91 matches
-
a scrie teatru istoric are la baza admirația sa pentru dramaturgia eminesciană care l-a inspirat fără îndoială. Ceea ce se știe mai puțin este faptul că acest teatru pe care majoritatea covârșitoare a cunoscătorilor l-au considerat mereu doar un bruion dramatic fără calitatea de-a deveni teatru viu a fost reprezentat pe scenă prima dată, tot de către ... ați ghicit! N.Iorga. Astfel în cadrul congresului din 1939, Teatrul Ligii culturale reprezenta piesa „Lais” în traducerea elastică a lui Eminescu pe care
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
neîncăpător, studenții îi stau sub nas, nasul clonț cărnos, plecat, roman, din linia frunții; nu lată, placidă, ci atît cît să-i îngăduie părului să țîșnească în țepi de arici: George Călinescu. Fotografia e una deja celebră. Într-o mînă, bruionul prins nervos, cealaltă prelungind volutele ascendente ale stentorului. Sau ale comedianului antic. Sau doar ale regizorului diletant (care-și tiraniza, superior, ciracii în înscenările de-acasă sau de la Institut). Fețele tinere din amfiteatru, în cunoștință de cauză, încearcă schime perplexe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
achit (pipărat!) și, încălțat cu noutatea, îmi încep... meseria. Evident, mă așteaptă și altceva: castelele de pe Loara, galeriile, vizitele, mesele, revenirea în Parisul muzeelor, dar de ce aș renunța, nu?, la pasiunea veche de cînd e trotuarul... O minimă precizare: transcriu bruioanele, fără cosmetizări, subite, calde. Cruditatea clipei. Ireproșabilă în sine. Și încă una (pentru care cer deja scuze): menținerea frecvenței superlativelor. Explicabilă... Pe bancă, în bulevard Grammont. Pe altă bancă, la oarecare distanță, o femeie... bine, frumusețe franceză tipică, picior peste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
primul tom (rămas și singurul), dedicat poeziei contemporane. Cititor insațiabil, B. simțea nevoia unei demonstrații în acest sens, încredințând tiparului toate frământările sale literare și existențiale. Și-a prezentat, astfel, în cărți masive, de efort aglutinant, șantierul (citate comentate, proiecte, bruioane, tot soiul de adnotări), începând cu Jurnal (1966), apoi Caietele Princepelui, o serie inaugurată în 1972, din care, până în 1981, publicase șapte volume, atestând o tot mai pronunțată fază livrescă a scrisului său. În dramaturgie nu a excelat. După Sfântul
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
De pildă, În cadrul cursului despre Gulagul românesc am șansa să posed o casetă video cu spovedania lui Franț Țandără, fostul torționar comunist intervievat de Doina Jela. Este un documentar care nu a rulat la televiziune; este un film făcut din bruioane. Nu am dreptul să dau spre difuzare caseta aceasta, dar am primit dreptul să le-o proiectez studenților mei. Sau am un documentar făcut de francezi despre trei deținuți politici care au trecut prin fenomenul reeducării de la Pitești. Astfel de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
produce o amplă babilonie narativă, copios ramificată epic, dominată de ideea ciclicității istoriei. În spirit eventual postmodern, prozatorul filtrează documentul brut prin sita alegoriei și instrumentează trecutul ca paravan pentru nevrozele actualității. Scheletul ciclului, structura lui mascată ar fi un bruion de filosofie a istoriei în care, dincolo de operațiile de individualizare a unei epoci sau a alteia, modulările timpurilor prinse în cadru nu fac decât să mascheze succesiunea stereotipă a generațiilor, privită ca eternă reîntoarcere a identicului. SCRIERI: Martorul, Timișoara, 1972
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
eminescian și obsesia capătă conturul „vânătorii sacre”. Culegerea Voce eternă. Pro Patria (1985) restituie și ineditele. Se regăsesc aici materia lirică specifică, obsesiile fundamentale, sintagme și imagini emblematice, dar textele nu ating niciodată tensiunea antumelor, ceea ce presupune că sunt doar bruioane. SCRIERI: Frații mei blânzi, Iași, 1974; Aurea saecula, Iași, 1977; Elogiul înțelepciunii, Iași, 1979; Voce eternă. Pro Patria, Iași, 1985. Repere bibliografice: Constantin Ciopraga, Un poet autentic, „Opinia studențească”, 1974, 4-5; Miron Blaga, Un poet al grației și sublimului, „Opinia
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
o prepara singur, o dată pe săptămână. Arderile lui interioare trebuie să fi fost teribile. Dacă v-ar fi cunoscut, cu siguranță că ar fi reușit să vă reprezinte cu mult mai bine decât a făcut-o nordicul Gölnworth. Am văzut bruioanele lui. Toate au ceva artificial, ceva convențional. Nimic viu. Nimic autentic. Nimic semni... Pe ușa atelierului apăru atunci ceea ce Babic, retras pe sofaua din colț, catalogă pe loc drept o monstruozitate. Personajul, cu părul alb tuns și ciufulit à la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
