153 matches
-
seamă. să-admir fără de teamă de vreo dezamăgire superba înnoire a codrilor de-aramă. Sunt fermecat. Adie prin crengile uscate de-atâtea ierni ciudate,un vânt ce le reînvie și-o sfântă armonie tot trupul mi-l străbate când din dorinți brumate cânt plin de bucurie. O tandră tinerețe îmi mângâie ființa. Îmi văd arzând voința și nu mai simt tristețe. Alung,dar cu blândețe,durerea,suferința și las ca biruința noi zboruri să învețe. Ce s-a-ntâmplat,o,Doamne,cu
SUNT FERMECAT ATUNCI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1455380967.html [Corola-blog/BlogPost/342609_a_343938]
-
început. Cu sufletul te aștept la poarta cerului, Să-mi aduci iubirea uitată-n piept la tine. Eu îți voi da promisiunea sărutului, Pe lacrimile revărsate din suspine. Din ceața iubirii îmi ninge în poeme, Cu stele argintii de amintiri brumate, Speranța revenirii ducă-n troiene, Pe cărări stelare de doruri inundate. Îți aștept raza privirii calde-n cuvinte, Ce le-am zugrăvit cu cerneala ochilor mei, Să-ți amintească de iubirea mea cuminte, Ce-n taină sufletească o voi duce
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1454682155.html [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
de seară, Când rândunelele se strâng, pe sârme, stoluri Și lasă-n urma lor ecouri mute-n zboruri. Se-neacă înspre Sud cu alt parfum al florii, Copiii se adună din nou în curtea școlii, În teascuri vechi mustesc struguri brumați, Pădurea-și plânge-n frunze stejarii desbrăcați. Pătulele trosnesc de rod, muncit, bogat; Ogoarele sunt negre de brazde, de-a lungul și de-a lat. În nopți adânci, când gerul dă să muște, În șiruri lungi se-aude un gâgâit
SEPTEMBRIE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1442996055.html [Corola-blog/BlogPost/374751_a_376080]
-
și prințese, șoareci și motănei vorbitori, zmei si zmeoaice cărora numai ea putea să le taie capul. Nu știu cum făcea dar înțelegea graiul florilor. În poala ei creșteau cireșele dintâi, perele cu miezul roșu, merele mari cât capul unui copil, prunele brumate, halvița și mărgelele din târg. În căruța ei trasă de cai se plimba copilăria râzând. În palma ei bătătorită creștea grâul, se rotunjea pâinea, cu mâna ei tremurând turna laptele alb în olcuțe de lut, din cuptor scotea covrigei sărați
BUNICA MEA EVA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Bunica_mea_eva.html [Corola-blog/BlogPost/364723_a_366052]
-
despre tăcerea de gheață de la Polul Nord. -Brrr! Ce frig e-n odaie ! Ia să mai pun niște lemne în sobă ! Lemnele scoteau scântei duduind cu flăcări albastre și înalte. Soba frigea , însă brăduțul plin cu globulețe, fondante și lumânări părea brumat. Brumat de tăcerea care-i strângea tâmplele într-un cerc de foc și de gheață . Senzațiile de cald și de rece se succedau c-o viteză amețitoare. Undeva în interiorul capului au început să se audă bubuituri surde : se rup ghețarii
DEŞERTUL DE CATIFEA (3) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_3_costel_zagan_1363938692.html [Corola-blog/BlogPost/345359_a_346688]
-
1355 din 16 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În frunza toamnei oglindită-i privirea, irisul plânge-n nuanțe de-aramă. Frunză a vieții, în vânt îți e menirea secundele ne picură din ramă. Rugina-n speranță o face să cadă, brumate poteci au urme de soare, din pomul vieții ziua curge cascadă, că-i trecătoare, se trece... și moare. Amurguri fumegânde ne împresoară. din ochiul lumânării viața curge; când infinitul nu are cum să doară, doar clipa în tăcere se prelinge
TOAMNA VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1410855231.html [Corola-blog/BlogPost/353798_a_355127]
-
a risipit și nici n-ai observat Cum s-au desprins din bulgării de rouă Semințele de râs și de senin. A început să tune și să plouă Prin gândul zilei, tot mai anodin Și-a venit toamna rece și brumată. De păpădii doar eu mi-am amintit De ce-ți mai scriu? (pe frunze câteodată) Pentru că-n orice clipă mi-ai lipsit... Referință Bibliografică: În vară... / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1122, Anul IV, 26 ianuarie 2014
ÎN VARĂ... de AURA POPA în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/In_vara_aura_popa_1390751467.html [Corola-blog/BlogPost/347558_a_348887]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DORINȚELE NĂLUCI Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului Prin necuvinte-ți spun că-mi este toamnă Am frunza ruginie și sufletul brumat, Dorințele-năluci, aripile-și destramă Le risipește vântul ce suflă-n scăpătat. Și număr tremurând cocori împerecheați Ce-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare, Am gândurile duse, doi cai despiedicați Ce-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare. Un
DORINŢELE NĂLUCI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1495085637.html [Corola-blog/BlogPost/371365_a_372694]
-
