639 matches
-
direcția opusă casei, vedeam trei sferturi din ecranul unei grădini de vară de care ne despărțea un gard înalt . E adevărat că din unghiul meu figurile se vedeau puțin alungite, că lipsea partea de jos cu traducerea cuvintelor rusești care bubuiau pe fondul unor marșuri eroice și că șapte zile la rând vedeam același film schimbat o dată pe săptămână, dar toate astea îmi lăsau libertatea de a perfecționa și transpune povestea pe care o improvizam în jurul figurilor mișcătoare, iar când am
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
pe care o atinsese - sau cel puțin așa credea acum. Făcu totuși câteva încercări de a-și câștiga existența într-un mod rezonabil. Solicită un post de profesor la una dintre numeroasele școli de limbi străine din oraș. Deși tunurile bubuiau încă dincolo de granițele Franței, centrele Berlitz și altele de același tip cunoșteau un succes uriaș: mulți soldați din diverse țări erau dornici să învețe franțuzește pentru a lua locul turiștilor din vremurile de pace. Îl primi un bărbat fercheș, slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de acalmie, cel ce a plesnit primul continuă să-și păstreze anonimatul și cam în perioada asta, după scurte intermezzo-uri gălăgioase, se pun băieții pe treabă. Cam la sfârșitul lui noiembrie. Adică sunt un fel de concursuri virile, cine bubuie mai tare, cine are bici mai gros. Al lui Dan al lui Leana din capul satului e dat cu motorină ca să tune mai tare. Și când e o atmosferă mai încărcată, plouă încet, burnițează, motorina aia, în timp ce Dan bubuie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cine bubuie mai tare, cine are bici mai gros. Al lui Dan al lui Leana din capul satului e dat cu motorină ca să tune mai tare. Și când e o atmosferă mai încărcată, plouă încet, burnițează, motorina aia, în timp ce Dan bubuie, se răspândește cu ploaia și miroase foarte mișto. Un neam de oameni mai gălăgioși. Nu știu dacă tradițiile din alte regiuni dau atâta importanță biciului, dar aici el e un indiciu al masculinității. Un sunet spârcăit demonstrează o masculinitate deficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Într-o zi, am descoperit o poziție extraordinară, undeva între două străzi, și o mișcare a mâinii ce reușea să scoată din bici un sunet care-ți crăpa timpanele. Probabil și curenții de aer, și umiditatea de la ora aia. Am bubuit până s-a tocit sfârcul de tot, apoi, ramas în pană, nu puteam renunța și am trăsnit încă vreo oră cu biciul, până când un sfert din el s-a făcut praf. Și am ajuns acasă cu un bici mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mână, pregătit de săgetare. Copilul are privirea iscoditoare și un zâmbet unduios, complice. E zâmbetul perfid al iubirii - asta e! Mă arunc asupra ei să o zdrobesc. Tirul meu devine nimicitor. Bucăți mari din statuia Înaltă se Împrăștie zburând aiurea, bubuind fulgerător de pereți. Și o pulbere fină se risipește pretutindeni, dând consistență aerului din hol. Într-o piruetă neexecutată corect Îmi pierd echilibrul și mă prăbușesc printre cioburi, Într un nor de praf... și nu mai știu nimic. După un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
adică te zgârcești să-ți iei și tu un geam blindat la așa o bijuterie. Pă bune dă nu ești chiar fraier original." Fratele aruncătorului de asfalt îi spuse lui Ciucurel în aceeași notă etică: "Bă, după ce că ești prost dă bubui, mai ești și obraznic și îl ameninți pă tăticu' nostru. Să-ți fie învățătură dă minte, să nu te mai iei pă stradă dă oamenii nevinovați, numa' așa, că ești tu jmecher ce nu s-a mai pomenit și s-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a doua zi dimineața, dar familia ta nu. Stai în pat, ținându-ți soția în brațe. Încă e caldă, dar nu respiră. Fetița nu plânge. Casa deja clocotește, plină de zgomotul mașinilor, de vocile de la radio și de aburii care bubuie prin țevile din pereți. Adevărul e că poți uita chiar și ziua aceea, și nu ți-ar trebui mai mult timp decât ți-ar lua ca să-ți faci un nod perfect la cravată. O știu foarte bine. Asta-i viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
