138 matches
-
mesageri `ntre partizanii bucovineni și legionarii din București -, Șase ani `n infern, Editura Marineasa, Timișoara, 2000, pp. 11-17. Vladimir Macoveiciuc avea să fie ucis pe 8 iulie 1946 la Vicovu de Jos - ASRI, fond „D”, dos. 144, f. 435; Adrian Brișcă, Radu Ciuceanu, op.cit., p. 192 (document de la ASRI, fond „P”, dos. 3820, vol. 7, f. 43); Vasile Lazăr, op.cit., pp. 43-45; Adrian Brișcă, „Vladimir Macoveiciuc (1905-1946)”, Arhivele Totalitarismului, nr. 3/1994, p. 242; Cornel Nicoară, „Gruparea Vladimir Macoveiciuc”, Analele Sighet
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ucis pe 8 iulie 1946 la Vicovu de Jos - ASRI, fond „D”, dos. 144, f. 435; Adrian Brișcă, Radu Ciuceanu, op.cit., p. 192 (document de la ASRI, fond „P”, dos. 3820, vol. 7, f. 43); Vasile Lazăr, op.cit., pp. 43-45; Adrian Brișcă, „Vladimir Macoveiciuc (1905-1946)”, Arhivele Totalitarismului, nr. 3/1994, p. 242; Cornel Nicoară, „Gruparea Vladimir Macoveiciuc”, Analele Sighet, vol. 6, 1998, p. 209. `nsuși A.I. V`șinski, `n audiența din 1 martie 1945 la regele Mihai, avea să menționeze lansarea a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
poștalionul. Doctorul englez W. McMichael, care a călătorit pe meleagurile noastre în anii 1817-1818, scria că surugiul, grăbit să ajungă la han înainte de căderea nopții, „mâna caii, cu cuvinte care ne făceau să ne uităm îngroziți la starea nenorocitelor noastre briște“; în zadar, l-a rugat „să meargă încetinel“, pentru că el, abia s-a înduplecat „să lase caii la micul galop“. Nicolae Iorga („Istoria românilor prin călătorii“) îl citează pe scriitorul francez Stanislas Bellanger, care, călătorind mai târziu (1836), scria: „În
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
așteaptă" (Astenie). Neavînd însă loc ascensiunea spirituală, bardul virează energic spre materie, o sporește, o intensifică. Hiperbola e maniera d-sale de-a se adresa unei materialități suverane, în care efemerul clipei poate atinge delirul: Ne vom plimba-ntr-o brișcă dublă,/ Eu bun și gras, tu rea și suplă. // Și vom opri la mii de baruri,/ Tu bînd zaharuri, eu amaruri" ( Povestea unei mici plimbări Și-a unei mari dezvirginări!). Ori: Acum voi bea mastică. Poate Ile, / Cînd o să crească
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
carte în mînă îndoită și citi din ea fără să ne spună de cine este, doar agitîndu-și larg brațele teatral și cu dicțiunea lui sîsîită, - îi căzuse un dinte din față: " Pe poarta unui han din orașul N.N.... intra o brișcă pe arcuri, nu prea mare, dar destul de arătoasă, de felul acelora cu care călătoresc de obicei burlacii... În brișcă ședea un domn, nici frumos și nici urît la înfățișare, nici prea gras și nici prea zvelt; nu s-ar putea
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
teatral și cu dicțiunea lui sîsîită, - îi căzuse un dinte din față: " Pe poarta unui han din orașul N.N.... intra o brișcă pe arcuri, nu prea mare, dar destul de arătoasă, de felul acelora cu care călătoresc de obicei burlacii... În brișcă ședea un domn, nici frumos și nici urît la înfățișare, nici prea gras și nici prea zvelt; nu s-ar putea spune că era bătrîn, dar nici prea tînăr..." - Atenție, ne strigase Nichita, atenție acum! ca vestind o primejdie. " Sosirea
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
cumpătat și veșted, împrăștia lumină caldă și plăcută." Asistăm la un spectacol care parcă ar veni dintr-o nuntă eminesciană: ,Acuma dinspre Jidovița și dinspre Săscuța, trăsurile uruiau mereu pe Ulița Mare. Calești frumoase sau hodorogite, înălbite deopotrivă de praf, briști ușoare, docare iuți, cupeuri grele aduceau domnimea, pe când țăranii de pe departe sau mai cu stare veneau în căruțe acoperite cu scoarțe pestrițe..." Nu se poate, nici la Eminescu, dar nici la Slavici sau la Coșbuc, sărbătoare fără fețe bisericești: , Din
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
