152 matches
-
un târnăcop cu brațele opuse aparținând "culturii Schneckenberg". Ceramica celor două straturi eneolitice de locuințe de la Ariușd, lucrată cu mâna, prezinta trei categorii și anume: ceramica monocromă (cenușie sau roșiatică mată, neagră sau brună lustruită), ceramica fină bicromă (neagră sau brun-roșcată lustruită, ornată cu motive pictate în alb) și ceramica tricromă (pictată în alb, roșu și negru). Atât prin parcularitățile tehnice cât și prin formele și ornamentele sale, ceramica de Ariușd se încadrează în inventarul culturii "Cucuteni-Tripolie". Cercetările efectuate în anul
Ariușd, Covasna () [Corola-website/Science/300368_a_301697]
-
cantitate neîndestulătoare de cereale, locuitorii s-au obișnuit să se aprovizioneze din regiunile de câmpie, prin schimb cu fructe sau cartofi, fapt ce a dus la dezvoltarea cărăușiei. Solul este argilos făcând parte din clasa argiluvisoluri, tipul de sol fiind brun-roșcat de pădure. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pietrari se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,88%). Pentru 2,05% din populație, apartenența etnică nu
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
comunei. Conform planului și registrului cadastral, suprafața teritoriului administrativ este împărțită pe categorii de folosință astfel: Principalele tipuri de sol ale comunei sunt: solul aluvional ce se întinde de pe malul drept al Jiului și până în marginea albiei satului și solul brun-roșcat de pădure ce acoperă platourile și dealurile. Solurile din lunca Jiului au fost și sunt cultivate pentru consum propriu cu legume, dar și pentru comercializare în piețele din Craiova. Solul brun-roșcat de pădure dă rezultate aproape la fel de bune ca solurile
Comuna Breasta, Dolj () [Corola-website/Science/300390_a_301719]
-
al Jiului și până în marginea albiei satului și solul brun-roșcat de pădure ce acoperă platourile și dealurile. Solurile din lunca Jiului au fost și sunt cultivate pentru consum propriu cu legume, dar și pentru comercializare în piețele din Craiova. Solul brun-roșcat de pădure dă rezultate aproape la fel de bune ca solurile de cernoziom în ceea ce privește cultura cerealelor. Coastele orientate către sud ale dealurilor din comună sunt favorabile culturii celor mai bune soiuri de viță de vie, iar părțile nordice pentru pomi fructiferi. Fauna
Comuna Breasta, Dolj () [Corola-website/Science/300390_a_301719]
-
nara situată în mijlocul scutului nazal; scutul frontal mai scurt decât scuturile parietalele; scutul frenal mai lung decât înalt. Din cauza aspectului general și a petei închise de pe cap, mulți îl confundă la prima vedere cu o viperă. Spatele este brun sau brun-roșcat, la mascul, iar la femelă, cenușiu-brun. Desenul dorsal variază, de obicei se văd două sau patru șiruri de pete brun-închise, care pot fuziona, formând un desen vărgat longitudinal sau transversal. Uneori au patru dungi longitudinale mai închise, brune, cu pete
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
garrofer" iar fructul "garrofa". În Malta, fructul se numește "ħarruba" iar în Italia "carrubo". Numele cel mai comun al păstăii, în Grecia, este "χαρουπιά" (charoupia) iar în Turcia i se zice "keçiboynuzu", ceea ce s-ar traduce "cornul-caprei". Păstăile de culoase brun-roșcată, cu gust dulceag, au o ridicată valoare nutrițională (pot fi consumate ca simplu fruct sau pur și simplu folosite in diferite produse de cofetărie); în plus, posedă numeroase proprietăți terapeutice. Roșcovele conțin o cantitate importantă de glucide simple și complexe
Roșcov () [Corola-website/Science/318829_a_320158]
-
aer care vin din nord-estul țării cu cele din sud-vest. Condițiile climatice au fost propice desfășurării unor intense activități umane , încă din secolele trecute. Din punct de vedere pedologic , comuna este așezată în zona solurilor argiloiluviale podzolite pseudogleizate și pseudogleice , brun-roșcate , soluri gleice și amfigleice , frecvent podzolite . Astăzi , locul codrilor de altădată este luat de terenurile arabile , localitatea găsindu-se situată în zona de silvostepă. Convergența tuturor componentelor de ordin fizico și economico-geografic din această zonă schițează și mai mult pitoreasca
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
săritura peste taur, i-au făcut pe arheologi să concluzioneze că bărbații și femeile erau egali din punct de vedere social. Moștenirea era pe linie maternă. Pe fresce, culoarea poate distinge sexul personajelor: pielea bărbaților era pictată într-o culoare brun-roșcată, iar la femei pielea era pictată în alb. Concentrarea bogăției a jucat un rol important în structura societății. Construcțiile cu multi-camere au fost descoperite chiar și în zonele sărace ale orașului, dezvăluind o egalitate socială și un sistem de distribuție
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
