind. Replicile curgeau ca la teatru, după câte spune primarul. Muncitorul stă drept și vorbește clar. Judecătorul bea smântână. Ai crede că scena a fost repetată și gândită în detaliu. Micul breton plânge și îi curg mucii, își zgâlțâie umerii întorcând capul în toate părțile, fără încetare. Matziev se înfășoară în fumul trabucului său. Judecătorul îi spune primarului: — Sunteți martor la mărturisire. Primarul nu e martor, e uluit de ce se întâmplă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
carafele goale, aducând alte feluri de mâncare. Primarul era acasă, năucit, stând în pat, cu o febră care îl apucase deodată. Tipograful fusese luat și dus la morga clinicii. Un singur jandarm rămăsese la primărie să-l supravegheze pe micul breton. Louis Despiaux, așa îl chema pe jandarm. Un tip curajos, voi mai vorbi despre el. Biroul primarului, unde se instalaseră judecătorul și colonelul, dădea spre o micuță curte interioară, în care un castan pipernicit încerca să se avânte spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
uita cruciș. Apoi vorbi judecătorul. Îi ceru să coboare în pivniță și să-l anunțe pe jandarm că doreau să vorbească cu prizonierul. Luisette ieși din birou și se duse în pivniță, tremurând, de parcă ar fi coborât în infern. Micul breton nu mai plângea, dar nu se atinsese de pâinea și de slănina pe care servitoarea i le lăsase. Luisette îi transmise jandarmului ceea ce i se spusese. Acesta clătină din cap, îi spuse prizonierului că trebuia să meargă sus, dar, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
magazin Carbonnieux. Un loc bun, el e cel ce o spune. E un tip înalt, subțire, dar nu slăbănog, cu chipul încă foarte tânăr, dar cu un păr alb ca făina. Îmi spuse că albise deodată după întâmplarea cu micul breton din noaptea aceea. În privirea lui e ceva ca o gaură sau un gol, ceva ce ajunge departe și pe care ai vrea să-l explorezi, dar eziți să o faci de teamă să nu te pierzi. Îmi spuse: — Puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
geamă și să-și reia litania cu „Ce?“. Buna dispoziție a lui Mierck a fost întunecată de chestia asta. Așa că, între două îmbucături de jumări, i-a spus în câteva cuvinte despre moartea tipografului, cu un aer de nepăsare. Micul breton, care nu știa, cum nici Despiaux nu știa, de altfel, a primit vestea ca pe o piatră în plină figură. S-a dezechilibrat și era cât pe-aci să cadă. Despiaux l-a prins. — Vezi, i-a spus colonelul, complicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
micul breton legat în curte nu l-a văzut niciodată. Uneori, e mai convenabil să nu vezi. Din când în când, colonelul ieșea, doar pentru a-i spune câteva cuvinte prizonierului. Se apleca asupra lui, îi vorbea la ureche. Micul breton tremura, gemea, că nu e el, că el n-a făcut nimic. Colonelul ridica din umeri, își freca mâinile, își sufla în pumni, tremura de frig și se întorcea imediat la căldură. Despiaux vedea toate acestea. Scufundat în întuneric, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
om sau animal? îi urlă în ureche. Nici o reacție. Matziev aruncă trabucul în zăpadă, îl împinse pe prizonier, care era încă legat de copac, și îl zgâlțâi. Mierck privea spectacolul suflând în pumni. Matziev dădu drumul trupului tremurător al micului breton, după care se uită în stânga și în dreapta, parcă pentru a găsi acolo ceva. Dar nu găsi nimic, mai puțin o idee; o idee demnă de un ticălos îi trecu prin capul lui fezandat. — Poate că încă ți-e prea cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete, când colonelul îi vărsă pe piept conținutul unei găleți cu apă pe care o avea în mână. Vocea, trebuia să-i auziți vocea, care nici nu mai era cu adevărat o voce, iar ceea ce spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deja să i se înnegrească sub efectul înghețului. Despiaux îl înveli cu o pătură și îl ajută să meargă până înăuntru. Matziev i se alătură din nou lui Mierck. Băură în cinstea reușitei lor. Frigul îl dăduse gata pe micul breton. Despiaux nu reuși să-l facă să tacă. Îi dădu să bea ceva cald, dar celălalt nu reuși să înghită. Îl veghe mai mult decît îl păzi, toată noaptea. Nu mai era cazul să fie păzit. Era terminat. Seara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o asistentă de la clinică bătu la ușă. Ținea în brațe un mic pachet de lână care se mișca încet: era copilul. Dar voi povesti asta puțin mai târziu, după ce voi fi terminat cu ceilalți. XX Mierck îl închisese pe micul breton în pușcăria din V., cu toate că armata își reafirmase dorința de a-l împușca. Problema era cine îl va executa. Iar asta a durat o vreme. Suficient cât să merg să-l văd. Era închis de șase săptămâni. Știam închisoarea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