cuviincioasă, fără agonia decrepitudinii și a mizeriei. Era o casă boierească de pe vremuri, dar bine păstrată. Doar umezeala arborilor vestejise prea de timpuriu fațada. Intrarea principală era apărată, cum se obișnuia acum patruzeci de ani, de un evantaliu de sticlă brumată. Câteva trepte de piatră, înverzite de mușchi și purtând pe lături mari ghivece de flori, duceau la o marchiză cu geamurile de sus colorate”". Lumea care se perindă pe străzile acestui oraș este una tăcută, diferită de lumea agitată din
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
și intră apoi prin curte. Împreună cu madam Chiriță, o doamnă încă tânără, cu chipul arămiu, puțin empîté, și din pricina asta fără riduri, dar cu părul albit complet, însă bine coafat, o distinsă cucoană... Bărbatul, maistru electrician, avea și el tâmplele brumate, dar nici un pic de distincție, arăta alături de ea ca un căruțaș, fără acea tentă de asprime virilă a celor care, pe drumuri, se călesc sub ploi și vânturi reci... Bunica spunea că pe vremuri, când era și el mai tânăr
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
roman, jurnal de călătorie, povești pentru copii), versuri și teatru. S. și-a transpus pledoariile feministe în romane „educative”, burdușite de situații dilatate și teziste - Fata tatii (1912), Băiatul mamei (1917), Domnul Bădină (1931). În proza scurtă - Novele (1890), Dumitrițe brumate (1937) - domină idilismul rural și sentimentalismul. Compasiunea pentru cei umiliți și nefericiți e sinceră, dar expresia ei nu poate depăși nici schematismul, nici artificiul. Recunoașterea paternității copiilor naturali, condamnarea incestului, elogiul muncii, istoria ca pildă sunt axele unor declamative poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
1906; Fata tatii, București, 1912; Spade strămoșești, București, [1915]; Băiatul mamei, București, 1917; Schițe și amintiri din Cehoslovacia, București, 1925; Simfonii din trecut, București, 1927; Mătușica Dița, București, [1928]; Domnul Bădină, București, [1931]; O româncă spre Polul Nord, București, 1932; Dumitrițe brumate, București, 1937; Cântă Dorna, București, 1939. Traduceri: Fenimore Cooper, Ciorap-de-piele, București, 1889. Repere bibliografice: B. Delavrancea, Raport, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXXVI, 1913-1914; Miller-Săndulescu, Evoluția, 197-205; Jubileul de 75 de ani al scriitoarei Smara, București, 1932; Maria Tătulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
suna din verigile sale ca o parte componentă a noii sale ființe. Micuțul Grivei devenea câine. BUNICA -1 Era o femeie înaltă, subțire, sprintenă, energică, dreaptă și frumoasă. Avea o față netedă, fină, albă, ușor ovală, înconjurată de un păr brumat, bogat, ca o diademă voievodală de argint. Ochii îi erau căprui. Niște ochi mari. Adânci. Limpezi ca unda fântânilor de la munte. Când te privea aveai senzația că te și cântărea în gând. Te asculta și te judeca răbdătoare. Cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Târgușorul Copou. Era din Dămileni-Ibănești, Dorohoi... Ce faci? îl întreb. Păi, bine... Ca și tine... Am venit să-mi ridic diploma. Mă uit la dânsul. Același, ca-n studenție. Aproape neschimbat. Dar părul îmi pare oleacă mai rar și ușor brumat. Încolo, același băiat de țăran, glumeț, mucalit, pus pe șotii, bănuitor și iscoditor. După ce-a absolvit facultatea a primit repartiție la Institutul Pedagogic din Bacău. Ne-am reîntâlnit din când în când la Iași, la doctorat, fiecare la alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
drept și de fapt a casei era cea căreia i se zicea și de vecini și de tot târgul "coana Zitta". Înaltă și blondă, cu o față rotundă și pistruiată, cu ochi albaștri și joviali, cu un păr bogat și brumat de ani, strâns într-un coc ca o căpiță ușor țuguiată, vorbăreață și autoritară, umblată prin lume și foarte diplomată cu o soră în Austria și alta în Germania nemțoaică venită în urbe în anii stăpânirii habsburgice, dar fiind prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
frumusețea holdei gândindu-se la rodul ce vine să i răsplătească munca; negustorul o evaluează imediat în chintale, dibăcind cu șiretenie cum s-o cumpere mai ieftin și cum s-o vândă mai scump; artistul singur se încântă de verdele brumat al holdei, de ritmul valurilor ei în bătaia vântului, de susurul spicelor, de „apele”’ mătăsoase ale efectelor de soare. Dar nu e numai atât: încântarea lui e totdeodată o preocupare spontană de felul cum s-ar transpune aceste impresii în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care, miraculos și parcă migălos, face să dispară Într-o singură noapte orice accident coloristic de pe tot ceea ce poate fi văzut, lăsînd doar o Întindere albă și amorfă, făcînd astfel totul prizonier al gerului. Puteam Începe deci cu doar cîmpul brumat, dar articolul hotărît din cîmpul făcea din el un lucru, Într un anume fel, prea strict conturat, care, cît de mare ar fi fost, admitea și alte obiecte mai mult sau mai puțin vecine. Am preferat deci să Încep cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
