3,323 matches
-
fi nicicînd sinele gol cum o armă fără vreun glonț într-însa. Inspirație Această adiere de vînt ce limpezește țărmurile glasului pline de pietricele murdare îl saltă pînă la văz. Apoi decade se-absoarbe în moliciunile pielii cum o alifie. Brutalul zgomot Brutalul zgomot neputînd nici să-nceteze nici să se mai prelungească în stare doar el să descrie accidentul izbindu-se aidoma acestuia de borduri de calcanul ce fixează depărtarea ne-o face suportabilă acel zgomot zic ce nu plînge
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
sinele gol cum o armă fără vreun glonț într-însa. Inspirație Această adiere de vînt ce limpezește țărmurile glasului pline de pietricele murdare îl saltă pînă la văz. Apoi decade se-absoarbe în moliciunile pielii cum o alifie. Brutalul zgomot Brutalul zgomot neputînd nici să-nceteze nici să se mai prelungească în stare doar el să descrie accidentul izbindu-se aidoma acestuia de borduri de calcanul ce fixează depărtarea ne-o face suportabilă acel zgomot zic ce nu plînge nu se
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
Stelei, ce ne stîrneau o neveninoasă, emulativă invidie... Un prim aspect al poeziei oferite de Sina Dănciulescu o constituie o delicatețe impresionistă, o năzuință spre un concret blînd, îmbătător, înfrăgezit de lumină. Spre deosebire de șaizeciștii (colegi de generație) atrași de materialitatea brutală, agitată, stihială, acordată la un pretențios diapazon cosmic, poeta în cauză se arată receptivă la fața fragilă, vulnerabilă a lumii, la accepția sa plutitoare ca un vis revolut ori încă neîmplinit. Indecizia inofensivă, capriciul benign, blîndețea învăluitoare a reveriei dau
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
pe vremea stalinismului, cînd te îndepărtai ca de un lepros de dușmanul de clasă... Moment pe care nu am putut să-l uit niciodată... Acum, Ana nu mai era Ipăteasca de la patrușopt, cu pistolul în mînă... Acum, în intransigența ei brutală, bolșevică, era chiar Ana Pauker: cum seamănă între ele, cîteodată, contrariile, care, în aparență se exclud - nu și în jocul obscur al istoriei. Pentru disprețul, pentru aversiunea, pentru scîrba ei ideologică arătată mie, poeta aceasta răsfățată, avînd aerul unei cățelușe
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
de salut, Inman l-a întrebat: - Cine ți-a scos ochii? Orbul i-a răspuns cu un zîmbet prietenos: - Nimeni. N-am avut niciodată ochi. Inman a rămas descumpănit, pentru că imaginația lui făurise povestea unui conflict disperat, sîngeros, o încleștare brutală în care omului i se smulseseră ochii. Toate violențele și păcătoșeniile la care fusese martor în ultima vreme fuseseră înfăptuite de agenți umani, așa încît aproape uitase că mai exista și o întreagă altă categorie de nenorociri. - Și de ce n-
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
simțit pururi obligat interior a interveni în favoarea celor într-un fel sau altul ultragiați din rîndul breslei sale: "Să-și vadă amicii literari rămînînd cu brațele încrucișate, privind cu filosofie stelele de pe cer în momentele cînd pe pămînt se petrecea brutala agresiune, făcîndu-se că nu văd nimic, a fost una din marile uluiri (repetate) ale lui E. Lovinescu". N-ar fi aceasta și una din "uluirile" noastre, ale celor de azi? Să fim sinceri: cîți dintre "amicii" noștri literari renunță la
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
prea târziu... Presa occidentală și-a făcut datoria să informeze despre confiscarea Revoluției. Dacă e să dau crezare acestor informații - și n-am absolut nici un motiv să n-o fac -, atunci orice om care instigă sau ordonă astfel de acțiuni brutale, înspăimântătoare, în serie, ar trebui să fie în pușcărie și nu în fruntea unei țări. Ce pot eu face? Tot ce-mi vine în minte acum e să te autorizez pe dumneata să faci să circule această scrisoare în orice
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
faimosul "patron", în legătură cu care relatează o serie de întîmplări, pe un ton alb, cu ceva din aerul neimplicat al unui grefier. Un elogiu adus compromisului romancier ar suna compromițător la rîndul său, precum un soi de complicitate, iar o condamnare brutală n-ar cădea nici ea prea bine din partea unui condei care e de presupus că, la începuturile sale, s-a bucurat de-o anume benevolență a rău famatului "patron". Evitînd extremele la fel de inoportune, Dan Ciachir dibuie linia justă, obiectivă a
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
