476 matches
-
îmi atinge geaca în zona toracelui și mă lasă să trec. Femeilor le sunt controlante și gențile și asta e tot. Atmosferă relaxată, cu excepția unui singur moment: Bubuitura care a speriat oamenii Înainte de a începe Parada de 1 Decembrie, o bubuitură a speriat oamenii. Cu atentatele de la Paris încă proaspete în memorie, prima salvă de tun i-a luat prin surprindere pe oamenii care se afla în zona Parcului Ivor. Salva a fost trasă la intonarea imnului țării, însă acesta nu
PARADA de 1 DECEMBRIE. Ce nu s-a văzut la TV: Bubuitura care a speriat lumea, muzică în Centrul Vechi și coadă la Cola gratis () [Corola-website/Journalistic/101618_a_102910]
-
memorie, prima salvă de tun i-a luat prin surprindere pe oamenii care se afla în zona Parcului Ivor. Salva a fost trasă la intonarea imnului țării, însă acesta nu se auzea până la Parcul Izvor. Atmosfera era relaxată, liniștită, iar bubuitura tunului i-a luat prin surprindere pe oameni, care s-au uitat stânga-dreapta, parcă așteptându-se să găsească un nor de fum care se ridică din zona din care a venit sunetul. Cea de a doua salvă, ne-a asigurat
PARADA de 1 DECEMBRIE. Ce nu s-a văzut la TV: Bubuitura care a speriat lumea, muzică în Centrul Vechi și coadă la Cola gratis () [Corola-website/Journalistic/101618_a_102910]
-
sentiment să poată fi citit pe chipul ei. Domnul Welling: Știu că nu vrei sa imi vorbești. Te înțeleg. Am să plec. Domnul Welling se ridică de pe fotoliu și se îndreaptă spre ieșire. Când ajunge în dreptul ușii, se aude o bubuitura. Domnul Welling se prăbușește pe podea. Scenă 7 Sofia își aprinde o țigară și privește liniștită trupul neînsuflețit al domnului Welling. Pistolul se află pe măsuța, inca fierbinte în urmă împușcăturii. Doamna Welling intra în cameră. Din cauza imaginii îngrozitoare, scăpa
PEOPLE (TEATRU) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1428252250.html [Corola-blog/BlogPost/379968_a_381297]
-
vânatul, iar cu gândul caută amintirile, dorurile, iubirile. Când soarele scapătă spre apus, când amurgul se lasă și umbrele nopții cuprind firea, în inima vânătorului crește farmecul singurătății. Prin ierburi, pe fundalul țârâitului greierilor, se aude, se vede iepurele. O bubuitură și apoi, copoiul aduce victorios vânatul. Seara, vânătorii se aciuează pe lângă vreo stână sau într-una din chiliile de la schit, unde își povestesc izbânzile cinegetice, vestitele, „povești vânătorești”, urmate de râsete și glume ce compensează lungile ceasuri de așteptare și
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
în vale, a început să hăulească ( să sperie dealurile - zicea el) : ahoo, ahoo! Copii și frați, stați puțin și nu mânați! Ca niciodată, dealurile, cu toți copacii și tufișurile de pe ele îi amplificară hăulitura, transformând-o într-o canonadă cu bubuituri ricoșate din deal în deal. Troienele de pe pante au luat-o la vale, iar în acel moment s-a întâmplat ceva miraculos. Fie că s-au speriat de hăulituri sau avalanșe, fie că i-a îngrozit nuiaua de alun cu
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449921702.html [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
a trei fluvii de sânge, să unim trei rase de fecioare diferite, care împreună cu noi, toate cinci, vom doborî Copacul abundenței. O ploaie colorată de bucate va cădea din belșug și ne vom îmbogăți sângele soarelui din casele noastre. Iar bubuitura va asurzi lumea și o va scoate din țâțânile ei. Femeia blondă, îngrozită de cele auzite și văzute pe Internetul celest, ceru imediat să se întoarcă la Tatăl Ceresc și să-I ceară Lui să-i dea ei Securea-Dublă a
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_int_constantin_milea_sandu_1340045536.html [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
