682 matches
-
însuși faptul de a mă fi îndrăgostit. Nimeni nu avea să afle ce s-a întâmplat. Dar nu mi-l puteam închipui pe Palmer, nici după ce se va căsători cu Antonia, eliberat cu totul din ghearele acestei vrăjitoare cu sâni bronzați a cărei imagine - cu părul ciuntit și ciufulit, cu fața gravă și angelică dominându-i goliciunea - îmi stăruia neîncetat în fața ochilor; și, în egală măsură, îmi dădeam seama că sunt blestemat pentru tot restul vieții, întocmai ca acei bărbați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fac. Numai că mi se părea îngrozitor de greu să mă mișc, să vorbesc, de parcă mă atinsese un fascicul paralizant. Palmer o ținea de mână pe Georgie. Și el arăta excepțional de bine, cu aerul lui robust și curat, cu pielea bronzată și fără riduri, cu părul cărunt tuns scurt, moale și uscat ca o blană de animal. Întrucât mi s-a părut că și el radia de fericire m-am întrebat dacă nu cumva se împăcase cu Antonia. Dar era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
însemnat venirea mea la Cambridge? Da. — Dar nu i-ai spus nimic lui Palmer. Ea a continuat să mă fixeze cu privirea și am zărit din nou șarpele privind rece prin ochii ei; și am revăzut în gând sânii ei bronzați, situația în care o găsisem cu fratele ei și m-am înfiorat nu atât de ceea ce văzusem cât de însuși faptul că văzusem. Ea nu mă va putea ierta nicidată pentru asta. — Mi-ai scris o scrisoare plină de minciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
viziuni clare despre legislație și vicii, dar cu un control defectuos asupra propriilor fluide corporale. — Am făcut, desigur, ceea ce mă rugase domnul Vogelsang, Încercând s-o țin pe Chérie ocupată, aruncându-i bețe cât mai departe de adulatorii de trupuri bronzate. Cine era Chérie? Pudelul lui Heino, lăsat de obicei să alerge liber. Cine era Heino? Proprietatul pivniței cu cărbune de pe colț. Cine era Adolf Koch? Dar... — Din păcate, n-a mers prea strălucit. La Început Chérie a alergat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca doi ofițeri de poliție să se folosească de mine ca să se răzbune unul pe celălalt. Îngrijorat, am tăiat-o prin scuar. Aerul palpita de căldură, ca un jeleu invizibil, iar muncitorii de la construcții nu păreau preocupați de starea mea. Bronzați ca niște greci, râdeau și strigau, perfect conștienți că joacă teatru În fața unor spectatori În pauza de prânz. Cei mai mulți erau la bustul gol; unii Își etalau tatuajele care arătau ca niște boli de piele exotice. Un muncitor tocmai ieșea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toată lumea era binevenită. Cu puțin soare și cu un pic de disciplină se scăpa de inhibiții. Oamenii uitau de indispoziții, Își recăpătau Încrederea și se dedicau minunilor euritmicii. Da, era chiar fantastic! Faptul că cei mai mulți aveau fețele și brațele inferioare bronzate, dar corpul alb ca varul nu avea nici o importanță. La fel cum nici tatuajele, cicatricele sau bătăturile nu erau mărci sociale. Sigur că nu. Atunci procedura și declarațiile poate? Porționarea mâncării și pedepsirea băieților tineri care sufereau de erecții involuntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lipsa cu toată ființa mea. Tenul de culoarea untului! Pletele lăsate să i se răsfire firesc! Iar asta se-ntâmpla la începutul anilor ’50, înainte să vină la modă pletele! Era naturalețea întruchipată, doctore, Kay cea rotundă și trupeșă, și bronzată! Bag mâna-n foc că o liotă de cinci-șase țânci se agață la ora asta de fundul opulent al acestei fete (atât de diferit de curulețul mic și tare, de manechin, al Maimuței). Bag mâna-n foc că-ți coci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Vassar cu nepoții Rățoiului Donald... Dar și argoul meu o indispunea pe ea. Prima dată când am zis „futu-i“ în prezența ei (și a prietenei ei Pietricică, cu gulerașul ei de Peter Pan și cu jacheta ei de lână, bronzată ca o indiancă după atâta tenis pe terenurile de la Chevy Chase Club), Pelerinul a făcut o mutră atât de chinuită, de-ai fi zis că literele alea i se înfipseseră în carne. De cum am rămas singuri, m-a întrebat necăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Deși acțiunea va fi plasată În Orient, marele romancier nu va părăsi de tot Londra pe care o iubește atât de mult, pentru că va privi aceste tărâmuri Îndepărtate prin ochii unui mic tutungiu londonez. Domnul Savory, o figură zveltă și bronzată, l-a Întâmpinat pe corespondentul nostru la Köln pe peron. A fost scurt (nu fi caraghios. Am spus scurt. S.C.U.R.T.), ceea ce nu ascunde complet o inimă caldă și plină de Înțelegere. Pus să-și evalueze poziția În literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
