150 matches
-
Acasa > Poezie > Cantec > ÎNTRE OGLINZI PARALELE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015 Toate Articolele Autorului mi-e o sete de cleștar de ardentă risipă albul se logodește cu negrul brumat țigara fumată arde iubirile de nicotină dependența de roz pictează nuduri absente iubesc ca în pustă cu toți caii liberi soarele naște monștri îndrăgostiți ehei iubirea nu se ornează cu îngeri de ceară se scrie pe portative cu chei eu
ÎNTRE OGLINZI PARALELE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340156_a_341485]
-
iarba și frunza-i mângâie tălpile, toamna se strecoară bacantă prin vii, le face copiilor mustăți de must timpul mutându-se cu de-a sila în ei. Unde sunt zilele mai călduroase ca focul? Povestea-i mai frumoasă decât diminețile brumate de parcă mă-nțeapă consoanele-n piele și-i țes o pânză groasă-n mâini să-i acopere trupul mai frumos decât ele. Mai libere decât sunt eu de liber, mai pline decât pot respira deplinul. Referință Bibliografică: Poveste bacantă / Llelu
POVESTE BACANTĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378525_a_379854]
-
mă sparge-n triste cioburi.Iată cum timpul hoț mă biciuie cu frig,... V. DORINȚELE NĂLUCI, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017. Prin necuvinte-ți spun că-mi este toamnă Am frunza ruginie și sufletul brumat, Dorințele-năluci, aripile-și destramă Le risipește vântul ce suflă-n scăpătat. Și număr tremurând cocori împerecheați Ce-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare, Am gândurile duse, doi cai despiedicați Ce-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare. Un
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
urc la tine, dar ora e pustie. Te chem cu un cuvânt ce-a înghețat prematur, Hai, vino la răscruce, să vezi că am dat vamă Citește mai mult Prin necuvinte-ți spun că-mi este toamnăAm frunza ruginie și sufletul brumat,Dorințele-năluci, aripile-și destramăLe risipește vântul ce suflă-n scăpătat.Și număr tremurând cocori împerecheațiCe-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare,Am gândurile duse, doi cai despiedicațiCe-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare.Un strop de ploaie rece îmi
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ARIPĂ ÎNTINSĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e sufletul întins, desfășurat ca o hartă veche fără nume, miroase a toamnă, a vânt brumat, e ca un soare ce apune. Zboară ca pasărea-n stropii grei ai tristeții ce nu se oprește, copacii verzi din ochii mei, îi duce-n toamna rece. Nu râde des, dar când e anume, se bucură-ntr-un plâns
ARIPĂ ÎNTINSĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378974_a_380303]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > POEME DE TOAMNA Autor: Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sfârșit de toamnă Miroase a gutui, a prune brumate, Culese din pomul rodit mai târziu; A struguri, a mere și pere bronzate, Purtând semnul toamnei ușor auriu. Un soare pe dealul de sus de la cramă Întors e din drum de-o umbră obscură, Privește în lături, pe zări se
POEME DE TOAMNA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379458_a_380787]
-
Ce șerpuiesc prin undele de vreme,Înlăturând durerea din priviriși clipe din trecut voind să cheme... VI. POEME DE TOAMNĂ, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016. Sfârșit de toamnă Miroase a gutui, a prune brumate, Culese din pomul rodit mai tarziu; A struguri, a mere și pere bronzate, Purtând semnul toamnei ușor auriu. Un soare pe dealul de sus de la crama Întors e din drum de-o umbră obscură, Privește în lături, pe zări se
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
-n prefaceri de propriu-i cules, Se-mbracă cu frunze covor, ruginițe. Și când își deșira vesmântul țesut, De vânt, risipit în frunze pe-alei, Găsești că nu e de ... Citește mai mult Sfârșit de toamnăMiroase a gutui, a prune brumate,Culese din pomul rodit mai tarziu;A struguri, a mere și pere bronzate,Purtând semnul toamnei ușor auriu.Un soare pe dealul de sus de la cramăîntors e din drum de-o umbră obscură,Privește în lături, pe zări se destramă
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DORINȚELE NĂLUCI Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului Prin necuvinte-ți spun că-mi este toamnă Am frunza ruginie și sufletul brumat, Dorințele-năluci, aripile-și destramă Le risipește vântul ce suflă-n scăpătat. Și număr tremurând cocori împerecheați Ce-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare, Am gândurile duse, doi cai despiedicați Ce-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare. Un