Doar Nicole trăise altfel râsul acela.... ... -Alo! Cu Geraldine aș vrea! Se poate?! -La telefon! Cine sunteți?! Cerui precizarea fiindcă urechile-mi, adevărate motoare, turau la maxim sub injecția bănuitului glas. -Sunt Arthur! Arthur! -Cine?! răcnii speriată. -Tata! Ultimele vorbe, bubuituri adevărate, parcurseră traiectul urechi-glotă, corzile vocale și se metamorfozară într-un sughiț înverșunat care mă strangula. Intrai într-un acces de panică pe loc. Eram fără speranță, ce mai! Simțeam și ochii cum holbați asteaptau să vină sfârșitul sau ce
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1471163183.html [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
nimic. În noaptea aceea voia să doarmă din nou cât mai mult, se simțea încă epuizat, fizic și psihic. Peste puțin timp, a adormit, ținând-o pe Corina strâns în brațe. A doua zi de dimineață, s-au trezit cu bubuituri puternice în ușă. „Cine e?”, a întrebat Silviu, încă buimac de somn. „Noi suntem”, a auzit o voce, apoi, fără să mai aștepte aprobare, liderul patrulei a năvălit peste ei în cameră. „Ați zis, la început, că sunteți de-ai
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1475792419.html [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
A luat vătraiul și a-nceput să strângă cioturile unul peste altul, care au început să scoată o puzderie de scânteii, auzuindu-se din când în când trosnituri răzlețe, ca dovadă că-n lemne se mai păstrau stropi de apă. O bubuitură năpraznică l-a făcut să tresară. Ușa exterioară, din tindă, fiind împinsă de vântul dezlănțuit, a lovit în tocul ei cu atâta forță, încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 by http://confluente.ro/_partea_a_i_a_ultima_spoved_marin_voican_ghioroiu_1376459555.html [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOȘTENITE) Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 449 din 24 martie 2012 Toate Articolele Autorului Era prin aprilie, 1944, când bubuiturile surde ale proiectilelor de tun au început să zdruncine calmul relativ al satelor noastre. La Miroslovești erau deja amplasate unități militare, în așteptarea confruntării de pe fracțiunea de linie Soci-Boureni a frontului din Moldova. Încă nu fusese dat ordinul de evacuare
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 by http://confluente.ro/Duhul_vinovat_al_dragostei_razboiul_i_gheorghe_parlea_1332596619.html [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
calendele grecești, iar premierul Ponta doar a PROMIS mari investiții dincolo de Prut. Ceilalți politicieni, media și cetățenii României sunt implicați până peste ochi și urechi în „luptele” din războiul DNA cu demnitarii corupți. Mai ales că luptele au ajuns cu bubuiturile pe treptele palatelor Puterii (din Cotroceni, Victoriei și Casa Poporului). Cui îi mai arde de Unire în atâta praf de pușcă? Biată țară sfâșiată de lupte absurde!.. Nimănui nu-i arde de interesele și nevoile tale! Însă, mă înșel amarnic
ALEGRO MA NON TROPO-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1434943351.html [Corola-blog/BlogPost/365922_a_367251]
-
cu oamenii cum vrei tu! Te-ai jucat cu viața mea! Te urăsc! Te va urî un popor întreg! Ne-ai chinuit atâta amar de vreme, ce ai cu noi? Cu ce sunt alții mai buni? S-a auzit o bubuitură ca de tunet. Clădirea spitalului s-a cutremurat. Maria mă frigea pe trup cu lacrimile ei, dar nu contenea să-l certe pe Dumnezeu. - Nu-mi este teamă de tine! Nu-mi este teamă de Iad! Mă tem de Raiul
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cel_mai_bun_presedinte.html [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
strig prietenii. Ei mă auzeau, dar eu nu-i mai recunoșteam. Se schimbaseseră atât de mult în cateva minute. A urmat o luptă pentru supraviețuire ca la mațele-ncurcate. Se ieșea cu porția din club. Totul pe un fond cu bubuituri disperate în container și țipete surde dinăuntru. Afară era o liniște ireală. Acum îmi dau seama cât de nepregătiți eram pentru Apocalipsă. Cu niște polițisti care scrutau printre muribunzi cu două lanterne chinezești și atât, cu niște salvări - zeci, ce