locul lor. Acum scoate-ți pantoful și, cu piciorul gol, calcă, strivește. Calcă și nu te opri. Oricât de tare te-ar durea - plasticul spart, lemnul și sticla -, calcă și nu te opri până ce vecinul de jos nu începe să bubuie cu pumnul în tavan. Capitolul 4 Cea de-a doua moarte în leagăn pe care sunt trimis s-o investighez a survenit într-un bloc de locuințe din marginea zonei centrale; decedatul zace în scăunel, în miezul zilei, iar dădaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mi culeg haina din cuier și pornesc spre ușă. Dar nu. Niciodată n-o să-l mai folosesc. Am zis. Nu mai vreau. Niciodată. Capitolul 11 Obsedații de zgomot. Oamenii ăștia alergici la liniște... Prin tavan se aude o tobă care bubuie, bubuie, bubuie. Prin pereți se aud râsetele și aplauzele morților. Chiar și în baie, chiar și atunci când faci duș, se aud vocile de la radio prin zgomotul pe care-l face jetul dușului, prin vuietul apei în cadă, prin plesnetele scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
culeg haina din cuier și pornesc spre ușă. Dar nu. Niciodată n-o să-l mai folosesc. Am zis. Nu mai vreau. Niciodată. Capitolul 11 Obsedații de zgomot. Oamenii ăștia alergici la liniște... Prin tavan se aude o tobă care bubuie, bubuie, bubuie. Prin pereți se aud râsetele și aplauzele morților. Chiar și în baie, chiar și atunci când faci duș, se aud vocile de la radio prin zgomotul pe care-l face jetul dușului, prin vuietul apei în cadă, prin plesnetele scoase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
haina din cuier și pornesc spre ușă. Dar nu. Niciodată n-o să-l mai folosesc. Am zis. Nu mai vreau. Niciodată. Capitolul 11 Obsedații de zgomot. Oamenii ăștia alergici la liniște... Prin tavan se aude o tobă care bubuie, bubuie, bubuie. Prin pereți se aud râsetele și aplauzele morților. Chiar și în baie, chiar și atunci când faci duș, se aud vocile de la radio prin zgomotul pe care-l face jetul dușului, prin vuietul apei în cadă, prin plesnetele scoase de perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fereastra deschisă. Ar fi o lume în care un cuvânt ar valora cât o mie de imagini. E greu de spus dacă această lume ar fi mai rea decât lumea în care trăim, cu muzica ei asurzitoare, cu televizoarele care bubuie, cu zbieretele care se aud din radiouri. Poate că, dacă Fratele cel Mare nu ar mai exista tot timpul în noi, am putea să gândim. Reversul medaliei este că poate vom pune din nou stăpânire pe mintea noastră. E ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
naiba să mai fug? Uite-l p-ăsta cum rânjește. Ce zici să fac? Să te duci dracu, asta. M-am furișat pe după mașini până spre Băiuț. Am luat-o prin spatele blocului, prin grădina întunecoasă de acolo. Ceva îmi bubuia înăuntru și făcea ca trenul. Dacă ar fi Migu sau Pipiță să-i întreb unde-s alea două. Nu era nimeni. Eu doar - și mă târam pe burtă peste pământ și frunze de la un copac la altul. Ca un indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
despre inerție n-ai ajuns să înveți ceva, așa că nu e nimic mai firesc decât să ieși afară dintr-o scară de bloc (m-am întors, să știți) în care ai stat ascuns o veșnicie de câteva minute cu inima bubuind până și în degetele de la picioare și să-i zici lui Pipiță „băi, luna s-a ținut după noi ca un câine, ce ne facem, o să ne dea de gol“. Nu, nu intrase cu noi în scara aia, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea de nord a Londrei. GÎndurile Îi rătăceau din nou, slobode, prin acest univers straniu În care trecutul și viitorul tăiau brazde deopotrivă de adînci și a cărui geografie putea aparține atît anului viitor, cît și unui trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aș atinge de valiză, spuse ea. Stătea acolo, Încremenită În atitudinea unei păsări fascinate de un șarpe atotputernic și atotștiutor. La un moment dat, tot au să facă vreo greșeală, zise Rowe. Întunericul Îi despărțea acum. Undeva, departe, Începuseră să bubuie tunurile. — Vor aștepta să sune sirenele, spuse ea. Cred că n-au să facă nimic pînă nu coboară toată lumea În adăpost. — Ai auzit?! exclamă Rowe, simțind cum Îi piere tot calmul. — Ce? — Mi se pare c-a Încercat cineva clanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