Buretele se decolorează cu anilină mai întâi auriu, apoi brun-roșcat, cu fenol roșu-portocaliu apoi roșu-cărămiziu, cu Hidroxid de potasiu imediat brun-gălbui și cu sulfat de fier galben. Văzut de sus, buretele seamănă tare cu gălbiorul și specii înrudite, dar se deosebește clar prin aculeii săi (Himenoforul genului "Cantharellus" constă din
Flocoșel () [Corola-website/Science/336049_a_337378]
-
un cap scurt prevăzut la ambele sexe cu două coarne inelate și încovoiate spre înapoi. În spatele coarnelor se găsesc două glande care secretă în perioada de împerechere un lichid cleios cu miros neplăcut. În timpul verii capra-neagră are o culoare spălăcită brun-roșcată, partea inferioară a corpului fiind alb-gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun negricios, fiind alb pe abdomen și picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creștet având o dungă de culoare închisă. Capra-neagra
Capră-neagră () [Corola-website/Science/314398_a_315727]
-
70% Vânturile dominante sunt Crivatul și Austrul. Un vânt mai puțin însemnat este Băltărețul, care bate din spre regiunea bălților Dunării și care, de obicei, anunță venirea primăverii. Brumă cade târziu și este de scurtă durată. Solul de bază este brun-roșcat de pădure. În partea de vest a satului se gaseste un sol nisipos lutos denumit de localnici chisăi, care este un teren afânat și are fertilitate ridicată. Restul terenului este podzolit cu aspect albicios. Pădurile aparțin vechilor codri ai Vlăsiei
Colacu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301161_a_302490]
-
de 17-20 cm (între vrabie și mierla neagră), masculul are o greutate 53-76 g, femela 46-72 g. Coloritul este cafeniu închis (sau negru-cenușiu) pe partea superioară; are o pată albă, mare pe piept și gușă; abdomenul este cafeniu închis sau brun-roșcat în funcție de rasă, partea de jos a abdomenului este cafeniu închis. Unele rase asiatice au partea inferioară mare, albă. Ciocul este drept, negru-albăstrui. Picioarele sunt plumburii. Numeroase populații separate sunt în zonele muntoase din Europa (de la Irlanda, nordul Norvegiei, Iberia, centrul
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
arealul intravilan, predomină solurile din clasa molisolurilor, pigmentate de soluri cu caracter intrazonal, bogate în humus, fertile, propice practicării activităților agricole. Partea superficială terestră se succede de la clasa molisolurilor, cu tipul cernoziom levigat, la clasa argiluvisoluri, cu tipul cenușiu și brun-roșcat. Solurile intrazonale sunt: lăcoviștile, vertisolurile, solonețurile și solurile aluviale, dar suprafața ocupată de acestea este relativ mică. Analiza notelor de bonitate rezultate în urma studierii datelor analitice, indică o tendință generală de îmbunătățire a calității solurilor, dar și de degradare pe
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
treilea râu este Saiul, care pornește de la Comani și adună toate apele care izvorăsc de sub terasa stângă a Oltului și care se varsă direct în Dunăre. Pe teritoriul comunei Sprâncenata întâlnim mai multe tipuri de sol ca: cernozimul brun-închis și brun-roșcat, cernoziomuri spălate (levigate), caracteristice zonelor de stepă și silvostepă, regosoluri și soluri aluvionare. Flora și fauna comunei este caracteristică zonei de stepă, pădure și luncă. Ca formațiune vegetală, pădurea ocupă o suprafață relativ mică, alcătuită din: stejar, frasin, carpen, arțar
Comuna Sprâncenata, Olt () [Corola-website/Science/302019_a_303348]
-
au că diagnostic orizontul ( B+) îmbogățit în argilă migrata care formează pelicule cu fetele verticale și orizontale ale agregatelor structurale. Argiluvisolurile sunt soluri specifice regiunilor de deal și podiș și câmpiiilor piemontane acoperite cu vegetație de pădure de foioase. Solurile brun-roșcate s-au format pe un relief plan de câmpii interfluviale largi, într-un climat temperat-continental cu temperaturi medii anuale de 10 - 11 °C și precipitații medii cuprinse între 500 și 650 mm/an; acoperit de o vegetație forestiera de stejar
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
câmpii interfluviale largi, într-un climat temperat-continental cu temperaturi medii anuale de 10 - 11 °C și precipitații medii cuprinse între 500 și 650 mm/an; acoperit de o vegetație forestiera de stejar, cer, garnița etc. În condițiile prezentate, în solul brun-roșcat are loc un proces de bioacumulare relativ activă, dar orizontul humifer este mai subțire și mai sărac în humus. Procedele de alterare a mineralelor și argilizarea sunt intense. Solurile brun-roșcate sunt soluri forestiere cu fertilitate ridicată pentru pădurile de șleau
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
de stejar, cer, garnița etc. În condițiile prezentate, în solul brun-roșcat are loc un proces de bioacumulare relativ activă, dar orizontul humifer este mai subțire și mai sărac în humus. Procedele de alterare a mineralelor și argilizarea sunt intense. Solurile brun-roșcate sunt soluri forestiere cu fertilitate ridicată pentru pădurile de șleau de câmpie, iar pentru culturile agricole sunt necesare îngrășăminte organice și minerale. În lungul văilor principale s-au format soluri de lunca. Hidrografia localității este alcătuită din râul Șabăr, râul