Daniel Cristea-Enache Apollinaire, aripi, baltă, baobab, bilă de fildeș, bluzițe, bocet, brișcă, brumă, brună, buze, burlane, calești, canapea, carne dulce, catifea, căpșună, ceai, cearșafuri, ceasornic, chelnerițe, ciorapi, coapse, crini, dantele, dimineți, Dimov, după-amieze, eleve, fecioare, fese, fetițe, fițe, fântâni, fleașcă, fleț, flori, fluturi, fraged, giuvaiere, glezne, iederă, ierburi, îngeri, jartiere, lacrimi, lapte
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
limbii române a lui Iordache Golescu (manuscris din jurul lui 1832). În franceză, cabriolet e substantiv masculin; forma feminină din română s-ar putea explica printr-o analogie cu denumirile majorității mijloacelor de transport similare (seria cuprinde pe trăsură, trăsurică, birjă, brișcă, caleașcă, droșcă, șaretă etc.). În dicționarul său român-francez din 1893, Frédéric Damé considera că termenul românesc era neutru, înregis-trându-l în forma cabriolet. Cuvântul avea și varianta gabrioletă, pe care Alexandru Graur (Alte etimologii românești, 1975, p. 52) o punea în legătură cu
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
frig și sorbea băutura fierbinte cu un tremur de plăcere. - Da, la Piatra Înnegrită. Și totuși nimic nu era pierdut. Aș fi putut măcar să mă întorc cu el în oraș, de bine de rău. Numai că atunci o brișcă- - Care brișcă? Puse cana pe masă cu un gest care părea să fie de părere de rău și scoase un soi de geamăt. - Au degerat, spuse servitoarea cu milă. Ar trebui să vă puneți degetele un timp sub robinet. Altceva mai bun
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
părea să fie de părere de rău și scoase un soi de geamăt. - Au degerat, spuse servitoarea cu milă. Ar trebui să vă puneți degetele un timp sub robinet. Altceva mai bun nu-i de făcut. Și-a cui era brișca aia? - Brișca unui băiat sărman, un băiat de treabă, continuă parohul din Mégčre. Mi s-a părut însă un pic- un pic cam simpluț. - Mathurin! exclamă femeia. Ați făcut drumul cu Mathurin! - Și cine-i, mă rog, Mathurin? - Ciobanul din
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
fie de părere de rău și scoase un soi de geamăt. - Au degerat, spuse servitoarea cu milă. Ar trebui să vă puneți degetele un timp sub robinet. Altceva mai bun nu-i de făcut. Și-a cui era brișca aia? - Brișca unui băiat sărman, un băiat de treabă, continuă parohul din Mégčre. Mi s-a părut însă un pic- un pic cam simpluț. - Mathurin! exclamă femeia. Ați făcut drumul cu Mathurin! - Și cine-i, mă rog, Mathurin? - Ciobanul din Malicorne. - Un
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
la berărie sunt sătul până-n gât de cacofonie Vreau și eu în francofonie în masonerie vreau zaiafet și vreau sindrofie Vreau tutun de pipă Clan Vreau șampanie și vreau chantan Nu dumneata vei purta șapcă. Mai vreau Mai vreau cu brișca la șosea să port joben baston și ghetre O mie de perechi de mănuși albe să am și pistoale sidefate unsprezece Mistreți sau cerbi să fie mândri preferându-mi glonțul Moartea mituită cu moșii Să vând să cumpăr suflete moarte
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
LUAU-AR DRACU DE BRIȘCĂ... Frunzuliță foi de hrișcă Luau-ar dracu de brișcă, O tot port la cingătoare Dușmanul nu-mi iese-n cale... Să-i iau calul și căruța Că mi-a păcălit mândruța, Să-i iau boii de la plug, Să îi vând
LUAU-AR DRACU DE BRI?C?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83821_a_85146]
-
LUAU-AR DRACU DE BRIȘCĂ... Frunzuliță foi de hrișcă Luau-ar dracu de brișcă, O tot port la cingătoare Dușmanul nu-mi iese-n cale... Să-i iau calul și căruța Că mi-a păcălit mândruța, Să-i iau boii de la plug, Să îi vând și-apoi să fug... Să mă duc în pustnicie
LUAU-AR DRACU DE BRI?C?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83821_a_85146]
-
lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
LUAU-AR DRACU DE BRIȘCĂ... Frunzuliță foi de hrișcă Luau-ar dracu de brișcă, O tot port la cingătoare Dușmanul nu-mi iese-n cale... Să-i iau calul și căruța Că mi-a păcălit mândruța, Să-i iau boii de la plug, Să îi vând