adunată În douăzeci de ani de viață! Pentru a face loc unei asemenea experiențe ar fi trebuit să-și spargă coșul pieptului! Privirea lui Rowe Înregistra un anunț de pe perete: „Consultații particulare Între orele...“ Undeva la marginea conștiinței, artileria antiaeriană bubuia mereu. Apoi auzi vocea lui Hilfe: — Groaznic, spui? Nicidecum. Mai degrabă de o importanță capitală. — Nu-ți pot da revolverul, răspunse Rowe clătinînd trist din cap. Deodată, Hilfe izbucni Într-un rîs isteric, plin de ură. — Îți ofeream o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și Helen am stat împreună în galeria pe jumătate goală, așteptând în vreme ce o succesiune de berline numai caroserie și angrenaje efectuau un tur de pistă. Mulțimea plictisită privea de la marginea terenului de fotbal transformat pentru această ocazie. Deasupra capetelor noastre bubuia vocea crainicului. La finele fiecărei runde eliminatorii, soțiile șoferilor scandau fără prea mare însuflețire. Helen ședea aproape de mine, cu un braț pe după mijlocul meu, atingându-mi umărul cu fața. Stătea încruntată din pricina huruitului continuu al tobelor de eșapament sparte. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
refractate prin soluția de săpun care biciuia geamurile, le acopereau trupurile cu o strălucire luminescentă, făcânu-i să pară două ființe umane semimetalice din viitorul îndepărtat care făceau dragoste într-un alcov cromat. Motorul angrenajului de spălare începu să duduie. Periile bubuiră pe capota Lincolnului și porniră huruind către parbriz, învârtind soluția de săpun într-un vârtej de spumă. Mii de bule se sparseră pe parbriz. În vreme ce rolele duduiau pe acoperiș și portiere, Vaughan începu să-și împingă pelvisul în sus, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zdrobite. O ridică peste el, înfigându-i frontal penisul în vagin, cu o mână la subsuoara ei dreaptă, cu cealaltă sub fesă, cu aceleași mișcări pe care le făcuseră infirmierii ca s-o ridice pe femeie din mașină. În vreme ce rolele bubuiau deasupra noastră, într-un moment de luciditate deplină, Catherine se uită în ochii mei. Expresia ei arăta deopotrivă ironie și afecțiune, o acceptare a unei logici sexuale pe care o recunoșteam amândoi și pentru care ne pregătiserăm. Am stat tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o recunoșteam amândoi și pentru care ne pregătiserăm. Am stat tăcut pe scaunul din față în timp ce săpunul se prelingea pe acoperiș și pe portiere ca varul lichid. În spatele meu, sperma lui Vaughan sclipea pe sânii și abdomenul soției mele. Periile bubuiau și izbeau mașina; jeturile de apă și soluție de săpun stropeau caroseria ei acum imaculată. De fiecare dată când mașinăria își încheia ciclul, lăsam geamul jos și introduceam alte monede în fantă. Cei doi îngrijitori ne priveau din chioșcul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
În depozit, dincolo de palisada distrusă, un grup de mașini abandonate zăcea în lumina înălbită. Am trecut de contrafortul zgâriat de ciment către caverna întunecată a pasajului superior, unde eu și Vaughan ne îmbrățișaserăm printre pilonii de ciment, ascultând traficul care bubuia deasupra. Catherine ridică ochii spre bolțile ca de catedrală ale pasajului superior, ca o succesiune de țarcuri submarine goale. Am oprit mașina și m-am întors spre ea. Fără să stau pe gânduri, am adoptat poziția din care-l sodomizasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dacă ar trebui să-mi ucid propria mamă... ZÎmbi arătîndu-și dinții murdari. Hotărăște-te, fiindcă nu ai la dispoziție decît trei secunde... Ea Încercă să citească adînc În ochii lui. — N-ai să tragi, Îl asigură. — Ești sigură? — Da. Detunătura bubui În peșteră, iar ecoul ei păru să se repete de un milion de ori, din perete În perete. Uimită, neîncrezătoare Încă, Carmen de Ibarra rămase cîteva clipe foarte liniștită, Încercînd să priceapă ce Însemna să fii moartă după ce ai primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea câte‑o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise‑n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tâmplele zvâcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]