4,934 matches
-
clopotniței din satul ori cartierul natal, ceea ce nu ne împiedică să fantasmăm, fie și numai uneori, în ceasuri de blegeală și cu luciditatea coborîndu-ne vertiginos către zero, că a noastră îi cea mai falnică și cea mai aproape de Dumnezeu. De broasca fabulistului ce să mai grăim! Pentru ea, soarele răsare și apune la extremitățile bălții în care orăcăie dînsa de dimineața pînă seara, cam cît visează Emil Brumaru la șoldurile astrologiței Tamara". Nu putem a nu ne aminti de Creangă. Cu
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
Marius Chivu Mai întâi să vă descriu încăperea. Ușa se deschide greu, tocul e umflat, clanța are joc, broasca pare să cedeze la o manevrare mai fermă. Noroc cu balamalele care cu scârțâitul lor îngrozitor te asigură că, totuși, ai de-a face cu o ușă. Încăperea are aproximativ 25 de metri pătrați; pe jos ciment, un calorifer strașnic
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
ne ducem. N-avem a măsura stricăciunea dinlăuntru. Măsurătoarea o fac toți ceilalți, din afară. Molusca se pare că n-are cuget; doar ceva umblet: peste mări, peste oceane, peste oameni. Ea umblă. Și merge, merge-nainte. Tot înainte! Și broasca umblă. Mai ales cea îmbăloșată, râioasă în vorbă și-n gușele cele noi, orăcăinde, nu cea cu carcasă de Panzer și picioarele iutelui iepure prinse-n șenilele grațioase ale Berthei Krupp. Spre deosebire de broasca țestoasă, de toate celelalte broaște de orice
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
Și merge, merge-nainte. Tot înainte! Și broasca umblă. Mai ales cea îmbăloșată, râioasă în vorbă și-n gușele cele noi, orăcăinde, nu cea cu carcasă de Panzer și picioarele iutelui iepure prinse-n șenilele grațioase ale Berthei Krupp. Spre deosebire de broasca țestoasă, de toate celelalte broaște de orice fel, broasca noastră râioasă nu hibernează, nu doarme zi, noapte, vară, iarnă. Dorința/râvna de a ajunge sus, cât mai sus, pe ultima cracă, o ține trează mereu. Mai că nici nu se
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
înainte! Și broasca umblă. Mai ales cea îmbăloșată, râioasă în vorbă și-n gușele cele noi, orăcăinde, nu cea cu carcasă de Panzer și picioarele iutelui iepure prinse-n șenilele grațioase ale Berthei Krupp. Spre deosebire de broasca țestoasă, de toate celelalte broaște de orice fel, broasca noastră râioasă nu hibernează, nu doarme zi, noapte, vară, iarnă. Dorința/râvna de a ajunge sus, cât mai sus, pe ultima cracă, o ține trează mereu. Mai că nici nu se vede mâncând, doar orăcăie: îndemnuri
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
Mai ales cea îmbăloșată, râioasă în vorbă și-n gușele cele noi, orăcăinde, nu cea cu carcasă de Panzer și picioarele iutelui iepure prinse-n șenilele grațioase ale Berthei Krupp. Spre deosebire de broasca țestoasă, de toate celelalte broaște de orice fel, broasca noastră râioasă nu hibernează, nu doarme zi, noapte, vară, iarnă. Dorința/râvna de a ajunge sus, cât mai sus, pe ultima cracă, o ține trează mereu. Mai că nici nu se vede mâncând, doar orăcăie: îndemnuri și povețe, fie ele
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
Folosește atunci un băț pe care să-l arunci apoi repede în foc. De te-a pus păcatul ori mânia să folosești cumva condeiul pentru vreo atingere din astea, dă-l și pe el flăcării, pentru totdeauna. Asta-i cu broasca noastră râioasă și umblătoare. Dar mai sunt prin aer ori prin apă, pe ghețuri ori prin deșerturi, prin pământ ori jungle și alte, care mai de care, umblătoare: râma cu veșnic-renăscute capete, înțeleapta cârtiță, caracatița alunecătoare și repede scriitoare direct
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
printre noi, după ce a aruncat pe fereastră osul despovărat de carne, carnea puterii,// carnea împătimirii, care-i umflă sîngele negru prin vene.// Cînd se privește în oglindă, să-și adulmece și să-și admire măreția își descoperă copia fidelă, o broască urîtă, mirositoare, care lasă în urmă pămîntul din pîntec și creier” (ibidem). Nu ne putem împiedica a ne gîndi la un lider politic ultramediatizat al momentului... Maria Urbanovici, Ce-ar fi să-i dezbrăcăm sufletul? Fabula rasa II, Ed. Fundația
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
