169 matches
-
lui Thomas și va asocia întotdeauna nașterea celui de-al treilea copil cu titlul operei audiate la Gotha în aceeași perioadă. De aici diminutivul de alin al prințesei Mărioara, care se potrivea perfect cu imaginea acelei fetițe frumoase, blonde și bucălate, cu ochi albaștrii. Copilăria Mărioarei, asemenea celorlalți copii ai familiei regale, se va desfășura când între zidurile vechii ctitorii a lui Șerban Cantacuzino, Cotroceniul, reabilitat de Regele Carol I și dăruit perechii moștenitoare Ferdinand și Maria, când în idilicul peisaj
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
brațe? Mă ispitise gândul că întreaga ei ființă e numai spirit și că dacă ași fi iubit-o m-ași fi spiritualizat și eu... Izbucnii în râs la acest gând și ei se uitară la mine alarmați, derutați chiar, chipul bucălat și alb al lui Ion Micu se făcu liliachiu. De ce rîdeam?! "Rîde, zise Clara, cu farmecul ei discret de altădată, cu liniștită autoironie, probabil că am spus ceva ridicol!" " Nu poți așa, stante pede, să-i ceri unui om să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din piață, cu biserica evanghelică cu o capelă veche, catolică, pe care sașii au văruit-o pe dinăuntru, acoperindu-i sfinții, scenele paradisiace, apocaliptice, și acel infern primitiv apărut de sub tencuiala cojită: niște păcătoși stând în cazane cu smoală, grași, bucălați, cu un chef de viață flamand, cu niște târgoveți cumsecade, care ar sporovăi goi la baia de aburi. Acest sanctuar catolic peste care Reforma a trecut cu bidineaua, sașii din Hărman aveau să-l transforme într-o cămară obștească în
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
după-amiază distractivă. Theo și Rosa s-au înțeles foarte bine; în felul acela solemn și concentrat în care se înțeleg copiii. Alice a observat că Theo depășise greutățile inițiale din viața părinților și devenise un copil surâzător, vesel, adorabil și bucălat. Și era minunat s-o vadă pe Rosa, care se întâlnea rareori cu alți copii, interacționând atât de bine cu un confrate. Privindu-i pe copii, Alice s-a gândit, cu nostalgie, deși pentru scurtă vreme, la cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a serenadelor și-a madrigalelor patriotice. În trecerea asta tâmpă și relaxată dinspre noapte spre zi și dinspre uitare spre amnezie, mă însoțeau deopotrivă răcnetele Mirabelei Dauer și calmul alcoolic al lui Dan Spătaru, pletele lui Mihai Constantinescu și obrajii bucălați ai lui Marius Țeicu, soarele gângav al Angelei Similea și cel isteric al Didei Drăgan, cocul Stelei Enache și ochelarii-fluture ai Evei Kiss, chițăielile inocente ale Angelei Ciochină și mormăitul languros al lui Marian Nistor. Mă trezeam binedispus, cu creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Am onoarea să mă număr printre invitați.“, a recunoscut tânărul Lupu, zâmbind precis și corect. A scos din buzunarul de la piept o hârtie mică și cartonată, cu margini aurii. Arăta frumos, ca la nuntă. Pe mijloc scria citeț, cu litere bucălate: „D-lui Lupu Andrei, avocat, Baroul Constanța.“ Restul nu mai conta, era invitația. „Ce mai așteptăm?“, a jubilat Maria, „Când e cincisprezece noiembrie?“ „Mâine.“, a observat Mihnea. Și-a suflecat mâneca, verificându-și ceasul. Minutarul se învârtea, nu luase apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atârnat covoarele, altele plimbau câte-un cățeluș, zâmbind mârșav, caragialian. Nu le băgam în seamă. Mare greșeală! Mai târziu aveam să realizez că trebuia să mă uit cu mai multă atenție. Fetițele astea multe și mici, cu părul castron sau bucălat, îndesate în fustițe miniaturale și împinse pe stradă în pantofiori negri de lac, anunțau fără echivoc „marfa“ de mai târziu. Materialul părea promițător, trebuia doar cercetat respectuos și grijuliu. Era suficient să studiezi câteva detalii, pentru a depista „piesele“ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la început, se tapează și se fardează, se înzorzonează și se împopoțonează ca o mare cucoană, a cărei frumusețe fizică sporea și atrăgea invidia altor tinere femei. Ceva mai înaltă decât Bițu, blondă, cu ochi căprui închis, cu obrajii ușor bucălați și de-o culoare marmoree, cu părul bogat, lung, auriu ca paiul de ovăz copt, care-i cădea pe umeri, Corina avea și un piept nurliu, frumos, obraznic și totodată un mers sprinten, săltăreț, alintat și legănat. Acest fizic generos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cîteva zile, cînd vom fi scoși de aici, înghețați, cui îi va mai păsa că l-am refuzat pe Mihai?... Măcar acum aș fi avut la ce mă gîndi cu drag. Rămîne totuși fetița, chiar dacă-i mai mult departe. Mică..., bucălată..." Adoarme ghemuită, ascultînd prin somn viscolul ce se aude tot mai slab prin stratul gros de zăpadă, în care se îngroapă vagonul. Aura! sare din pat Radu, direct în mijlocul încăperii, uitîndu-se buimac în jur. Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
