166 matches
-
Trimite aici toți tăntălăii să se facă doctori! Apoi iese ca o furtună pe ușă. Naiba știe unde. Mă uit la fundul lui Zanvetor și nu-mi dau seama cum am putut rata. Avea forme destul de bine definite. Era destul de bucălat , dacă înțelegi ce vreau să spun. Zanvetor răbdase toate astea cu stoicism. Mă aplec spre el și-i suflu între urechi: - Numai tu ești de vină, fir-ar curul tău al dracu’! N-apuc să-i mai dau și alte
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
de sub frunte se vedeau doi ochi mari și cafenii, umbriți de gene negre și lungi. Deasupra ochilor trona o pereche de sprâncene stufoase și arcuite. Mai avea un nas drept și-o gură cu două buze roșiatice și frumoase. Obrajii bucălați și-o bărbie cu gropiță ce nu le observai prea bine de la distanță, datorită mizeriei ce-o avea pe față și părul grizonat, puțin cârlionțat împreună cu întreaga-i fizonomie, parcă ieșeau brusc de sub chipiul cu care era atât de mândru
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
cu director comercial al Podgorie, apoi finalizând cu o Fetească Neagră de Dealul Mare, toate soiurile fiind numai vinuri vechi, trecute de zece ani. Dacă doamnele doar sărutau buza paharului, cele două gazde se luptau din greu cu paharele. Obrajii bucălați ai directorului, deveniseră roșii ca sfecla iar ochii îi străluceau ca la pisici noaptea pe întuneric. - Serviți, domnul Trăistaru, nu vă plac vinurile noastre? - Sunt excepționale, însă ce este mult uneori poate dăuna. - Lăsați că doar până în apartament cât este
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
că-i gata să se muște de urechi. - Să crești mare! îi răspunse el, abținându-se să nu râdă, apoi făcu un pas spre el, se lăsă într-un genunchi, îl cuprinse în brațe și-i sărută cu dragoste obrajii bucălați. - Știi?... Bunica are o cutie ... cu o comoară-n ea, rosti Costel. Are și-un cercel de aur acolo, continuă el, desprinzându-se din îmbrățișare bărbatului și cocoțându-se la loc, nu fără oarecare efort, pe marginea patului arhaic înalt
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
cu dinții, hămesită, Macină, tocând ca o batoză, Bucata de pâine, de apărare lipsită, Cu o coajă neobișnuit de roză. Atunci îmi vine în minte, Cât de grei erau snopii cu spice, Și cum ne grăbeam cu secerișul, Ca bobul bucălat să nu pice. Referință Bibliografică: Bucata mea de pâine / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 480, Anul II, 24 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
BUCATA MEA DE PÂINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359188_a_360517]
-
jeturi luminoase scurte, perpendiculare pe mânerul clasicei arme. Cu sabie gardată în cruce luptau cavalerii creștinătății - iată-l pe Darth Vader creștin. Și bătându-se cu un negru și cu o femeie. O ia în freză de la amândoi. Negrul, un bucălat picat parcă din HBO Comedy, pafarist total în materie de duel Jedi, reușește, cu încredere în forțele proprii și entuziasm americănesc, să-l rănească din prima la coaste pe Maestrul Forței Întunecate. După care, pe Vader îl ia la poceală
Star Wars – Forța se scoală () [Corola-blog/BlogPost/339000_a_340329]
-
pe Moș Crăciun? Și nu mică mi-a fost mirarea, observând varietatea și contrastul răspunsurilor primite. Cei mai mulți dintre copii, desigur, s-au oprit la acele lucruri firești, materiale, pe care fiecare dintre noi și le-ar dori. Însă, o fetiță bucălata, cu ochii mari și părul cârlionțat, prins în două codite, Ana S., după ce m-a privit îndelung, mi-a rostit, cu un glas plin de siguranță: “Eu, doamna, eu...îmi doresc de la Mosul să nu mai îmbătrânim, niciodată!”. “De ce?” am
MAI AVEM NEVOIE DE MOŞ CRĂCIUN? de MARICICA STROIA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341422_a_342751]
-
cu director comercial al Podgorie, apoi finalizând cu o Fetească Neagră de Dealul Mare, toate soiurile fiind numai vinuri vechi, trecute de zece ani. Dacă doamnele doar sărutau buza paharului, cele două gazde se luptau din greu cu paharele. Obrajii bucălați ai directorului, deveniseră roșii ca sfecla iar ochii îi străluceau ca la pisici noaptea pe întuneric. - Serviți, domnul Trăistaru, nu vă plac vinurile noastre? - Sunt excepționale, însă ce este mult uneori poate dăuna. - Lăsați că doar până în apartament cât este