flăcăului pe care-l căuta Vignot. Din momentul în care deschisesem plicul, totul începuse să se învârtă în jurul și în capul meu. Criminalul se numea Le Floc, Yann Le Floc. Avea nouăsprezece ani în momentul când săvârșise crima. Era micul breton. Nu i-am răspuns lui Vignot. Fiecare cu ale lui. Fără îndoială, nu se înșela în legătură cu Le Floc, dar asta nu schimba nimic. Fetițele erau moarte, atât cea din Bretagne, cât și Belle de jour. Iar puștiul era și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sfârșit. La sfârșitul poveștii și al meu. Ca și buzele, mormintele sunt închise de multă vreme, iar morții nu mai sunt decât nume pe jumătate șterse, scrise pe niște cruci: Belle de jour, Lysia, Destinat, Gravul, Barbe, Adălaïde Siffert, micul breton și tipograful, Mierck, Gachentard, nevasta lui Bourrache, Hippolyte Lucy, Mazerulles, Clămence... Mi-i imaginez adesea pe toți și pe toate, în frigul din pământ și în întunericul lui deplin. Știu că ochii lor sunt de multă vreme doar niște găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
găsi cele mai potrivite metafore prin care să imortalizeze farmecul fără pereche al acestui oraș. Goethe asemănă Praga cu o “piatră prețioasă montată în coroană Pământului”. Pentru Raine Maria Rilke Praga reprezenta un “gigantic poem de literatură”. În fine, Andre Breton spunea simplu, dar foarte adevărat, ca Praga este “capitala magică a Europei”. Nimeni nu mai pune de multă vreme la îndoială faptul că existența orașului Praga se datorează unei femei, pe numele său Lybuse, conducătoarea tribului condus de regele ceh
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
găsi cele mai potrivite metafore prin care să imortalizeze farmecul fără pereche al acestui oraș. Goethe asemănă Praga cu o “piatră prețioasă montată în coroană Pământului”. Pentru Raine Maria Rilke Praga reprezenta un “gigantic poem de literatură”. În fine, Andre Breton spunea simplu, dar foarte adevărat, ca Praga este “capitala magică a Europei”. Nimeni nu mai pune de multă vreme la îndoială faptul că existența orașului Praga se datorează unei femei, pe numele său Lybuse, conducătoarea tribului condus de regele ceh
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
găsi cele mai potrivite metafore prin care să imortalizeze farmecul fără pereche al acestui oraș. Goethe asemănă Praga cu o “piatră prețioasă montată în coroană Pământului”. Pentru Raine Maria Rilke Praga reprezenta un “gigantic poem de literatură”. În fine, Andre Breton spunea simplu, dar foarte adevărat, ca Praga este “capitala magică a Europei”. Nimeni nu mai pune de multă vreme la îndoială faptul că existența orașului Praga se datorează unei femei, pe numele său Lybuse, conducătoarea tribului condus de regele ceh
ORASUL PRAGA de RUXANDRA CROITORU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/362437_a_363766]
-
folcloristul Alexandru Țiplea în vol. Poezii populare din Maramureș, (1906), Editura Academiei Române, București, p.168. xxx. Poezii populare din Maramureș, (1906), Editura Academiei Române, București, p.168. Anania, Bartolomeu, Valeriu, (2011), Biblia cu ilustrații, vol. III, Editura Litera, București, p.1079. Breton, David Le, (2009), Antropologia corpului și modernitatea, Editura Cartier, București, p.426. Chevalier, Jean și Gheerbrandt, Alain, (1995), Dicționar de simboluri, III, Editura Artemis, București, p.367. Curtius, E.R., (1970), Literatura Europeană și Evul Mediu latin, București, Editura Univers. Doniga
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
SĂ BAȚI ȘI ÎN BETON Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului poți să faci și parastase, poți să bați și în beton, mie-mi plac cele bengoase, și care poartă si breton. dacă-mi chinui neuronii, mândru sunt că îi mai am, virusați sau ca bufonii, alții-i au deja... salam! dacă mă frământă carnea e normal, cât sunt viril; să te invit la cafenea? ori la un vin, un pui pe
POŢI SĂ BAŢI ŞI ÎN BETON de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365562_a_366891]
-
nu uitați...sunt semeni de-ai lor. Aceste putreziciuni cu bani și conace sunt umbre ale romanului nou, ale vremurilor pe care suntem nevoiți să le trăim ca răbdători și așteptători ai ultimului ceas. Conceptul de suprarealism inițiat de André Breton (1896-1966) suferă modificări majore în arta pe care superrealismul, dejucat ca mod de reprezentare a prezentului, ca fapt istoric, îl dă ca posibilitate de redeschidere a unui cult față de realul înțelept al trăirilor, al unei lupte continue față de nedreptate dar
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
a asigurat ea mai tarziu. Amândoi sunt supli și sprinteni pentru vârsta lor, “ că doi titirezi’’,cum se amuză nepoțelul meu bucureștean. Am intrat în curte, întâmpinați de micuțul Bobita,un cățeluș cu blănita gri, cu ochișorii acoperiți de obraznicul breton, ce nu se lasă îndepărtat, cât de mult se agită micuțul, si chiar dacă mama mea i-l mai ‘’scurtă’’ din când în când. E atat de zglobiu!...Îmi sare în brațe, se rostogolește, apoi îl provoacă la joaca pe șăgalnicul
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]