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
cu 7-8 radii ramificate, începe puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Marginea înotătoarei dorsale este ușor excavată. Înotătoarea anală scurtă, cu 6-7 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Colorația este brun-cenușie sau brun-roșcată pe spate, cenușiu-verzuie pe flancuri, cu o bandă îngustă albăstruie de-a-lungul liniei laterale. Solzii spatelui au marginile negre. Abdomenul este albicios sau albicios-gălbui. Corpul este presărat cu pete mari, negre și aproape rotunde, dispuse astfel: pe spinare, 2-3 pete negre
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
cafenii-deschis pe cap (întunecate la capăt) la tineri. Pasărea are o coadă scurtă, fiind de formă aproape rotundă, cu un cioc negru cu galben mic ascuțit. Irisul păsării este de culoare brună deschis. Penajul pe partea superioară a corpului este brun-roșcat, iar pe partea inferioară este de culoare albă. Coada pe flancuri și aripile sunt cu striații de culoare brun închis. Lungimea unui pănțăruș poate fi între 9,5 - 11 cm, pasărea cântărind 7,5 - 11 grame. Pănțărușul se poate cățăra
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
de creștere și dezvoltare în partea de sud a Podișului Bârladului și câmpia de sud a Moldovei. În Banat, zona favorabilă este în câmpia Timișoarei și Aradului. În cultură există și populații locale: de Lovrin, năutul galben, năutul galben-cafeniu, năutul brun-roșcat, năutul galben de Moldova, etc. Numele de năut își găsește etimologia în cuvântul turc "nohut" de unde mai apoi a intrat în limba română, inițial în varianta, azi arhaică, "năhut". În limba bulgară a intrat sub forma нахут "nahut".
Năut () [Corola-website/Science/303111_a_304440]
-
un mamifer erbivor din categoria rumegătoare, paricopitate (Artiodactyla). Familia "Cervidae" cuprinde circa 49 de specii, din care se mai pot aminti căprioara, renul și elanul. Caracteristice pentru cerb sunt coarnele ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și culoarea brun-roșcată, cu un accentuat dimorfism sexual. ii masculi sunt mai mari decât ciutele (femelele) și, spre deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 - 300 kg, iar ciutele între 80 - 150 kg. Masculii pierd coarnele
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
o ventuză ventrală puternică cu 2 discuri adezive. Ventuza ventrală le permite să se mențină pe pietre sau scoici și să reziste acțiunii valurilor în apele marine neritice puțin adânci. Sunt înotători slabi. Colorația este variabilă în funcție de mediului înconjurător: cafeniu-deschisă, brun-roșcată sau verzuie-măslinie. Pe spate și laturile corpului, numeroase pete mici, cafenii, ovale sau rotunjite. Pe partea dorsală a capului, înapoia ochilor au două pete mici ovale, albastre, dispuse în spatele unei dungi sub formă de un V cu vârful îndărăt. Între
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
ferestre, este supraînălțat printr-un turn central în formă de tambur prismatic. Intrarea inițială fusese proiectată pe latura de vest. Ca materiale de construcție s-au folosit piatra de râu și piatra brută de carieră, legate cu mortar de var brun-roșcat. Etapei a doua, desfășurată în jurul anului 1300, i-ar aparține adosarea unui pronaos rectangular la vest și a unui proscomidiar pe latura nordică a absidei altarului. A treia fază, corespunzătoare secolului al XIV-lea, ar consta din compartimentarea pronaosului prin
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
din 140 de cufere cu patru picioare, unele datând din secolul al XVI-lea, ele având rol de mobilă sau de lăzi pentru provizii. Cuferele sunt decorate pe margini și pe laturi cu elemente decorative zoomorfe și antropomorfe de culoare brun-roșcat și albastru. Deseori, în ele se păstrau și haine de sărbătoare din piele, blană sau postav și mai recent butoiașe de țuică, sticle de vin, prune uscate, cârnați afumați sau făină. Aceste tradiții sunt exprimate în mod plastic și în
Biserica fortificată din Brădeni () [Corola-website/Science/326701_a_328030]
-
centrul satului Muncelu de Sus (320 m) - precum și cu cele două terase ale Șiretului, aproape de același nivel cu lunca și care este inundabila, iar a doua este mai înaltă pe unde trece șoseaua județeană și calea ferata București-Suceava. Solul este brun-roșcat spre cernoziom degradat, iar în partea de către râul Siret și pește rău este un sol aluvionar în suprafață de 331 Ha. Solurile acide în diferite stadii de podzolire care ocupă circa 45% din suprafața totală a terasamentului agricol, solurile heto-argiloase
Comuna Mogoșești-Siret, Iași () [Corola-website/Science/301294_a_302623]