145 matches
-
iată-l călătorind ici și colo, vizitând regiunile Indiei Occidentale, de la Golful Oman În Himalaya, până când dorul de a revedea Europa Îl copleșește. Pe drum, vaccinează Împotriva variolei, Îngrijește plăgi, distribuie pilule, Întreprinde săpături În Afganistan, se lasă despuiat de briganzi și e cât pe ce să-și piardă viața, Îi administrează chinină emirului de Buhara, Îl pune la dietă pe primul-ministru, se Îmbracă Într-un mod deosebit de ciudat, făcându-se remarcat și de către cei mai miopi. Nu s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din literatura lumii, romane, nuvele, schițe cu subiecte ce țin de profilul revistei: Maupassant (Trei pagini din caietul unui vânător), J.H. Rosny (Pieirea pământului, „povestiri din lumea timpurilor viitoare”), H. Chr. Andersen (Lada zburătoare), Alphonse Daudet (Lăcustele), Edmondo De Amicis (Briganzii din Capitanata), Pierre Lotti (O vânătoare), Mark Twain (O călătorie de plăcere), Mayne Reid (Eschimoșii, Insula Dracului), Conan Doyle, Ivan Turgheniev, Lev Tolstoi, Maurice Leblanc, Maxim Gorki și mulți alții. Dintre debuturile găzduite de revistă, cel mai spectaculos în perspectiva
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
profiluri și funcții, numai teoretic, respectabile. Domnul Gherman din Somnoroasa aventură, „membru al cooperativei de traduceri și dactilografiere «Prestarea», atât de serios și cu atât de multe calități, încât vârsta nu mai are nici o importanță”, este în realitate un dezolant brigand sentimental, care adoarme în timp ce încearcă să împlinească visul de a fi răpită al tinerei Gabriela. Alt personaj, Gogu, un delapidator, „șmecher, 40 de ani”, se află în centrul disputelor dintre Ortansa și Clementina, „femeia satanică” și „femeia plângăreață”, ambele căzând
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
și striga: Ă Sus pe catarge! Pregătiți repede mandare și găleți, ca să stropiți pînzele! Malaiezii sînt pe urmele noastre! Ca și cum ar fi stat prea mult la pîndă înapoia promontoriilor, așteptînd ca Pequod să intre de-a binelea în strîmtoare, acești briganzi asiatici se repeziseră pe urmele noastre, ca să cîștige timpul pierdut. Cum sprintenul Pequod era el însuși angajat într-o urmărire rapidă, înlesnită de un vînt prielnic, era foarte frumos din partea acestor filantropi oacheși că-l ajutau să se grăbească și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-le într-un anume mod prin tonul vocii. Un frumos salt în al său cursus honorum, deci, și în primul rând o mare onoare pentru el. Cu toate acestea, ideea de a vagabonda prin pădurile de la Lugdunense în căutare de briganzi zdrențăroși și de soldați fugari, în vreme ce armata mergea spre una dintre cele mai mari bătălii din istoria Romei - poate cea din urmă, cea definitivă - îi repugna atât de mult încât nu mai reuși să o ascundă. — Timpul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cal. Pe drum, avură ocazia să schimbe câteva vorbe pentru a se cunoaște mai bine. Metronius, printre altele, îi spune imediat, deschis, lui Sebastianus că avea îndoieli asupra capacității militare a bagauzilor, pe care îi considera nimic mai mult decât briganzi la drumul mare: indisciplinați, indolenți, neloiali și oportuniști și deci nepotriviți - mai degrabă din cauza mentalității lor, decât din cauza armamentului - să înfrunte armatele barbare. Cu toate acestea, recunoștea că era vital să-i desprindă de Atila, căci, dacă nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-o relație mai aparte cu romanii: primiseră o insulă pe Rin, în schimbul serviciilor militare pe care le făceau imperiului atunci când acesta îi chema la luptă ca aliați. Bagauzi — nume dat, în vremea Imperiului Roman, unor bande înarmate formate din briganzi, soldați dezertori sau țărani fără pământ, care cutreierau, între secolele al II-lea și al IV-lea, partea de nord-est a Galiei în. trad.ă. Alobrogi — populație celtică din Galia, așezată între Rhon și Lacul Geneva, într-o zonă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era vorba de un detașament de soldați. Mohamed se grăbi să le povestească în amănunt urzeala căreia îi căzuserăm victime. Tocmai, explică atunci comandantul lor zâmbind, el și oamenii lui aveau misiunea de a patrula pe acel drum, infestat de briganzi de când andaluzii debarcau, corăbii întregi, la Melilla. De obicei, adăugă el pe tonul cel mai banal, călătorii se trezesc cu beregata tăiată, iar catârgiul vine să-și ia înapoi animalele și partea de pradă ca i-a fost lăsată. Potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fiecare dintre aceste ființe are un concubin și că se comportă față de el întocmai ca o soție cu soțul ei. Să ne călăuzească Cel-de-Sus pașii departe de căile piezișe! Mult mai primejdioși sunt tâlharii care mișună în asemenea hanuri. Ucigași, briganzi, contrabandiști, proxeneți, purtători ai tuturor viciilor se simt aici în siguranță, ca pe un tărâm din afara regatului, organizând nestingheriți negoțul cu vin, fumatul de cânepă și prostituția, înhăitându-se unii cu alții pentru a-și săvârși nelegiuirile. Multă vreme m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