LUAU-AR DRACU DE BRI?C?.. by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83812_a_85137]
-
LUAU-AR DRACU DE BRIȘCĂ... Frunzuliță foi de hrișcă Luau-ar dracu de brișcă, O tot port la cingătoare Dușmanul nu-mi iese-n cale... Să-i iau calul și căruța Că mi-a păcălit mândruța, Să-i iau boii de la plug, Să îi vând și-apoi să fug... Să mă duc în pustnicie
LUAU-AR DRACU DE BRI?C?.. by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83812_a_85137]
-
lângă Clara, singura pe a cărei față se vedea dezgustul. Lulu făcea pe solistul în grupul din spate. Răcnea de parcă ar fi vrut să compenseze cumva statura lui minusculă și mutra obraznică 27 de ciocănitoare: "Ieri pe drum venea o brișcă/Și sub brișcă văd că mișcă./ O fi osia de la brișcă?" Iar corul răspundea în delir: "Nuu, că aia nu se mișcă!" O fi vreun ham lăsat mai moale?" "Nuu, că aia era foarte tare!" "O fi vreun picior, bătu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe a cărei față se vedea dezgustul. Lulu făcea pe solistul în grupul din spate. Răcnea de parcă ar fi vrut să compenseze cumva statura lui minusculă și mutra obraznică 27 de ciocănitoare: "Ieri pe drum venea o brișcă/Și sub brișcă văd că mișcă./ O fi osia de la brișcă?" Iar corul răspundea în delir: "Nuu, că aia nu se mișcă!" O fi vreun ham lăsat mai moale?" "Nuu, că aia era foarte tare!" "O fi vreun picior, bătu-l-ar sfîntul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
făcea pe solistul în grupul din spate. Răcnea de parcă ar fi vrut să compenseze cumva statura lui minusculă și mutra obraznică 27 de ciocănitoare: "Ieri pe drum venea o brișcă/Și sub brișcă văd că mișcă./ O fi osia de la brișcă?" Iar corul răspundea în delir: "Nuu, că aia nu se mișcă!" O fi vreun ham lăsat mai moale?" "Nuu, că aia era foarte tare!" "O fi vreun picior, bătu-l-ar sfîntul?" Nu, că aia n-atingea pămîntul!" în fine
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Au pus vreo patru pe mine la o terasă și i-am lucrat în secunda trei, ca-n filme. I-am făcut fulare! Au zburat cu scaune cu tot. Unul a vrut să mă taie și m-a atins cu brișca. A ieșit apa din el. Nu le venea să creadă că pot rezista. În majoritatea cazurilor, am ieșit învingător. Mi-am făcut un fel de renume. M-au luat la marină. Eram nonconformist și acolo. Toate oalele se spărgeau în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
schimbară într-atît opinia lui Simion despre Stănică, încît când Otilia și Felix porneau la moșia lui Pascalopol, toată lumea în casa Tulea vorbea de cununia Olimpiei ca de un eveniment iminent. VI Otilia și Felix coborâră în gara Ciulnița, întîmpinați cu brișca de Pascalopol, care plecase înaintea lor din București spre a pune ordine. Pascalopol era îmbrăcat într-un elegant costum rural-colonial (carîmbi de pânză închiși cu șireturi, costum de doc verde cu multe buzunare sistematice, pălărie de paie largă). Brișca însăși
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu brișca de Pascalopol, care plecase înaintea lor din București spre a pune ordine. Pascalopol era îmbrăcat într-un elegant costum rural-colonial (carîmbi de pânză închiși cu șireturi, costum de doc verde cu multe buzunare sistematice, pălărie de paie largă). Brișca însăși era un vehicul de lux, ușor ca un caic, și cei doi cai negri erau așa de voinici și de nervoși, încît trăsura părea mai ușoară decât era într-adevăr. Otilia se repezi la moșier, care îi sărută prelung
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
câmp, încît, la trecerea trăsurii, săreau ca niște stropi mărunți de noroi. Otilia prinse unul chiar pe rochia ei, dar, când vru să pună mâna pe insecta de culoarea paiului putred, rămase numai cu un picior minuscul între degete. Când brișca trecea printre semănăturile de porumb, zarea era astupată cu desăvârșire. Nu se vedea nici un om, nici o vietate, afară de insecte și de stoluri de vrăbii. Pluteau pe o mare galben-verzuie, în care valurile prea înalte împiedicau ochii să tragă linia orizontului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]