DORINŢELE NĂLUCI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371365_a_372694]
-
adânci, noaptea își descheie cămașa, s-a pornit vântul să numere gândurile din rândul întâi, între mine și tine un perete își mușcă buzele, între noi/ două duminici/ își umpluseră paharele cu vin, eram un copac la marginea zării, doruri brumate, ploi cardinale, foșnet mov, e mai roșu ecoul, dig curajos, cărți îndrăgostite, cerurile necosite etc. Există în poemele Ginei Zaharia o perpetuă tindere a terestrității spre zeiesc și o neostoită sete de absolut și de puritate. Scenele de dragoste transfiguratoare
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
de rost. Apoi dispăru, odată cu lacul din care venise. David mă îmbrățișa și râdea. Știa că port în piept un crez uriaș. Din când în când mai creiona câte o stare și îi dădea strălucire. ***** Toate diminețile mele sunt la fel de brumate. Cei mai frumoși ani locuiesc în preajma muzeelor. Au curte comună și o ieșire pe deal. Ascult cerul cum își duce rugăciunea prin cristale de suflet, sunt fan al albumelor cu frunze de stejar. Dacă îți voi povesti, cititorule, că port
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POVESTE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Din limpeziri caline răsari câteodată. Te simt ca o săgeată ce se înfige-n mine și sânger în rutine iubirea ta brumată atât de des cântată când nu puneam surdine. O boare de iubire în mintea mea adie și ești la fel de vie ca-n orice amintire ce nu e tânguire, ci blândă armonie, motiv de bucurie, prilej de fericire. În sânge-mi
POVESTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374825_a_376154]
-
lipsește, dacă vad bine, nici sila de abstracțiuni a acelora, în locul lor dorind deci a pipăi formele concrete, încă în seve ... înfruntarea, dezgustul, de specioase suavități, bățoșenia existând dar, poeta le îmblânzește numai sub ironia buna: Celule ruginind prin memoria brumată/ Ochii, brațele, faptele tale odată/ Colțul alb al gurii zbate un fluture ... Citește mai mult În chip remarcabil debutează (prin concurs la Editura Dacia în 1982) Angela Nache cu Miraculum, s-a observat îndreptățit izolarea poetei de șirul liric foarte
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
lipsește, dacă vad bine, nici sila de abstracțiuni a acelora, în locul lor dorind deci a pipăi formele concrete, încă în seve ... înfruntarea, dezgustul, de specioase suavități, bățoșenia existând dar, poeta le îmblânzește numai sub ironia buna: Celule ruginind prin memoria brumată/ Ochii, brațele, faptele tale odată/ Colțul alb al gurii zbate un fluture ... XIII. ANGELA NACHE. “DAMNATĂ” LA FERICIRE DE A.I.BRUMARU. REVISTA SĂPTĂMÂNA, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 350 din 16 decembrie 2011. Scrise cu dezinvoltura și
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
le enumăr: frumusețe interioară, dar și fizică, credință, bunătate, onestitate, înclinație spre frumos - în toate formele lui (literatură, muzică, pictură), mare iubitoare de natură, cu care are un mod special de comunicare... În 2010, într-o după amiază de octombrie brumat de griji, găsindu-mă la Sibiu, am dat o fugă la întâlnirea săptămânală a Cenaclului LUCIAN BLAGA din Sebeș... am chiulit, dar a meritat! O întâlnire de suflet de unde am plecat aproape plutind. Atunci a început povestea, pentru că primind patru
“VĂMUIREA PULBERII” – O CARTE CE MI-A MERS LA SUFLET! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345733_a_347062]
-
piedem singuri pe-o stingheră stea din pulpele tale marmoră-am să fac te-nfășor frumoaso în mătăsuri albe din trupu-ți frumos fac statui de vise din buzele tale apă de izvoare tu sfințești cu pasu-ți mozaicuri verzi de ierburi brumate mi-ai întins în față raiuri peste ape am băut otravă din buzele tale mi-ai aprins în suflet candele curate cu mir de tămâie mi-ai trezit vederea cu palidul iris dintr-un paradis trena ta suavă foșnetul veciei
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
despre tăcerea de gheață de la Polul Nord. -Brrr! Ce frig e-n odaie ! Ia să mai pun niște lemne în sobă ! Lemnele scoteau scântei duduind cu flăcări albastre și înalte. Soba frigea , însă brăduțul plin cu globulețe, fondante și lumânări părea brumat. Brumat de tăcerea care-i strângea tâmplele într-un cerc de foc și de gheață . Senzațiile de cald și de rece se succedau c-o viteză amețitoare. Undeva în interiorul capului au început să se audă bubuituri surde : se rup ghețarii
DEŞERTUL DE CATIFEA (3) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345359_a_346688]