mânzul, spăl mortul cu zăpadă neîncepută, intimitatea unui vers mă doare, dinții poftirilor mă-nving! Deatunci Îmi beau absintul cu temei, femeia poartă numele de femeie, azi dimineață mi-a sosit la ușă poștașul, nu știa cine sunt, răsucisem În broască de frică o cheie. La adresa aceea demult nu mai sunt, În slavonă dorm pe furate, În fiecare zi aștept să vii, untdelemnul din gânduri pășește pe ape... În toamna trupului sosește iarna. Ca o vestală ești În mintea sorții. Nu
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Stau în iarbă și-mi visez visul un cap cu ochi umezi păr ud sângeriu îmi beau ceaiul visul plutește în ceașcă neted și sfărâmicios îl înghit visul are gust de miere și lămâie sunt oboistă și înverzită ca o broască țopăi dintr-un vis în altul țin în mâini un fluier, dar nici un cântec Orașul în care l-am citit pe Celan Nu simt nicio durere pretind un loc numai pentru mine în orașul ăsta, în orașul ăsta străin în
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
de misticism trivial. Dar asta nu e totul. "Elisabeta Neantului", cum va fi numită ulterior, se căsătorește cu Horia Cantacuzino, iar în noaptea nunții scoate din propriul sex, în fața invitaților, "figurine, unele înfățișând omuleți, mormoloci, grili, gnomi, sau chiar animale, broaște, cerbi, iepuri, porci mistreți, păsări" (p. 146). Stupefacția tuturor este totală, cu atât mai mult cu cât medicul ginecolog Viorel Untaru "a început să spulbere pe rând toate figurinele scoase de Elisabeta din chiloți, iar praful se risipea la fel de difuz
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
a mers să-și primească diploma Salonului Internațional de Carte, pentru poveștile ei. N-au cum s-o întristeze asemenea fleacuri, când în lumea poveștilor ei binele triumfă, orice sfârșit este fericit!”. Vorbind la lansarea volumul bilingv (română-franceză) Fetița și broasca țestoasă, desfășurată la Cernăuți, în august 2009, monahia Elena Simionovici releva: ,, Aparent este o carte pentru copii, dar și pentru oamenii mari. Este o pledoarie pentru tot ceea ce înseamnă frumos și-i îndeamnă pe părinți ca, înainte de a le lăsa
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
de emancipare a robilor țigani. Dar, să presupunem că nu Eminescu este autorul traducerii din Mark Twain. În acest caz, trebuie să ne reamintim alți posibili traducători, contemporani cu Mihai Eminescu: T. Maiorescu 19 și fiica acestuia, respectiv I.L. Caragiale (”Broasca minunată”, ”schiță americană de Mark Twain”), apărută în revista ”Vatra”20. La rândul ei, Livia Maiorescu-Dimsza, domnișoară de onoare la curtea Reginei Elisabeta, a tradus de timpuriu din același autor american, creațiile sale fiind găzduite de paginile revistei ”Convorbiri Literare
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
acum ți se pare, și el, tot un zvon de primăvară, ca și zborul săgetat al rândunelelor și ciripitul gureș al vrăbiilor multe, ce răzbate din sat până aici, și-l accepți, surâzând cu bunăvoință. Lene moale, catifelată, de april. Broaștele, încălzite în mâlul aurit de soare, au început să se deștepte, și orăcăitul lor ajunge, probabil, până în sat și trece mai departe și în sus, până cine știe unde. "Gâturile lor scârțâi..." Iarba e nouă și-nrourată, și verdele ei pur, intens
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
îl sfâșie, iar zgomotul sacadat, de fierării frânte și-apoi lovite cu baroasele, al roților unor multe vagoane ce trec peste macazuri, ascunse de frunzișul copacilor zbuciumat de vijelia curentului brusc, îl toacă mărunt și-i împrăștie fărâmele peste orăcăitul broaștelor și peste ciripitul vrăbiilor din sat. Câinele și-a ridicat botul de pe labe, și-a ciulit urechile, adulmecă și mârâie. Ai dreptate, câine frumos. Pământul și văzduhul fac liniște, culori și miresme. Omul, străin de țărâna pe care calcă și
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
somnoros somnul de bronz al purității neliniștite imflamate pînă-n străfunduri scurt pe doi submarinul celebru nautilus va pleca numai cu mine și cu iubita mea în marea epocala senzaționala călătorie numai cu mine și cu poemul meu cel nevăzut de broaștele orăcăitoare de la suprafața lacului obscur numit țară literară fără verticalitate și fară coloana presupus vertebrală așezată nemijlocit la vedere scurt pe doi arde în aceleași secunde și cîteodată periculoasa și soioasa mare neagră și superalbastra și veșnic strălucitoarea mediterana arde
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