libertatea popoarelor. Golul produs în cadrele armatei prin exodul ofițerilor aristocrați îi lăsase liber drumul către cele mai înalte grade militare. Numai că Paoli, bătrânul Babbo, nu îl agrea. Vedea în el doar „doi Marius și un Sulla”, respectiv doi briganzi și un uzurpator. Îl considera un om mărunt, în stare să facă orice ca să parvină. Disputa dintre cei doi se terminase prin victoria lui Paoli. Și bătrânul se răzbunase pe întreaga familie Bonaparte și pe toți simpatizanții sau prietenii acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așezat pe una din ramurile proaspăt plantate de călugăr. Acestuia i s-a părut că pasărea întărește cuvântul Domnului și îi urează bun venit, prezentându-i omagiile încurajatoare ale acelor preafrumoase locuri. În acele timpuri depărtate, pădurea era plină de briganzi. Hoți de drumul mare, cum se spune pe la noi. La îndemnurile repetate ale lui Seine, aceștia i s-au alăturat. Ei au renunțat la ferocitatea faptelor lor, care semănau cu cele ale sălbăticiunilor, și au îmbrățișat noua credință în Dumnezeu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
că această duminică a nevăzătorilor s-a repetat și se repetă, încât după atâția ani și ofuri s-a putut ajunge la un atac deschis, precipitat și cu urmări grave, asupra instituțiilor statului de drept, care le stătea în cale briganzilor din țară, cu tentacule și dincolo de ea, caracatițe jefuitoare a acestui leagăn străbun, până să nu mai rămână niciun firișor de iarbă din el și apoi să-l dea la fier vechi pe te miri ce... Gheorghiță Savel vede bine
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
purtase de dimineață, ochelarii de lectură ai lui Șerbănică. " Un bărbat frumos", gândi și-i păru brusc rău că nu mai e tânără. Pe vremuri ar fi gustat aventura asta, i-ar fi plăcut să facă o pasiune, neconvenabilă, pentru brigandul cu păr și ochi negri, să se compromită de dragul lui, să-i scandalizeze pe toți, pe Șerbănică, pe Ioniță, pe Melania, pe aceia care o priveau acum de pe pereți ori nu puteau s-o privească, prizonieri în albumul cu catarame
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
văzînd în el un instrument de ascensiune al charismaticului dictator italian: „Fascismul? o mișcare a Italiei întregi către ordine? Fascismul, o legătură națională? Nu. Fascismul este instrumentul personal de luptă al omului care a pronat regicidul, care a stigmatizat parlamentul, briganzii finanței, armata, imperialismul, clerul, dumnezeul, religia Mussolini”. Personalizarea fascismului implică... depolitizarea („adevăratul Mussolini - cel care a creiat acest spirit mussolinian - era ignorat, fiind prea ascuns îndărătul aparențelor înșelătoare ale politicei”), avînd drept corelativ estetizarea „aurei” personajului: „Nimic nu e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el încerca să justifice starea garnizoanei. Făceau parte dintr-o mică moșie din apropiere; bogată doar în țânțari și broaște râioase, ne-a spus. S-a lăudat că ar fi luptat de mai multe ori împotriva soldaților exarhatului și a briganzilor care infestau ținutul de la hotarul cu râul Pad. L-am crezut, deoarece avea pe corp semnele confruntărilor. Ieșirea furioasă a lui Gundo ne-a costat trei piese de argint, după care Wathiri s-a pus în slujba noastră. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în cap. Gundo, cu încălțările lui mari cu tălpi și catarame de lemn, cu carâmbii de drumeț, cu cămașa ieșindu-i de sub mantaua dublă în care se înfășurase, dădea la iveală de sub pălărie o față tot atât de cruntă ca a unui brigand. Și-a aranjat cele două pumnale ascunse sub glugă și, pipăindu-și capul ras, a mormăit: - După ce o să-l eliberăm pe Rotari, cineva trebuie să plătească și pentru fărădelegea asta. L-am admirat pentru optimismul ce-l însuflețea și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la îndemâna oricui. Dacă escorta mea n-ar fi fost destul de mare, doisprezece oameni dați mie de Rotari și tot atâția impuși de Rodoald, cu greu aș fi scăpat cu viață. Am fost de mai multe ori atacați de bande de briganzi, fugari și disperați, pe care am izbutit mai mereu să-i punem pe fugă în codrii de unde ieșiseră. Am avut însă și șansa să fim bine găzduiți și să ne refacem forțele la Capua și la Cassino. În acest ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
