88 matches
-
București, cu zece ani în urmă. Și acolo și erau în continuare. Iancu Ionașcu era logofăt mic, iar copiii lui erau puși în slujbe pe la Divan și în cancelariile domnești. Între aceștia era unul care îi aducea aminte și de Bubos, și de Măcelar, dar care avea ceva și din entuziasmul artistic al Zugravului. Îl chema Gligore și era funcționar la un calem domnesc, unde ținea evidența taxelor pe care le hotărâse însuși domnitorul, Alexandru Moruzi. Gligore însemna cu grijă sumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era ambițios și bucuros să se descurce singur. Zogru nu era prea încântat de viața lui Andrei Ionescu, dar nici nu-l detesta ca om, ci ca bărbat din care era nevoit s-o iubească pe Giulia. Știa că urmașii Bubosului nu erau tocmai răi, chiar le aprecia înclinațiile artistice, se înduioșa în fața ghinioanelor lor și îi ura pentru cruzimi, trădare și nesimțire. Dar care om nu are câte ceva din toate astea? Pe la sfârșitul lui martie, depusese armele și se hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
victor37>: nici unul? <maya>: doar cînd le spun că sunt bilbiita <victor37>: chiar, m-am mirat cînd mi-ai spus de la inceput <maya>: de obicei nu o spun. Aici te poti ascunde <maya>: poți să te dai oricine <maya>: fete urite, buboase, grase, batrine <maya>: devin tinere, frumoase, silfide, istețe, pline de succes... <victor37>: mda <maya>: au discuții înflăcărate cu tipi care le cred, încep să își facă declarații de dragoste... <victor37>: au și sex <maya>: da, au și sex. Aici găsești
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Însă nu văzu prin apropiere nici o sonerie, și a bate în ușă i se păru, cum era și natural, o absurditate. Într-adevăr, ușa, de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat și descleiat de căldură sau ploaie și bubos de vopsea cafenie, se întindea de la cele două trepte de piatră, tocite în modul convexității, până aproape sub streașină. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf străvechi, pe care se vedeau bine urmele picăturilor de ploaie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu fecale, și, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuării incintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulțimilor îngrozite, din versurile sale descălțate. I se înfundase târziu, după ani de distracție, pe un anonim și nocturn stadion din Ploiești, când o ceată de adolescenți buboși și fără vocație se pretaseră la a se lăsa zdrobiți în picioare de către mulțimile înfuriate, alergând vioaie, ca la hipodrom, dintr-un capăt la celălalt al ovalului de beton, numai pentru a scăpa de duhoarea versurilor, ce erau catapultate către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cumpărați la genți, baticuri și poșete, până o să înnebuniți. L-am privit și m-am liniștit. Nu părea dintr-aceia care, la bucurie, provoacă prea mari stricăciuni. - Parcă vă explicasem, s-a încăpățînat flăcăul fistichiu și tomnatic, cu fața poroasă, buboasă și plină de coji. Parcă vă mai explicasem că între mine și Dina nu este vorba de bani. În timpul nostru liber, obișnuiam să facem economii și, cum realizam o sumă mai frumușică, țuști la șosea, unde ne puneam pe o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să nu-l ia la ochi sergenții. Dar cu privirea, tot prin curți. Punea geana pe ceva, noaptea se lăsa la baltă, la căpetenii. Dincolo de apa puturoasă nu călca nimeni. Era numai un stufăriș și un pustiu de mărăcini, deși, buboși vara și înalți. Noaptea, sub malurile scobite, ardeau focuri roșii. Nu-i vedeai. Aveau potecile lor ascunse spre marginea sălbatică a gropii. Lui Oprică îi plăcea să se laude, să bage frica în ăilalți. Cum îi vedea că ciulesc urechile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
arătat azi-noapte... Se făcea că Dumnezeu mă luase la el. Și ce de stele erau împrejur! Colțoase, strâmbe și stinse ca niște felinare, parcă ar fi turnat cineva gaz peste ele și le-ar fi dat foc. Deasupra atârna luna, buboasă ca o curviștină, fleașcă era, moale, și de-o atingeai sărea puroi din ea. Nu mai lumina. Ruginise și arăta ca o tinichea. Împrejuru meu, numai îngeri. Niște copile cârne, cu ciorapii sumeși, cu luminări în mână. Se uitau la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cunoscut, dar văduva cunoștea. Pe podeaua de lut amestecat cu bălegar stătea aruncat un strat mai mărișor de nisip. Mirosea stricat, pentru că în el se mai ușurau motanii babei, dar dedesubt, în răceala