puzderie de zile puzderie de pereți ne trăiau viața cu atîta nonșalanță încît ne simțeam impostorii spațiului și-ai timpului eu rupeam dinții unui pieptene fernando întorcea pe dos o mănușă și ne calmam abia spre seară în golful cu broaște țestoase ce se jucau zvîrlindu-și una alteia ultimele reflexe ale soarelui sigur că da cerul era întotdeauna gol ca un perete tu erai acolo în locul prea mare lîngă umbra unui scaun aveai albastrul în custodie străduțele îți umblau prin mîneci
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
de față unele texte situate de Laurențiu Ulici sub eticheta unui “romanțios oniric”, notând o anumită culoare sentimentală mai puțin temperată, la care am putea adăuga și persistența abstracției inegal asimilate în concretul jocului imagistic: “Mă privesc în lac, / O broască îmi sare în ureche, / o broască îmi iese din gură, / o broască mi se înfășoară în păr / și râsul meu e un orăcăit de apă / posedată de lună” - dar, ceva mai jos: “Îngenunchez în mlaștină, / căutându-mă în începuturi / și
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Laurențiu Ulici sub eticheta unui “romanțios oniric”, notând o anumită culoare sentimentală mai puțin temperată, la care am putea adăuga și persistența abstracției inegal asimilate în concretul jocului imagistic: “Mă privesc în lac, / O broască îmi sare în ureche, / o broască îmi iese din gură, / o broască mi se înfășoară în păr / și râsul meu e un orăcăit de apă / posedată de lună” - dar, ceva mai jos: “Îngenunchez în mlaștină, / căutându-mă în începuturi / și dincolo de ele”... Inteligent și subtil-complicat rămâne
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
oniric”, notând o anumită culoare sentimentală mai puțin temperată, la care am putea adăuga și persistența abstracției inegal asimilate în concretul jocului imagistic: “Mă privesc în lac, / O broască îmi sare în ureche, / o broască îmi iese din gură, / o broască mi se înfășoară în păr / și râsul meu e un orăcăit de apă / posedată de lună” - dar, ceva mai jos: “Îngenunchez în mlaștină, / căutându-mă în începuturi / și dincolo de ele”... Inteligent și subtil-complicat rămâne exercițiul imagistic și în Captivitatea cercului
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se străvede timpul în stare aproape pură țestoasele n-au cum să audă vuietul nestins al ierbii crescând peste morminte și nici iuțeala păsării care se sparge necontenit
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
mi-ești Ai atât de strâmbe picioare Încât ca o coropișniță ești Ca o coropișniță Ca să știi Cât te iubesc Cât de mult ai tu picioarele tale strâmbe de coropișniță Niciodată n-o să știi, n-o să afli Ai picioare de broască De coropișniță Ai picioarele acelea albe Te iubesc și te mângâi ca pe-o broască țestoasă Ca pe un înger căzut S-o știi S-o știi acuma-n târziu. Tăcerea din noi Astăzi nu avem cântec Suntem prea goi
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
Ca să știi Cât te iubesc Cât de mult ai tu picioarele tale strâmbe de coropișniță Niciodată n-o să știi, n-o să afli Ai picioare de broască De coropișniță Ai picioarele acelea albe Te iubesc și te mângâi ca pe-o broască țestoasă Ca pe un înger căzut S-o știi S-o știi acuma-n târziu. Tăcerea din noi Astăzi nu avem cântec Suntem prea goi de păcate, Am greșit, Doamne, Am păcătuit oare? Iartă-mă, Știu că-s pur și
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
obiectul! "Umiliți și obidiți", dar nu de oameni, de obiecte! Poate că de asta am încercat permanent, din răsputeri, să mă pun bine pe lîngă ele. O clanță care nu vrea să se miște decît cînd îi trăsnește ei prin broască, un dulap ce scîrțîie oricît l-ai implora și tămîia (și eu l-am și "lăudat" în scris!!), etc. ei bine, toate astea mă fac pilaf. Șurubul e un despot absolut. Se strînge cînd vrea, se desface cînd nici nu
Dar mai ales sînt contra șurubului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14302_a_15627]
-
în loc de toate astea toți primeau: dușuri reci, boală și moarte. Dar, în altă parte a orașului marțial, în umbra marilor lupte, timpul își încetinise ritmul devenind o baltă - o mică îngrămădire lichidă în care nu înotau peștii mari și nici măcar broaștele. Dar în acest timp-marasm exista de asemenea viață: amoebe și alte ființe care nu erau vizibile cu ochiul liber. În băltoaca de timp se trăia într-o așteptare care treptat devenea chiar scopul vieții. Cei care așteptau cădeau într-o
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]