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > SĂGEATA LUI CUPIDON I (TITLU PROVIZORIU) Autor: Ștefana Ivănescu Publicat în: Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Joi, 12 iunie 1995 Cupidon ora 8:00 Da, eu sunt, Cupidon! Copilașul blond, bucălat,cu zâmbet când poznaș, când răutăcios, cu aripi de înger și tolbă de vânător... Plec... Să văd ce reușesc...mai adaug vreo poveste la Jurnalul meu? A, nu știți? Țin un Jurnal! Poate cândva, în cine știe ce viitor, voi deveni scriitor
SĂGEATA LUI CUPIDON I (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342324_a_343653]
-
din minte! Mai bine o las baltă!... VI. SĂGEATĂ LUI CUPIDON I (TITLU PROVIZORIU), de Ștefana Ivănescu, publicat în Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013. Joi, 12 iunie 1995 Cupidon ora 8:00 Da, eu sunt, Cupidon! Copilașul blond, bucălat,cu zâmbet când poznaș, cănd răutăcios, cu aripi de înger și tolba de vânător... Plec... Să văd ce reușesc...mai adaug vreo poveste la Jurnalul meu? A, nu știți? Țin un Jurnal! Poate cândva, în cine știe ce viitor, voi deveni scriitor
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
Ne uităm prin magazin, nu ne tentează nimic, dar avem ce povești la serviciu. Așa e la noi, care cum află ceva, informează și pe ... Citește mai mult Joi, 12 iunie 1995Cupidon ora 8:00Da, eu sunt, Cupidon! Copilașul blond, bucălat,cu zâmbet când poznaș, cănd răutăcios, cu aripi de înger și tolba de vânător... Plec... Să văd ce reușesc...mai adaug vreo poveste la Jurnalul meu? A, nu știți? Țin un Jurnal! Poate cândva, în cine știe ce viitor, voi deveni scriitor
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
și gravi de la pupitru, de sărbători ne dau zile negre la pachet și libertăți anemice la litru. Ca să te smulgi din tine nu se poate; așa cum ești, ești un popor de gloate! Capernaum Azi intră în icoane Capernaum Și îngeri bucălați în minarete, Fântâni fanate sângerează-n drum, Și incoerență oarbă în gazete. E mică ziua albă și umilă, În rugă inventăm îngerii buni, Cum Dumnezeu a inventat cu milă Moartea pentru oamenii bătrâni. 30 Iunie 2009 Referință Bibliografică: Din pribegie
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
cu director comercial al Podgorie, apoi finalizând cu o Fetească Neagră de Dealul Mare, toate soiurile fiind numai vinuri vechi, trecute de zece ani. Dacă doamnele doar sărutau buza paharului, cele două gazde se luptau din greu cu paharele. Obrajii bucălați ai directorului, deveniseră roșii ca sfecla iar ochii îi străluceau ca la pisici noaptea pe întuneric. - Serviți, domnul Trăistaru, nu vă plac vinurile noastre? - Sunt excepționale, însă ce este mult uneori poate dăuna. - Lăsați că doar până în apartament cât este
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
astfel de scene, dar niciodată tati nu a aruncat mâncarea pe geam. Și acum ce o să mai mâncăm? Ionuț era frumos, ca un înger, cu ochii lui albaștri de nu - mă - uita, cu părul ca spicul grâului și cu obrăjorii bucălați și trandafirii. Cu ochișorii lui mari, adumbriți de gene lungi și frumoase, mereu dornici să vadă și să știe, te cucerea de la prima vedere. Era o minune, un dar dumnezeiesc, era sufletul Laurei, iubirea ei, viața ei. Pentru el merită
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
-i venea să creadă, Nicolae nu i-ar fi lăsat singuri să plece niciodată. După expresia Laurei, și-a dat seama că s-a întâmplat ceva rău, rău de tot. Îl luă pe Ionuț în brațe și-i pupă obrăjorii bucălați, iar acesta o strângea și el cu drag, doar o iubea pe Valentina, era cea mai bună prietenă a lu* mami, deci și a lui. O strânse și pe Laura în brațe și intrară cu toții în cochetul ei apartament. Stătea
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378308_a_379637]
-
AM VĂZUT-O Am văzut-o ieșind Din străfunduri materne. Bebeluș scâncind, Cu capul lunguieț , Părul lipit pe cap, ud, Micuța, dar robustă. De atunci,a crescut, A prins forme, zâmbește, Ne scrutează atentă, Privește împrejur. Păpușă roșe bonbon, Obrajii bucălați, Par castaniu, ochi albaștri. Suge la sân cu poftă, Și deja gângurește. Mișcă și -și ridică Piciorușele cu forța. Ce mai, nimic de zis: Halal gimnastă! Dedicat nepoatei mele Loredana-Salomeea, născută la 30 august 2012(care a împlinit astăzi 3
AM VĂZUT-O ( VERSIUNE TRILINGVĂ ROMÂNĂ-FRANCEZĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379825_a_381154]
-
publicat în Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015. Mă cheamă vară acasă, Cu ochi de mure răscoapte, mustind, Cu gust de frăguțe pe buze, La urechi cu cireșe pietroase, Cu chip de floarea-soarelui râzând ștrengărește, Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele, Scrijelite pe petale de maci sângerii, Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belșugului. Mă cheamă dealurile verzi și luminoase Pe care ma rostogoleam, Copil fiind, Zburdalnic și nepăsător