lui, stăteau morcovii, niște cotolani roșii, înverziți, buboși și tari, numai buni de mâncat la vremea asta, verzitură de împrospătat sângele. Marghioala se lăsa pe vine, scormonea unde știa și-și umplea poala. Dincolo, babelor li se umplea gura de apă. - Ce faci, coană Marghioalo? întreba Chirița nerăbdătoare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ta? - Asta nu pot să știu, șopti Pica, însă îl admir, îl... - Îl iubești. Pica lăsă capul cu mai multă greutate pe umăr, în semn de confirmare. Ioanide, indignat în sinea lui, era mai gata să strige: Îl iubești pe bubosul ăla?" Se reținu, spre a n-o jigni pe fată, mulțumindu-se a zice: - Am dreptul să te sfătuiesc, nu să te contrariez. Tu vei decide cum vei socoti de cuviință. Deocamdată, însă, te rog să-mi îndeplinești și mie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-ți spun. Și, conform obiceiului său, încercă să schimbe vorba, revenind tardiv la albumul cu schițe: - Domnule, Calea Victoriei a dumitale este eminentă. Te felicit călduros. Trebuie neapărat s-o expui. Drept răspuns, Ioanide, obsedat de ideea lui, zise: - E unul bubos la față, parcă mâncat de vărsat. Mirabeau,Danton, toate marile canalii sunt ciuruite de variolă sau furunculoși, se vede că asta dă creierului o exercitație morbidă. Gaittany râse din toată inima de această enormitate nedreaptă față de oamenii Revoluției franceze, nevoind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
discutau, citea unul nu știu ce, poate învățau. - N-ați auzit cam ce? - N-aud bine, maică. Odată am prins o vorbă "popoaretinere", "mergem cu popoarele tinere", parcă așa ziceau. G. Călinescu - Cine era cel mai cu autoritate printre ei? - Era unul bubos la față, plin la trup și cam gălbicios,foarte politicos și ăla. Glasul lui se auzea mai tare, ca la comenzi. Striga la ei "camarade, nu e bine", de-am crezut că-s militari. Purtau și cizme. L-am și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
loc, fără a da vreo importanță lui Hergot. Unul din ceilalți patru agenți reveni în anticameră. - Nu e nimeni! zise - N-a fost nici un bărbat în casă? Întrebă omul cu mustăți.Erminia nu putu să mintă: - Ba a fost! - Unul bubos la față! - Pătat! corectă Erminia, puțin jignită. - Îmbrăcat cu haină de piele? - Da! - Îl cunoști? (Agentul vorbea mereu familiar, evitând sistematic orice formulă de politeță.) - Nu, zise Erminia, azi l-am văzut întîia dată. - Un anume Gavrilcea? - Nu-i știu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Febră palustră. Malarie: friguri, tremurici, lelițele, mătușile. Scarlatină: cochiardă, cochinar, coracă. Varicelă: vărsat de vânt, vărsat În cruce. Variolă: vărsat, bubat, bubatul cel mare. Rujeolă: pojar, cori, bubatul cel mic. Trismus. Parotidită epidemică: fălcăriță, gușarniță, purcică. Choleră: holeră. Pesta: ciumă, buboasă, Maica călătoarea. Intoxicație: adăpat, otrăvire. Morvă: răpciugă. Farcin: cârtiță. Alcoolism: beție. VII. Boli de piele Polihidroză: asudarea mâinilor, asudarea picioarelor. Urticarie: blândă, spuzeală. Acnee: coșuri, funigei, zgăbunțe. Eczemă: bube dulci, zgaibe dulci. Impetigo: pecingine, cur de găină, rofii, spurcat, lișai
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
la stat, care mă tot atacă într-o foicică fără suflu și fără... talente. Tocmai pentru că e în mare criză și are nevoie de un nume mare care să-i facă publicitate. Că,oricât ar comanda la liberali, tot GUNOI bubos rămâne și tot cu faima de cea mai mare jigodie din peisajul vasluian. Dat fiind că în jurul lui mai are doi gândaci de bălegar, consider că grupul acesta urât, prea urât mirositor n-are ce atenție să merite. Doar că
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
boabe coapte, ci numai fierte, ca să fie bubatul* moale. Se împart turte de azime, de pîne la vecini. Cînd dai pîne pe foc, faci bube. Dumineca nu se lă*, că faci bube în cap. Să nu te uiți după un bubos în oglindă imediat, ci mai tîrziu, căci altfel îi iei bubele. Nu e bine să mănînci în scăpatul soarelui, că faci bube la gură. Coaja de ou nu se aruncă în foc, că faci bube. Rumegătura de sfredel nu se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