săi, deasupra lor plutea o accentuată neliniște : oare de ce să-i fi spus Sophie să vii mai devreme mâine ? Mâna încetase să mai agite pălăria de panama, încetase chiar să mai noteze câte ceva în nedespărțitul caiet zilnic unde-și făcea bruioanele pentru scurtele și cât mai secretele însemnări. Sub coșul ridicat al trăsurii, neferit însă nici de praf, nici de zăpușeală, se vede că el începuse să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu camelii" și îl vom pune în evidență într-o paranteză despre tematică în sfera Personajului. Nu avem probe care să ateste prezența unor reminiscențe de lectură cu efect considerabil asupra unui cititor tînăr și pasionat, avid și deschis subiectului. Bruioane, documente literare anterioare cu mult publicării romanului conțin însă elemente clare în privința influenței romanului lui Alexandre Dumas fiul asupra viitorului romancier. Le putem percepe ca pe simple exerciții de variațiuni pe o temă dată, recognoscibilă, formă de intertextualitate declarată care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
romanul lui Dumas fiul și La Traviata. Putînd fi considerată cu ușurință o rescriere, opera lui Verdi este un hipertext. Influența acesteia din urmă asupra imaginarului și textelor camilpetresciene o presupunem, din rațiuni ce se impun. Notele disparate, în amintitele bruioane, fac referire la tenor, la scena precisă ca element, ca secvență a reprezentației operei -, la spectacolul în care, pe scenă, bărbatul o umilește pe Violeta, aruncîndu-i banii în față. Fără dificultate, recunoaștem referințele directe la textul de grad secund. Marguerite
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și spectacolului de operă Carmen. O literatură "minoră", așadar, convocată intertextual / tematic în volumul inaugural al Căutării timpului pierdut. Thierry Laget (3) enumeră detaliile care ajută la identificarea motivelor. Un prim element este dat de avant-texte: prenumele Carmen, în unele bruioane din 1909, îl precedă pe cel din varianta finală, Odette (de Crécy). La început, nici José, nici Swann nu se simt atrași de femeie. Ei sînt, totuși, "robiți", iar momentul declanșator provocator se leagă de floarea culeasă și oferită. (Odette
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pe care o cunoaștem nu este adevărata Odette de Crécy, ci personajul inventat de Swann." (s.n.) Într-o postură narcisiacă (ludică), avantextul camilpetrescian figurează relația cu scrierea și opera Dama cu camelii (La Traviata): "Camil citește "La Dame aux camélias"". Bruioanele nu vor da naștere la un roman (ne aflăm în fața unui proiect de roman "nerealizat", cf. Florica Ichim, Camil Petrescu, Documente literare.). Titlul este însă citat de cîteva ori în primul roman, deși rezerva față de "metonimia" reprezentată situație de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Guerre Cătălin Turliuc Confluențe identitare și realități demografice la est de Carpați în secolele XIX-XX Ioan Popoiu Românii în mileniul migrațiilor: (275-1247) * Text redactat (24 martie 1990) la rugămintea lui Alexandru Tacu și a lui Marius Lupu, pe baza unui bruion conceput de un grup ce susținea o radicalizare a programului politic. Când, la 23 iulie 1990, revista "22" mi-a cerut adeziunea la un protest contra deținerii abuzive a lui Marian Munteanu la Jilava, am consimțit cu aceeași convingere că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la un defect capital procedeul de care am vorbit (al coincidentelor fatale, n.n.). Fără un înalt accent subiectiv, oscilând între obiectivitate epica și lirism, d. Petrescu, neatingând soliditatea construcției caracterelor, reduce lirismul la procedeul melodramatic al coincidentelor fatale"1. Nici bruioanele obsesionale ceva mai reușite din Paianjenul negru ("obsesia enigmei păianjenului negru reminiscența dintr-un vers ce a determinat carieră mizera a actorului ambulant Tărcuș și care se materializează cu o stăruința stupida și totuși tainica, tulbură, cu elementul ei confuz
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
revistele care i s-au dedicat, toată lumea se pricepea să o descrie, tuturor le era familiară, dar nimeni n-a luat-o acasă). Demersul declarat de această lucrare presupune aplicarea, pentru tot ce precede opera editată (note, planuri, scenarii, eboșe, bruioane, copii), a metodelor de lectură analog celor care permit definirea poeticii relevate de opera finită (Debray Genette: 1988, 8). Avantextul citit cu savoarea unei cărți publicate permite explorarea punctelor unde se exersează energia creatoare și se acumulează "constelațiile fixe" sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