Sfârșitul inocenței. „Mișunau arși și goi ca niște strigoi după o singură salvare din cele 60 și nu aveau loc pe nicăieri” by https://republica.ro/sfarc-itul-inocenc-ei-zmic-unau-arc-i-c-i-goi-ca-nic-te-strigoi-dupa-o-singura-salvare-din-cele-60-c-i [Corola-blog/BlogPost/338986_a_340315]
-
s-a strâns aproape jumătate din micuțul oraș din Vale. Sute de lumânări au fost aprinse, iar vaietele celor care nu știau nimic de cei dragi, doar că se aflau în subteran la momentele în care avuseseră loc cele trei bubuituri, se ridicau către cer cu rugăciuni fierbinți, pentru ca soții, fiii, tații, frații, cumnații sau prietenii lor să nu se regăsească printre cei morți sau arși ... Două femei trecute de prima tinerețe, cu fețele mult prea ridate, peste care necazurile vieții
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1440186823.html [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
întors absolut toate vehiculele parcate cu roțile în sus. Sute de mașini. Sute de gândaci gigantici răsturnați, scoși din uz, pentru că proprietarii lor erau nedemni de ei. O dezinsecție uriașă. O mare de gemete de tablă îndoită, jerbe de cioburi, bubuituri și bufnituri. Eliminarea celor care nu merită mașini. Scoaterea lor din joc. Nu din viață, ci din trafic. A fost spectacol. Un super spectacol. Ce mai tare zi de naștere.” Tace. E din nou neutru în privire, în atitudine. Revine
Majorat la 16 ani by https://republica.ro/majorat-la-16-ani [Corola-blog/BlogPost/338267_a_339596]
-
pierduse lampa de miner, masca de salvare, tașca cu suplimentul nemâncat, în momentul în care suflul exploziei îl aruncase cu câțiva zeci de metri înapoi. Norocul lui fu o nișă cu cofrete electrice în care se adăposti atunci când a doua bubuitură zdruncină din plin pereții armați cu fier TH ai galeriei principale. - Vin Ghiorghiță, vin către tine, las’ că te scot eu viu de aici ! Pipăind, dădu de un obiect dreptunghiular pe care îl recunoscu instantaneu. Era o mască, masca lui
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1435429233.html [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
apropiau în viteză. În acel moment Istrate leșină. Căzu fără să vrea peste trupul decapitat al ortacului său, ultimul lui gând îndreptându-se către Salvatorii Mineri care se apropiau și care aveau să-l scoată la lumină. O a treia bubuitură, cu mult mai puternică decât primele două, își făcu auzită dureroasă prezența, moment în care o uriașă limbă de foc scuipată parcă din iadul lui Scaraoțchi, înghiți tot ce întâlni în cale pe galerie, făcând să dispară instantaneu luminițele care
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1435429233.html [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
șuvoaie de foc și pucioasă precum doi uriași dragoni ce se băteau în capete încă de la facerea lumii. Muntele nu se zărea din cauza întunericului și ceții ce acoperea totul, asemeni unei perdele impenetrabile pentru privitori. Se auzeau însă în depărtare bubuiturile clocotitoare ale inimii sale uriașe hrănite de energiile fluviilor focului veșnic ce-i curgeau în vene. Era un ocean de energii agni, înlănțuite în adâncuri și furia lor se traducea în bubuituri surde, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
impenetrabile pentru privitori. Se auzeau însă în depărtare bubuiturile clocotitoare ale inimii sale uriașe hrănite de energiile fluviilor focului veșnic ce-i curgeau în vene. Era un ocean de energii agni, înlănțuite în adâncuri și furia lor se traducea în bubuituri surde, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe de pachiderme alergând dezlănțuite, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Momentele de furie ale Muntelui de Foc erau temute de oameni cât și de sălbăticiuni și pe coastele sale incandescente
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