visu-ți apare broasca de la ușă De nu ai cheia, mergi la lăcătușă 103. Ce facem însă atunci când în loc de drăguța "grenouille" apare "crapaud", pentru care Neaoshlandezii nu s-au învrednicit a găsi un nume, spunându-i fie "broască râioasă" fie "broască Buboasă". Autorul Minor (în. fr. "Mineur") ne lasă în ceața care plutește deasupra smârcului la vreme de toamnă (cam la timpul când Elpi își încheia sezonul nataționist și elaționist). Deschizând situl CNRTL aflăm în schimb o mulțime de combinații (sintactice, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Ne așezaserăm față în față, la fereastră. Veniserăm devreme, trenul era aproape gol. Ne tot priveam, fără să vorbim ; până n-am mai putut, am ieșit pe culoar. Când m-am întors, pe locul meu se instalase tânărul agitat și bubos. M-am mutat în celălalt colț. Apoi apăruse doamna cu dioptriile fumurii și telescopice. Fata a sărutat-o... Am rămas în colțul dinspre ușă. Îi văd părul smolit răsfirându-se, lucios, peste umerii fragili. Tenul alb, extrem de alb. În jurul ochilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ne întinde mâna moale un Crist svelt, pistruiat, cu o voce vătuită. Poartă jachetă de catifea reiată bej, cămașă sport maron, decorată cu tighele albe. Privire albastră. Regizor de film, aflăm, cel care... Perechea următoare este cea din tren. Dar bubosul se ridică solemn, cu totul altul decât cel din compartiment. Se prezintă sonor, fără a se mai bâlbâi. Apare și chelnerul, transpirat și răgușit. Degeaba m-ați reclamat, tovarășu’... N-avem decât fripturi, v-a spus și responsabilul... Balaurul face
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aplauze, apare sărbătoritul. Mesele din jur se umplu de nou-veniți, restaurantul devine curând o altă sală de spectacol. Balaurul tace și fierbe, nu se atinge de pahar. Neagu mânuiește cu viteză și dexteritate sticlele, paharele. Îmi furnizează informații despre politehnicianul bubos, cu veleități de scenarist și despre frageda lui însoțitoare, poetă, se spune... Dacă vrei să știi, scoteam totuși mai mult din gluma asta nonconformistă, continuă regizorul cu barba sprijinită în pumni. Repede sosesc și fripturile. Suntem cam înghesuiți. Neagu își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ei, acum vreți neapărat să înnobilați adunătura de circ ! Măcar dogmaticii prea cunoscuți să fi lipsit. Îi cunosc mai bine decât tine. Pot să-i judec mai drept. Știu și prin câte au trecut... — Ăla nu era directorul teatrului ? sare bubosul, amintindu-și că avea ceva de pus la punct. — Da, vine de la București de două ori pe săptămână, confirmă Poetul, potrivindu-și cravata lată, bordo, care ieșise peste haină. Un om plăcut și serviabil, de bună-credință. Fără strălucire, din păcate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea nopții. E lumină peste tot și muzica a încetat. Amfitrionul reapare între noi, își șterge cu o mare batistă albă fruntea pleșuvă și nasul lung și subțire. Vrea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care își îneacă cinismul și lașitățile în alcool. Poate Balaurul, nesătul de bani și putere, slujind lozincile mincinoase și casieria poliției. Poate Crist, artistul, gata să evadeze departe de aceste locuri, fără să-și mai afle nicăieri locul. Poate studentul bubos, mâine un călugăr isteric, chemând cruciada Morții și Apocalipsului. Copiii aceleiași generații mutilate între zidurile umede și groase ale conjuncturii. N-am câștigat încă extazul, împăcarea de-a savura roadele pământului, fericit sub domnia lui Bacchus. Prea mulți dintre frații
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se stinsese lumina, A.P. auzea din toate părțile sunetul sec, repetat, al dinților desfăcând semințe. Joi, Vornicu se ceartă cu desenatoarele care lucrează pentru el : doamna cu părul și rochia gri, zisă Veturia Voicu, văduva de colonel, și Lungana, tânăra buboasă, cunoscută sub denumirea Mica Mocofan. Mustața subțire și neagră saltă deseori, de enervare, deasupra buzelor livide ale inginerului Vornicu. Se ridică la intervale imprevizibile, întorcându-se spre Lungană, apoi spre veșteda Veturia, ținute sub supraveghere, să nu piardă timpul cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
foamea, împerecherea urgentă, supunerea la marile cicluri, comunicarea imediată, cosmică. Își aminti solemnitatea colorată a păunilor lângă suferința unei perechi de elefanți care încerca, în zadarnice chinuri, să se împreuneze, foamea urșilor hrăniți cu saci de pâine, maimuța mută și buboasă. Grădina părea pustie. — A, n-ați mai fost de mult... Numai un bilet ? Azi ați venit singur ? Trecu spre zona cuștilor cu gratii, în dreptul prietenilor de altădată. Îi privi și îi părăsi, fără să-și poată aminti, apoi, ce văzuse
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]