uluiam însă pe toți prin precizia aruncării și nu mă miram deloc: mâna îmi era călăuzită de o forță interioară care, fără șovăieli, expedia sula în trupurile moi ale animăluțelor. În timp ce aruncam, mă gândeam din răsputeri la Re Marcone 8, brigandul care, de unul singur, ținuse piept trupelor spaniole. Auzisem oamenii vorbind despre el, adunați la teascul pentru măsline, când afară vremuia. Poveștile lor aveau ritmul cadențat al catârilor care învârteau piatra de moară. Am auzit și eu de Marcone ăsta
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în latină sub titlul de Civitas Solis idea republicae philosoficae (n.t.) 7 San Francesco di Paola (1416-1507), figură religioasă italiană, proclamat sfânt de papa Leon X la anul 1519. Este patron al Calabriei (n. t.) 8 Re Marcone, porecla brigandului calabrez Marco Berardi (a doua jumătate a sec.XVI), născut la Cosenza. A fost răpus de viceregele de Napoli (n.t.) 9 Apologia pro Galileo, opera a lui Campanella, scrisă în limba latină în 1616 (n.t.) 10 în original
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vorba ar fi trăit foarte bine în Franța cu un capital de 4 000 de franci. Mă întreb cu ce ușurăm traiul populației franceze, când îi luăm un om și mijloacele de existență pentru doi? (n. a.). 12 Pădure renumită pentru briganzii care jefuiau călătorii care o traversau (n. ed.). 13 Este vorba de Atelierele Naționale, create la inițiativa lui Louis Blanc, teoreticianul și liderul socialist din Guvernul provizoriu, în data de 27 februarie pe baza noului "drept la muncă" pentru a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lor. Par că au fost programați acolo pentru a ilustra, printr-o scenă vivantă, paradisul terestru, otium-ul rafinat al unei populații care beneficiază tihnit, la capătul istoriei, de bogățiile fabuloase adunate aici de regi cuceritori, de cardinali, de latifundiari, de briganzi înnobilați, de producători de brânzeturi, vin și parfum. Și deodată, în timp ce trec printre coloanele din Place des Vosges, mi se face dor de Monica și Virgil, de casa lor de păpuși, pitită bine în labirintul unui arondisment marginal, și pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nesolicitată titularei și... se apucă la rându-i de treabă. În lumea bună însă. Tariful urcă rapid la 5000 de lei. O scrisoare, așadar, poate schimba viața unui personaj. Chiar dacă e mistificată, așa cum se întâmplă cu vestea morții fratelui său brigand către cârciumarul din În vreme de război. Întrebarea: „Credeai că-am murit, neică?” ar putea căpăta răspunsul legitim: „Dacă așa mi s-a comunicat în scris...” Alteori, depeșa nu are nici o consecință, pentru că vine prea târziu. Precum telegrama că lemnele
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
care erau folosiți adesea de către conducerea lagărului împotriva deținuților politici: Înscrie-te și tu, pana mea firavă, în corul ce preamărește acest trib! Au fost proslăviți ca pirați, ca flibustieri, ca vagabonzi, ca ocnași evadați. Au fost proslăviți ca nobili briganzi de la Robin Hood până la bandiții de operetă -, am fost asigurați că au inimi simțitoare, că îi fură pe cei bogați, împărțind cu cei săraci. O, sublimi ortaci ai lui Karl Moor! O, Celkaș, rebel romantic! O, Benea Krik, o, desculți
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
scrisului; care, spre deosebire de unidimensionalitatea frivolă a puterii politice, are valoarea actului existențial definitoriu. Suntem siguri că Stațiunea, cu condiția unei mediatizări cuvenite, îi va aduce lui Al. Ecovoiu meritata consacrare națională și europeană. Aventuri în provincia universală Prin Povestea Marelui Brigand (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, 325 p.), o partitura epică de mare anvergură intelectuală, Petru Cimpoeșu (n. 1952, Vaslui, diplomat al Institutului de Petrol și Gaze din Ploiești) riscă să-și eclipseze cam toate cărțile de până acum, începând cu "Amintiri
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Întru decelarea acestui vânat miraculos se întrec personajele romanului, probându-și fiecare permeabilitatea la dimensiunea invizibilă a realului, și implicit credința într-o nouă descindere a sacrului printre oameni. Ce-ar fi însemnat pentru urbe o reeditare a Poveștii Marelui Brigand încă supraviețuind ca "legendă locală destul de confuză care apăra orașul și ținutul de intemperiile istoriei (...)". Avatarii victimei și provocările cazului pun la grea încercare ancheta, ai cărei profesioniști par a fi singurii chemați să-i scrie romanul, în detrimentul sau falimentul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]