salonului. Era incredibil de frumoasă, ca o fată hrănită cu lapte de la fermă, dar cu clasă. Avea douăzeci și opt de ani, păr blond până la coate, niște pistrui uitați strategic de laser exact unde trebuia și ochi albaștri precum cerul. Avea pielea bronzată uniform și era Îmbrăcată cu o rochie de cocktail care-i venea ca turnată, făcută din satin galben și a cărei fustă despicată se unduia superb din cauza brizei În jurul picioarelor ei. Nu era Îmbrăcată de plajă, era Îmbrăcată ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
le văzusem cu ea, făcute de nenumărații paparazzi. Era Îmbrăcată cu o jachetă cu guler Înalt care Îi ascundea jumătate din față și cu o minusculă fustă din denim. Părul blond Îi cădea pe umeri, iar picioarele Îi erau ușor bronzate și fără ciorapi, chiar și În acea dimineață rece de noiembrie. Cred că erau chiar mai lungi decât picioarele Sophiei D’Arlan, dacă asta este posibil, și erau Încălțate cu o pereche de pantofi ușori, din piele de șarpe, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
face rost prima de ei. M-am Înfuriat rău, pentru că aștia sunt cei mai drăguți pantofi din lume. M-am mai uitat o dată la poză. Să fi fost aia glezna Sophiei, În pantofii aurii? Piciorul părea, Într-adevăr, subțire și bronzat, exact cum erau picioarele ei. Sunt sigură că nu e ea, am zis, Încercând să pun capăt discuției. Eram obosită și voiam să dorm. Mi-am tras masca peste ochi. — Și totuși, ce făcea Hunter la Londra? Întrebă Lauren. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-și telefonul mobil și formând numărul. Apartamentul Pucci de la St. Regis Hotel de pe East 55th Street nu este decorul ideal, din punct de vedere cromatic, pentru o tipă străvezie din cauta durerii. Locul ăla este destinat italienilor bogați, fericiți și bronzați care au până În douăzeci și cinci de ani, cum sunt și surorile alea Brandolini care apar peste tot. Pereții salonului de primire, care dădea În Fifth Avenue, erau Împodobiți cu faimoasa mătase Venus de culoare roz aprins. Nici măcar Încă o pastilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Și mai văd... o!... acela pare să fie un bărbat care colindă pe puntea inferioară... și uite-o și pe soția lui... arată incredibil de bine... e Îmbrăcată cu un caftan mini superb, cu broderie aurie... mamăăă! picioarele sunt foarte bronzate și are un fund perfect. Am mutat binoclul pe partea de sus a corpului tipei. Purta niște enormi ochelari de soare negri, care Îi ascundeau aproape În Întregime fața, iar În jurul capului avea Înfășurată strâns, ca un turban, o eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
segmentate - musculoase, dar subțiri la încheieturi, la genunchi, coate și talie. Helen îi întinde mâna și Stridie o apucă, zicând: — Inel cu peridot... Stă în picioare, gol și tânăr, și ridică mâna lui Helen până în dreptul feței. Stă în picioare, bronzat și musculos, și-și plimbă privirea de la inel, de-a lungul brațului, până îi întâlnește ochii și zice: — O piatră atât de pătimașă i-ar apăsa pe mulți cu puterea ei. Și sărută inelul. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu mâinile pe volan, în mănuși mulate din piele de vițel, Helen zice: — Ia te uită ce abdomen! Stridie își scutură cămașa de pe umeri, și săculețul de mărgele îi atârnă între sfârcuri, pe pieptul umflat de ambele părți. Are pielea bronzată, fără pic de păr, până la buric. Săculețul e acoperit în întregime de mărgele albastre, cu excepția unei cruci din mărgele roșii, în mijloc. Bronzul lui pare portocaliu în lumina galbenă. Părul îi pare de flăcări. — Eu i l-am făcut, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
frumusețe. Fetele, îmbrăcate în costume naționale și ținând în mână câte o umbrelă, apar pe o peluză cântând și dansând. Concursul este arbitrat de vârstnicul satului. Etnia yi are propriile criterii de frumusețe: câștigătoarea trebuie să fie înaltă, cu pielea bronzată, ochii mari cu gene lungi, nasul frumos și să aibă o ținută elegantă. În cadrul acestei sărbători, luptele sunt un mare eveniment. Băieții, cu o eșarfă albastră-albă pe umeri, purtând un cordon colorat la brâu și o pălărie din bambus cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