Claudia Todor a deschis, de curînd, în spațiile Galeriei Simeza, o nouă expoziție de pictură. Consecventă cu sine însăși, dar și cu programul enunțat de mai multă vreme, ea propune acum același amestec de real și de ficțiune, de relație brutală cu lumea și de trăire la limita imaginarului în substanța imanentă a acestei brutalități. Fragilă prin condiția sa umană și nesupusă pînă la răzvrătire prin aspirații, artista și-a găsit în propria sa ființă mecanismele rezistenței și tehnicile de luptă
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
iar corespondența dintre ei îi poate pune cel mai bine în lumină natura, pentru că ea presupune o comunicare directă, intimă, departe de ochii curioși ai opiniei publice. Într-un fel publicarea corespondenței unui om, după moartea sa, reprezintă o imixtiune brutală în biografia celui în cauză, în măsură să-i modifice imaginile în ochii celor din jur. Un astfel de act poate fi uneori util din punct de vedere științific, dar rămîne mereu discutabil la o judecată morală. Firește există scrisori
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
Cunoaștem din suficiente împrejurări "sentimentalismul" devastator al lui Ion Iliescu. El nu se va despărți niciodată de vechile iubiri numite Hrebenciuc, Popescu sau Tărăcilă, cu atât mai mult cu cât aceștia i se vor târî umili la picioare în urma expulzării brutale din palatul de fildeș năstăsiot. În aceste condiții, premierul se poate aștepta la reacții nu tocmai gingașe din partea adevăratului boss. Drept urmare, e probabil că Năstase îi va rechema în funcții de comandă pe actualii sacrificați. Precedentul Vanghelie arată că nu
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
80. În general, se consideră că , pentru istoria orală, îndepărtarea în timp a subiectului de obiectul relatărilor sale e o condiție de autenticitate; în mod sigur, lucrurile ar trebui reevaluate pentru perioada post-comunistă, despărțită de antecesoarea ei printr-o ruptură brutală cu efecte puternice asupra personalității prizonierilor ei. O carte precum Anii "80... e un soi de operațiune arheologică de recuperare a vestigiilor unei lumi care și-a lăsat cioburile în străfundurile fiecărui locuitor al ei. Și sînt lucruri care spun
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
de securitate și dragoste maternă (Ursula, Melanie), trecerea de la o stare materială prosperă la una de privațiuni și greutăți (evreica Miriam, singura eroină spre care pare să se îndrepte simpatia neprecupețită a autorului, dar care are și ea, uneori, reacții brutale, de incomprehensiune, față de fiul ei, Matei). Iată cum un roman social devine în același timp, aș zice, și unul intimist, axat pe relațiile complicate și variabile dintre părinți și copii, bunici și nepoți. Aceste ultime aspecte ajung în prim plan
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
reprezintă o ruptură dramatică în viața scriitorului, produsă de evenimente tragice ale vieții personale (moartea soției și moartea lui Ion Pillat, unul din cei mai buni prieteni) și de schimbări radicale în viața sa publică (pensionarea ca medic, înlăturarea lui brutală de la Radio, ocupația sovietică a țării și prefigurarea altui regim politic) - ceea ce-l determină să adopte exilul interior, iar mai apoi să opteze pentru isihasm, mai mult ca proiect spiritual de singurătate, concentrare în sine și pace lăuntrică decât ca
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
strălucit, pe când la celelalte materii notele arătau jalnic. În timpul primului război mondial, când din spirit de frondă ține partea Antantei, urmărește cu entuziasm victoriile Apusului, trăind intens redobândirea independenței naționale în 1918. Spațiul rusesc și german constituiau o existență aparte, brutală și barbară în raport de civilizația occidentală, unde "presimțea, știa că se află lumea, patria și destinul lui". Sunt anii lecturilor pasionate. Prin 1918, vine în contact cu literatura poeților de la Cafeneaua Picador și revista "Skamander", al căror adversar neînduplecat
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
urîțenia organelor sau a actului nu se mai detașează. Frumusețea contează în primul rînd prin aceea că urîțenia nu poate fi pîngărită, iar esența erotismului este pîngărirea". Funciarmente asociată cu pofta profanării, dorința erotică duce, într-o sferă mai puțin brutală, cotidiană, la desconsiderarea femeii, la un misoginism prezent din plin în paginile camilpetresciene. Femeii i se rezervă un rol funcțional, de obiect al plăcerii, inteligența ei se cade ignorată, fiind stînjenitoare. "Autoritatea" sa nu iese din raza capriciului delectant pentru
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