-
le enumăr: frumusețe interioară, dar și fizică, credință, bunătate, onestitate, înclinație spre frumos - în toate formele lui (literatură, muzică, pictură), mare iubitoare de natură, cu care are un mod special de comunicare... În 2010, într-o după amiază de octombrie brumat de griji, găsindu-mă la Sibiu, am dat o fugă la întâlnirea săptămânală a Cenaclului LUCIAN BLAGA din Sebeș... am chiulit, dar a meritat! O întâlnire de suflet de unde am plecat aproape plutind. Atunci a început povestea, pentru că primind patru
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
le enumăr: frumusețe interioară, dar și fizică, credință, bunătate, onestitate, înclinație spre frumos - în toate formele lui (literatură, muzică, pictură), mare iubitoare de natură, cu care are un mod special de comunicare...În 2010, într-o după amiază de octombrie brumat de griji, găsindu-mă la Sibiu, am dat o fugă la întâlnirea săptămânală a Cenaclului LUCIAN BLAGA din Sebeș... am chiulit, dar a meritat! O întâlnire de suflet de unde am plecat aproape plutind. Atunci a început povestea, pentru că primind patru
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > E TOAMNĂ AFARĂ Autor: Manuela Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului E toamnă afară Afară coboară o toamnă de stele Cu pași argintii în decorul brumat Și noaptea se urcă în visele mele Cu aripi ce cer aproape-nstelat. Un cer de mătase și unul de gheață Se-mbracă-n cuvinte mai noi și mai vechi, Și toamna din stele cu dorul dezgheață Cuvintele noastre găsite
E TOAMNĂ AFARĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375311_a_376640]
-
Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Zboară, pui de vânt, în zări depărtate, risipind, pe pământ, cele șapte păcate, în trup de mormânt, cu frunze numărate, sub tălpi tânguind în zile brumate, pe frunte de munte lovindu-se toate! La amiază, când caii nechează, Soarele arză! La apus, când vântul s-a dus către asfințit, păcatul smerit, ultimul păcat, singurul scăpat, stă să mi se roage să-i mai las fecioare măcar
PĂCAT BLESTEMAT de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373049_a_374378]
-
Nici în cimitire nu mai au hodină! Goana după ranguri, goana după-avere, Cine e întâiul la împărțit covrigul? Mi-e vederea toată plină de durere Și în suflet lacom îmi pătrunde frigul... Câteodată-mi vine din cuvânt să fug, Frunzele brumate picură din ramuri, Printre ele vântul geme ca un rug- Potolește, Doamne, ura dintre neamuri! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Ura dintre neamuri... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1771, Anul V, 06 noiembrie 2015. Drepturi de Autor
URA DINTRE NEAMURI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373159_a_374488]
-
de seară, Când rândunelele se strâng, pe sârme, stoluri Și lasă-n urma lor ecouri mute-n zboruri. Se-neacă înspre Sud cu alt parfum al florii, Copiii se adună din nou în curtea școlii, În teascuri vechi mustesc struguri brumați, Pădurea-și plânge-n frunze stejarii desbrăcați. Pătulele trosnesc de rod, muncit, bogat; Ogoarele sunt negre de brazde, de-a lungul și de-a lat. În nopți adânci, când gerul dă să muște, În șiruri lungi se-aude un gâgâit
SEPTEMBRIE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374751_a_376080]
-
stenice, sustrase cu perspicacitate activismului și securismului local, în stare, acesta, a mai păstra ceva dintr-o strălucită efigie. Restaurantele încă își mai ofereau generozitatea gastronomică și etilică ultimilor boemi, unor Mărgăriți, aflați cîndva în preajma unor Călinești, festinurile terminîndu-se în brumate exoduri cu birje luate din Piața Unirii și terminate în casele unor Cuciureni, gata de plecare la pescuit, dar nezgîrciți a mai scoate frugale carafe. Cînd soarele după-amiezii pocnea neîndurător acoperișul ondulat al atelierelor noastre din Armeană, mă repezeam la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
direcții poetice contemporane. Deși marcate de ecouri din ermetismul și cromatismul barbian sau de topica și cadențele blagiene, primele culegeri de versuri arată în „cel dintâi poet moț” (Emil Giurgiuca) un peisagist elegiac, discret caligraf de reverii alpine, de nostalgii „brumate” și de feerii glaciale. Pasteluri, cântece sau balade, poemele sale sunt proiecții ale sensibilității în peisaje spiritualizate sau incantații melancolice. Stilizate în sensul abstractizării, geografia natală, atmosfera și amintirile transilvane sunt invocate/evocate fie în tablouri fumurii, grave, dominate de
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]