devenirii ideilor în eșafodajul avantextului, iar în final, 4. încorporarea lor în operă ochiul criticului trasează drumul exogenezei unei viziuni constelate ideatic. În primă etapă, intertextualitatea este cea care favorizează creionarea acestui drum. Însă în stadiul rescrierilor aceleiași cugetări în bruioane, precum și la trecerea de la însemnările fragmentare la operă, se produce interiorizarea hipotextului care poate merge până la identificare cristalizare ce decurge dintr-un proces intim (personajul eminescian descrie cum se "coc" în timp ideile primite din afară): intertextualității îi ia locul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe acesta critica surselor nu l-a prins în ecuația ce ar fi dat la rezultat textul, în rotunjimea lui. Critica surselor nu a murit, ea a nutrit, ca metode și scop, critica genetică. Critica genetică se apleacă asupra manuscriselor, bruioanelor și avantextelor pentru a elucida sensul. Criticul descoperă arhiva, pe care o transformă în dovezi materiale ale dinamicii creatoare, pentru ca, foarte important, să propună apoi ipoteze despre drumul parcurs de scriitură și despre semnificațiile posibile ale acestui proces creator (Almuth
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Criticul descoperă arhiva, pe care o transformă în dovezi materiale ale dinamicii creatoare, pentru ca, foarte important, să propună apoi ipoteze despre drumul parcurs de scriitură și despre semnificațiile posibile ale acestui proces creator (Almuth Grésillon apud Gignoux: 2005, pp. 83-84). Bruionul reprezintă un document relevant (vezi Fragmentarium, la Mihai Eminescu), un "moment al textualizării care constituie medierea dintre proiectul inițial al operei și textul definitiv" (Grésillon, ibidem). Bruionul poate fi grăitor prin abandon, când scriitorul renunță la el în opera finală
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
semnificațiile posibile ale acestui proces creator (Almuth Grésillon apud Gignoux: 2005, pp. 83-84). Bruionul reprezintă un document relevant (vezi Fragmentarium, la Mihai Eminescu), un "moment al textualizării care constituie medierea dintre proiectul inițial al operei și textul definitiv" (Grésillon, ibidem). Bruionul poate fi grăitor prin abandon, când scriitorul renunță la el în opera finală. Volumul colectiv La littérature dépliée. Reprise, répétition, réécriture (2008) propune comprehensiunea fenomenului intertextual prin raportare la postmodernitatea (sceptică și agitată) în care trăim. Pentru a surmonta angoasa
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Shelley. Ivită ca urmare a unui capriciu al unor englezi refugiați, în 1816, pe malul lacului Geneva, cartea, în forma inițială, era o simplă nuvelă, descriind trezirea propriu-zisă a monstrului. Ascultând sfatul lui Percy Bysshe, Mary dezvoltă cu talent acel bruion narativ (de altfel, contribuția poetului englez este mai substanțială decât s-ar putea bănui la o primă impresie). Oricum, ideea savantului devenit, grație științei, demiurg și dând naștere unei creaturi care-i va distruge deopotrivă pe el și pe cei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în expresia lui George Slusser, cu "un exemplu de étrange, de categorie a supranaturalului explicat de secol al XVIII-lea, în care întâmplările stranii sunt, în cele din urmă, reîncadrate în domeniul realității comune" (2002: 70). Câteva dintre episoadele primului bruion se regăsesc în varianta finală, precum incidentul legat de carafa cu apă sau experiența cu oglinda. Faptul că medicul însuși nu știe dacă pacientul tratat de el și bântuit de inamicul invizibil este sau nu bolnav psihic salvează, întrucâtva, deznodământul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o caligramă, chiar dacă pictorul încă îndatorat picturii academice nu trece la stilizarea întregii compoziții, aruncând-o în bidimensionalitatea Art Nouveau-ului ca în picturile lui Jiri Mucha, spre exemplu. La aceasta se adaugă dispersia surselor, succesiunea în palimpsest a crochiurilor, a bruioanelor, care preced pictura, elemente care ulterior participă la un montaj complicat, de unde, în opinia lui Rapetti, derivă și eteroclitul, structura compozită, sedimentară a picturilor lui Moreau. Acestui ansamblu realizat pe baza laboratorului de creație i se adaugă aluziile, citatele cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
God. nor heard any, în a finite organical perception; but my senses discover'd the infinite în every thing [...]" (E: 38). La rândul său, Iezechiel își mărturisește dorința de a-i ajuta pe oameni să perceapă infinitul (E: 39). Iată bruioanele unei biblii a iadului, în care Blake urma să susțină unirea contrariilor și anularea distincțiilor dintre bine și rău. Din păcate, ca în atâtea alte cazuri, artistul nu și-a dus planul la îndeplinire. 2.3.2.4. Spiritele Dorința
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
face tocmai din materialul intermediar (senzații, tropisme, gânduri dezlânate, scotociri prin cărți și note de jurnal, căutări înfrigurate ale adevărului prin întrebări, la fel de bâiguitoare ca și răspunsurile) pe care poetul "care se respectă" îl lasă afară, îl consideră nepoetic: moloz, bruioane, bucăți de poze rupte... Forma căutată este informul, importantul se naște din derizoriu, spontaneitatea survine la capătul unei elaborări autone-gatoare. în măsura în care sânt artistice și intelectuale, cărțile nu pot fi decât false. Antiintelectualismul și mai cu seamă antiestetismul sânt deci, principalele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]