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
lăsat. Mă cheamă părinții, S-ajung ... Citește mai mult Mă cheamă vară acasă,Cu ochi de mure răscoapte, mustind,Cu gust de frăguțe pe buze,La urechi cu cireșe pietroase,Cu chip de floarea-soarelui râzând ștrengărește,Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele,Scrijelite pe petale de maci sângerii,Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belsugului.Ma cheamă dealurile verzi și luminoasePe care ma rostogoleam,Copil fiind,Zburdalnic și nepăsător, Indiferent
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
produs artificial a cărui eficiență era doar pe bucata de hârtie care îl însoțea, așa că,prima oprire a fost într-o mică prăvălioară de profil, cu produse sută la sută naturale. Un singalez simpatic, nu prea înalt, cu obraji ușor bucălați și cu ochi mici ca a uneia dintre veverițele care ne vizitează terasa, ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze. Este adevărat că îl cunoașteape Klaus, iar prezența lui Lashante a contribuit din plin la amabilitatea lui, fiind o garanție
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
dat năvală caișii, zarzării. La tine a înflorit piersicul? S-au bulucit peste ei cireșii, vișinii. Au urmat, perii și merii. Castanii au aprins lumânări la festin. Salcâmul și liliacul s-au îmbătat în mirosul propriu. Rușinoși, bujorii s-au bucălat din alb în roz și apoi în roșu aprins. Eu și nucul, n-am participat. Ne cânta cucul, iar noi superstițioși ne căutam de mărunțiș. N-aveam un chior. Te-am așteptat să vii. Știi, anul trecut, au tăiat mesteacănul
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
nasul din pulovărul pufos și îl privesc de sus cu niște ochi care au luat o culoare neobișnuită, bănuiesc, din cauza mirosului tare. Întind mâna și îi aranjez chipiul care abia mai stă pe creștetul capului. Îmi trec degetele peste obrazul bucălat și înroșit fie din cauza efortului făcut ca să ajungă lângă mine, fie fiindcă pricepuse că nu îmi voi ceda locul, chiar dacă cel din fața mea miroase a mosc și vorbește în engleză. Îi vâr brusc biletul sub nas în timp ce cresc mare, mare
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
și din picioare, urlând disperată. Mama care-l privea mândră se îngrijora: -Aoleu! A pățit ceva mititelul? Gurița mamei, guriță! Nu pățise nimic. Își dezvolta plămânii și mușchiuleții. Iar asistența parfuma atmosfera cu florile admirației: -Ooo! Mânca-l-aș de bucălat! Bucălat și supărat! -Ah, ce îngeraș! Cu zulufii aurii, ochișorii azurii! Atunci mama sau bunica odorului se umfla ca balonașul și zbura...zburaa...până în al nouălea cer. Când odorul urla, asistența era indispusă: -Bă, da ce guiță, de parcă-l taie
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
din picioare, urlând disperată. Mama care-l privea mândră se îngrijora: -Aoleu! A pățit ceva mititelul? Gurița mamei, guriță! Nu pățise nimic. Își dezvolta plămânii și mușchiuleții. Iar asistența parfuma atmosfera cu florile admirației: -Ooo! Mânca-l-aș de bucălat! Bucălat și supărat! -Ah, ce îngeraș! Cu zulufii aurii, ochișorii azurii! Atunci mama sau bunica odorului se umfla ca balonașul și zbura...zburaa...până în al nouălea cer. Când odorul urla, asistența era indispusă: -Bă, da ce guiță, de parcă-l taie! -Dă-l
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
Iliuță, tată? Ce te-a apucat, bă tete? Tocmai când îmi veni băiatul acasă? Cî-mi spuse Mihai. Începi să te vaieți tocmai când suntem ocupați. Nu înțelegi că veni băiatul cu nemțoaica lui? Au și o fetiță, bă. O dulceață bucălată. O mănânci de drag. S-o auzi cum gungurește nemțește... Danke, danke. Și tu?.. Mă bucur, bă, mă bucur...Da´...eu ... Vrei să pleci după mama. Știu că ți-e dor de ea, dar, mai stai puțin să-ți vezi
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
aprindem țigara și ne-așezăm pe scaunele profesionale. Scrutez lung și tăcut imensa pînză în lucru: trupuri goale, tincturate mov, galben, roz, prinse, convulsiv, într-o încleștare crudă, fără motiv, fără speranța atingerii unui țărm. Goya? Daumier? Munch? Niște prunci bucălați pe lîngă demonul ăsta răzvrătit, dragul meu semen întru pictură. Mă uit la pînză, mă uit la fața lui. Întreb: te doare ceva? Nu, sînt pur și simplu fericit. 3 iulie Cînd, prin anii șaizeci, în plin stalinism, pictorul ieșean
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]