uneori o boală neurologică deosebit de gravă și cât de ușor poate fi dat peste cap totul. „La câțiva ani după război, a venit la mine un pacient care nu se putea odihni fiindcă, îndată ce punea capul pe pernă, auzea continuu bubuituri de tun, comenzi militare..., spunea doctorul. M-am hotărât să aplic autosugestia, singura cu eficiență maximă în cazul obsesiilor de acest gen. I-am spus că am leac pentru boala sa, dar să vină peste două zile ca să fac rost
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ultimii-proscrisi-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-coroana-otetarului-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
somnifere și un set de vitamine, fiindcă era foarte slăbit. Vă dați seama, după atâtea nopți nedormite... Peste trei zile deja mi-a raportat unele îmbunătățiri, în final spunând că adoarme de la masă, unde ia pastila, până la pat, iar de bubuituri a și uitat.” În timp ce toți îi admirau succesul, unul dintre pasagerii care nu vorbise nimic până atunci, a zis: „Domne doctor, eu sunt acel pacient și, din acest moment, aud din nou tunurile”. Rămas perplex, doctorul Ciochină nu a mai
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ultimii-proscrisi-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-coroana-otetarului-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
fondante și lumânări părea brumat. Brumat de tăcerea care-i strângea tâmplele într-un cerc de foc și de gheață . Senzațiile de cald și de rece se succedau c-o viteză amețitoare. Undeva în interiorul capului au început să se audă bubuituri surde : se rup ghețarii, se desfac în bucăți din ce în ce mai mari și plutesc în derivă prin marea înghețată din capul meu. Doamne, oare voi înnebuni ? Aprind lumina. Camera începe să se rotească ca o elice. Este elicea elicopterului din care, astă-vară
DEŞERTUL DE CATIFEA (3) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_3_costel_zagan_1363938692.html [Corola-blog/BlogPost/345359_a_346688]
-
se cobor Răsună-n mine viitorul Ce pentru mulți dintre oameni Nu mai vine Doar stropi și glod Rece și nor Soare nu vine Inima se zbate sub glonte Și doare Repet strigătul și din nou Se despică un nor... bubuituri, foc de armă, Din nou Mă trece fior Și sunt ecou În act de luptă și omor... Referință Bibliografică: Să readucem România Mare la fostele hotare” - Alexandrina Vlas din Basarabia / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1654, Anul
SĂ READUCEM ROMÂNIA MARE LA FOSTELE HOTARE” – ALEXANDRINA VLAS DIN BASARABIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1436720766.html [Corola-blog/BlogPost/379617_a_380946]
-
să nu aibă? râse în hohote piticul. - Prietenie, răspunse senin Ador. - De ce ar dori un vrăjitor să fie prieten cu un prinț? - Un prieten este un sprijin în viață mai mare decât orice toiag. În acel moment, se auzi o bubuitură cumplită și piticul fu învăluit într-un nor roșu, fierbinte. Ador scutură aripile fermecate, încercând să împrăștie aburii încinși. În locul piticului se ivi un bărbat înalt, foarte slab, cu o barbă roșie lungă până în pământ. - Accept prietenia ta, prințe Ador
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1469783491.html [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
pământ, gata-gata să-l sufoce. - În prima seară, când eu nu mai eram în casă, te-ai îmbătat ca un porc. Ai stins sfânta candelă ce-mi trimitea lumina purificatoare pentru un suflet chinuit care tăinuise un păcat îngrozitor.O bubuitură surdă i-a sunat în urechi, casa se zgâlțâia ca după un cutremur, că și-a pus mâinile la ochi. Intenționase să-și facă semnul crucii, dar mâinile parcă-i erau legate defrunte, nu și le-a mai putut mișca
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 by http://confluente.ro/Ppartea_aiii_a_ultima_spoveda_marin_voican_ghioroiu_1376721559.html [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]