evidențiat și confirmat prin cea mai rudimentară investigație - cît vezi cu ochii. În plus, cîmpul este În acest fel și o aluzie la faptul că totul este acum otova - aplatizat. Nimic, niciun relief de care să se agațe privirea. CÎmp brumat fără frontiere, foaie albă de pe care sau șters orice urme de viață. Dar și În această situație, cîinele rămîne candid tot cu coada covrig. Este vocația lui și, În ciuda a tot și a toate, bruma nu-l impresionează. Sau se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
direcții poetice contemporane. Deși marcate de ecouri din ermetismul și cromatismul barbian sau de topica și cadențele blagiene, primele culegeri de versuri arată în „cel dintâi poet moț” (Emil Giurgiuca) un peisagist elegiac, discret caligraf de reverii alpine, de nostalgii „brumate” și de feerii glaciale. Pasteluri, cântece sau balade, poemele sale sunt proiecții ale sensibilității în peisaje spiritualizate sau incantații melancolice. Stilizate în sensul abstractizării, geografia natală, atmosfera și amintirile transilvane sunt invocate/evocate fie în tablouri fumurii, grave, dominate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
aspectul interior și se face degustarea produsului. Aspectul exterior Observarea exterioară trebuie să urmărească caracteristicile de culoare, formă, dimensiunile produsului, transparența și neuniformitățile referitoare la culoare. Din punct de vedere al aspectului toate bomboanele trebuie să aibă suprafața lucioasă sau brumată, uscată, nelipicioasă, forma regulată. Fiecare produs are culoarea lui specifică corespunzatoare aromei folosite. Astfel, drajeurile cu cacao au culoarea brună, uniformă, caramelele cu lapte au culoarea de la galben până la brun, iar la cele sticloase culoarea corespunde aromei folosite. Aspectul interior
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]
-
în alt registru tematic, acela al iubirii pure, realizat însă prin exploatarea aceleiași recuzite simboliste. Ca într-o taină desprinsă de timp, pătrunsă doar de vise, decorul cu „îngeri” ai serii și „melodii albe”, în care „liniștea e de mătase brumată”, și evocarea iubitei moarte simbolizează suavitatea, evanescența trăirii. Într-o viziune originală, ușor hiperbolizată metaforic, este figurată făptura celei care nu mai este: „Vine încet și lin/ trupul tău: ninsoare”, „Ți-a rămas un fulg de nea necules / pe potecile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
o rană curățată parțial, fragmentar, relativ. Mi se pare jenant să spun, să recunosc că îmi iubesc țara. Discursul patriotic este astăzi o crustă sonoră, o piele zornăitoare. Iar România nu are încă un conținut limpezit. Ea este încă cețoasă, brumată, aluvionară și nu are grație. România nu are grație și nici tărie. Dar nădejdea în țara mea poate fi un simțământ constructiv: fără rugăciuni vizibile ori invizibile, fără cuvinte mari, fără inflamări, fără accente sangvine, fără exces. Nădejdea e un
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
marginalizare Valea Uzului, ne-am străduit în ce spectacol ne-a lăsat mai mult inima, puterea luminii în cruce pe valea de case, Comănești puhav imobiliar cu zăpada așternută. Ora 10,06, în acceleratul Galați Timișoara, șes scurt și brazii brumați, microhidrocentrală la Caralița, în munte omul ține muchiile, îi duce părțile line, microcentrală, cîinele pînă la gard sare prin zăpadă, tablier cu tunelul, căci distrugerea naturii putea fi și oprită, dar absolut interzis a rămas omul, Goioasa ninsoarea soare adînc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
eu nu-ți pot repeta, prietena da, "CFR Augustin Vințu de Jos SC "Kronospor" Sebeș lemn foc esență tare", negura cer de depresiune crapă de lumină la marginile de culmi, șoimul aterizînd liniștit cît să deschidă și aripile, iarbă uscată brumată, pe burta munților varul zăpezii, Joseni șesul maxim, Suseni, Ciumani, șoimul ales cu ghearele pe jumătatea schelei de profiluri metalice, șoim de zbor însoțitor km 150+4 Gheorghieni, Ișten, la revedere! un fel de urare "Domnul cu tine!", alt răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tărîmul veșnicei vînători, amerindienii au visat-o înainte de Columb, ș-apropo! eu știu c-am discutat ș-am discutat, aspectul verbal superlativul verbal, și mi-o spus! suprasegmental accent cîntat în cheia Ardeal Cerurile Oltului Bartolomeu Anania biserica schitului Livezi, brumate nervuri brazii, pîlc imobiliar în jos 30 m, segment de noapte albastrul sub vîntul luminii de plină zi în plaiul cu stația, indefinibilă nuanța prin definiție, biserica schitului centrul focarului, pinten muntelui ei, pîlc de case denivelate 70-100 m, înecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]