rege, sună catifelat). O lume în care prind treptat contur figura bunicului, a mamei, umbrele tâmplarilor și frizerilor întâlniți (nu tocmai întâmplător) în copilărie. Căci nimic nu este, de fapt, întâmplător în universul cvasi-magic al Hertei Müler. Decât, poate, intruziunea brutală a terorii totalitare. Cu delicii se citesc și textele unor Kazuo Ishiguro, André Makine sau Daniel Mason. Paginile extrase din autobiografia lui Marcel Reich-Ranicki și cele din Eseul despre luciditate al lui Saramago (un roman parabolic, dens și de o
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
a abținut să-mi debiteze pentru a nu știu câta oară cât de congenital inapt sunt să mă consacru unei expertize, conchizând ca întotdeauna: "îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala!" În ciuda acestui soi de dialog de o francheță brutală, trebuie să subliniez că relațiile mele cu Țuculescu erau cordiale, scrisesem numai bine despre el și-i purtam un respect și o admirație nedezmințite, fapt la care nu a rămas insensibil. Ușa casei sale mi-a fost totdeauna deschisă. Așa că
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
din felul în care vă vedeți, vă resimțiți? Dorind o comunitate și simțindu-vă diferit, diferit și de aceea respins, direct sau mai cu blândețe, uneori cu mănuși, alteori foarte brutal - mă înșel eu, ori chiar au existat momente extrem de brutale în care ați fost exclus, refuzat, ejectat de comunități față de care aveați sentimente de solidaritate?! B.E.: Fără îndoială. Pe de altă parte, cred că, dacă există vreo șansă de durabilitate în vreuna din cărțile mele, ea decurge din faptul că
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
și calomnii, din ordinul Securității, la adresa personalităților culturale ascultate pe unde scurte în mai toate casele din România, s-a orientat spre alt fel de vînzări-cumpărări. Și-a păstrat însă pseudonimul "literar" (numele său adevărat, Târnăcop, sugerînd demolări și lovituri brutale), deși impostura "distinsă" și muzicală formează cu persoana lui un involuntar oximoron. A făcut - ca mulți alții de teapa lui - carieră ca om de afaceri și are frecvente apariții publice în calitate de PDG al Institutului de Consultanță Imobiliară, profesor de gestiune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
se evita culpabilități mai consistente? În contextul în care, potrivit unui volum de memorii al unei evreice, ea aflase de la BBC ziua și ora când grupul în care se aflau părinții ei a fost dus în lagăr? Iar o tranziție brutală, de la negru la negru. Adică către un film neo-noir, tot o reușită a fraților Coen, intitulată Omul care nu era acolo și re-intitulată pentru uzul telespectatorilor români Confesiunea unui anonim. Cu Billy Bob Thornton într-un rol de bărbier neimportant
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
ecran ca Bill Condon livrează un film bun: Kinsey. Regizorul e conformist în sensul că se integrează în trendul predominant al biografiilor (care au invadat Oscarurile). Dar, dincolo de asta, filmul te confruntă cu un amestec bizar de tragic și umor brutal. ,De-abia îmi văd soțul de când s-a apucat de sex" e una dintre numeroasele replici savuroase ale peliculei, care beneficiază și de serviciile umorului de situație - vezi scena când, pe fondul unei mese în familie, fostul zoolog le explică
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
râs în contextul în care un om pe moarte era dus la tomograf, și reușind o performanță rară: un critic de film american spunea că sună mereu real! Filmările nu mi s-au părut spectaculoase, am detectat chiar câteva tăieturi brutale, dar zilele acestea ai nevoie de un buget mare pentru așa ceva. Un amănunt interesant m-a intrigat: camera e mobilă, dar nu într-un mod ostentativ (și cumva agresiv față de spectator ca uneori la Florin Piersic jr.), ba chiar extrem de
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
sunt foarte puține. Și a doua dramă a criticii românești este că în fond ea a fost dominată de doi literați, de doi romancieri. În cazul lui Lovinescu un romancier, pot spune ratat, îmi pare rău că folosesc acest termen brutal, în cazul lui Călinescu un romancier realizat în bună parte. Iată că a noastră critică literară stă sub semnul a doi romancieri. Este literară. Critica de idei practic nu prea a existat sau a fost marginalizată - nici acuma nu este
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
încolo, experiențele trepidează pe loc. Un fel de centrifugă aruncă afară doar fragmente fine ca stil, nesăbuite, deseori, ca idee. Ambiții de om care, mai tînăr sau mai trecut, nu crede în sfaturi. A cărui curiozitate ține de plăcerea, deseori brutală, a descoperirilor pe care le face un diletant, un amateur, nu de ștaiful rutinat al meșterilor în științe. E, aici, la cinci ani după Itinerar spiritual, strategia, ceva mai dospită, a unei lupte de generație. Din autoportretul lor atît de
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]