străpungeau frunzișul, picățele de lumină năpădiseră pământul, brusturii, ciupercile, lichenii și mușchiul de pe bolovani, ar fi putut foarte bine să iasă de prin scorburi zâne sau pitici (n-au ieșit), iar eu mă gândeam cât de bun e el, înalt, bronzat, cu cafeaua lui fierbinte din termos și cu ciocolățelele pentru mine, cum are el grijă până și de-un ditamai copacul, stropindu-l cu un jet gălbui, lucitor, ca o limonadă. Încet, încet, ascensiune după ascensiune, traseu după traseu, anotimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am încercat... de-aia nu vă înțeleg... eu am încercat... Hohotind, Takamura trecu de controlul din pașapoarte și se pierdu undeva îndepărtare. Cei care îi ascultaseră cuvântarea dădură din umeri. - Un om simpatic, dar ce ciudat e! remarcă un tânăr bronzat, cu un tricou al naționalei pe corp. - Da, chiar ciudat, îi dădu dreptate o fată. Păcat că era așa emoționat, n-am înțeles nimic din ce a zis... - Nici eu, recunoscu tânărul, măsurând-o pe fată din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acum la individul vulgar, îngrozitor de banal, cu ceva burtă, îmbrăcat și-aiurea... Iubirea vieții mele? Sortitul? Hotărât lucru, printre femeile proaste, da’ proaste rău, aș fi în frunte... Mă mângâia, ciupindu-mi în glumă sfârcurile și lobul urechilor, era foarte bronzată, doar sânii se desenau ca două cupe albe și-un triunghi alb, unde a fost slipul. - Pe mine de ce m-ai ales? am întrebat-o. - Pentru c-ai venit la întâlnirea aceea absolut nesuferită și absolut inutilă, mai bine te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă vadă ca un fund mare și pasiv, zicea Manus. Nu că mi-aș dat imediat pantalonii jos și l-aș lăsa pe orice tip să mi-o vâre. Manus lăsa un inel de păr ras și celule de piele bronzată și moartă de jur-împrejurul căzii de baie și se aștepta s-o frec eu. Pe fundal apărea întotdeauna ideea de-a se întoarce la o slujbă unde oamenii deschid focul spre tine, criminali care n-au nimic de pierdut dacă tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
adusese o cutie cu ness și Luana bău pentru prima dată licoarea maronie. Pe nesimțite se lăsă întunericul și o lună plină urcă pe cer, cine știe din ce adânc, pentru a fi martoră la unirea lor. Ernest avea corpul bronzat și ochii albaștri, tăiați sub arcadă, alunecară, cu o seriozitate pe care nu i-o cunoștea, pe trupul tânăr, abia înmugurit. Îi prinse mâna și i-o coborî sub pătura caldă iar Luana tresări, cuprinsă de un sentiment amestecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l viseze pe Ernest, noapte de noapte, trezindu-se la răsăritul soarelui sfâșiată și cu sufletul gol. Suporta alinarea perfidă a visului cu stoicism, întrebându-se ce făcuse să merite atâta tristețe. Îi era greu, cu inima plină de trupul bronzat și ochii devastatori ai lui Radak, să accepte chipuri șterse, gesturi forțate, montate după ușă spre a-i face pe plac. Îl iubea pe Ernest și avea să-l iubească până în secunda în care inima și mintea ei se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cel pe care-l păstra În minte. Iar când el a Închis iarăși ochii, s-a bucurat, pentru că redevenise un bătrân, un străin a cărui durere Îi era de asemenea străină. În fotografii era ca În amintirea ei, subțire, bine bronzat, desculț, În sarong, adesea În spatele celorlalți ca să-și lase soția În centrul atenției. Margaret nu-și mai văzuse mama de vreo zece ani și se Întrebă dacă ar mai recunoaște-o. A reașezat În cutie fotografiile, afară de una, și a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tânăra nu-l luă în seamă și el o petrecu cu privirea țintuit locului. Eh, vorbi tare Sidonia, viața le rezolvă pe toate. Își petrecu palma peste față. Ce simplu e, doar să întinzi mâna. Ovidiu reveni după opt zile bronzat, placid, încurcat. Pielea îi era aurie, lucioasă. Lăsă în hol, lângă frigider, micul geamantan de voiaj, și, în timp ce se apleca să-și deznoade șnururile de la pantofi, lăsă să-i scape un oftat slobozit cu zgârcenie. Împietrită lângă ușă, Carmina ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]