taman când încercam și noi să agățăm vechiturile astea, frumos, la locurile lor! Și Poetul își întinde disprețuitor vârful pantofului, către grămada de arme albe, movilite pe podea. Prostii! strigă iute agentul Mânecuță, congestionându-se în obrajii lui seboreici și bucălați. Prostii! O căruță de prostii și de minciuni! Vă previn! Sunteți în rahat până-n gât! Ori spuneți cum a fost, pe bune, ori vă pun cătușele, nerușinaților și vă trimit la carceră, lângă Bogdănel-Parazitu', ca să-i țineți puturosului de urât
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fost expusă celor mai banale lovituri ale vieții. Poate că e mai comod să ai o jumătate de amant decât un soț sau o soție Întreagă. Profesorul conducea Încet, atent. Avea o față de adolescent, nematurizat. Obrajii Îi erau netezi, moi, bucălați. Poate se mai gândea la ceasul elvețian de pe bancheta din spate, care măsura Încă timpul pierdut, poate se gândea la petrecerea Întreruptă - sau Încă neîncepută. — La ora asta probabil că au dat deja masa noastră, constată cu neașteptată părere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
taxele până la cinci ani după plecarea lor din țară. Cât timp vorbi Nigel, Ruby nu-și putea lua ochii de pe fața lui. Când au fost prezentați unul altuia, prima ei impresie era că Nigel avea o față caldă, un pic bucălată, care zâmbea ușor. Își dădea seama de ce mătușa Sylvia era atrasă de el. Acestea fiind zise, trăsăturile lui aveau, totuși, ceva ciudat. Ceva aproape efeminat. Oricât ar fi Încercat, nu-și dădea seama ce e. Într-unul din rarele momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vorbele În gât de admirație. Cineva a Îndrăznit, cu glas mic, ce-i drept, să spună că nu era neapărat nevoie, dar n-ar fi fost rău ca pe cer să se afle, așa, și un norișor alb, cu față bucălată de copil, cum a văzut el În casa unui grădinar de prin satele de dincolo de codrul vânăt de la Miazănoapte. A fost un mare succes, una peste alta. Lumea s-a așezat din nou la masă, iar vinul, ajutat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
duminică” etc. Regula funcționează și în cazul portretelor imaginare. De pildă, un înger. Fără a-l gândi mai întâi, fără a-i stabili trăsătura dominantă (albul, inocența etc.), riscăm gafe de neiertat: fie îl vom reprezenta asemenea lui Cupidon (copil bucălat, surâzând candid), fie vom strecura detalii total nepotrivite, cum ar fi buzele proeminente sau roșeață în obraz - culoarea sângelui, a poftei și a păcatului. Detaliile se aleg și să alătură nu la întâmplare, ci stăpânind toate conotațiile lor. În realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să iasă. Coapsele strânse indică, prin urmare, incapacitatea ori imposibilitatea de a da naștere, adică de a-și exprima potențialul și de a-și exploata resursele. Obraz Partea cărnoasă a feței, obrajii exprimă sănătatea și tinerețea (mai ales dacă sunt bucălați), afecțiunea (prin sărut), dar și vulnerabilitatea (palma dată peste obraz). Conform învățăturii lui Iisus, obrazul circumscrie generozitatea, iertarea, compasiunea, iubirea universală. Mână Cuvântul «manifestareă vine de la «mânăă, semnificând sensul de creație, dar și de realizare pe care le are mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
și ne au lăsat capul ca sâmburii de harbuzoaică. Și la nuntă cine-ți joacă ? — Sfântă poamă busuioacăʺ. Mă privea râzând cu ochii de după ochelarii în ramă subțire de metal, sub chelia ca sâmburele de harbuzoa ică, cu o bunătate bucălată de bunic în obrazul sănătos, ca din Delavrancea. Iar sfânta poamă busuioacă îmbăl săma val ea către Cârjoaia și Horodiște. Am început să scriu în 188 3, câ nd aveam nouăsprezece ani și când se năștea Tudor Pamfile, iar Simion
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
afecțiunea poetului: „Bătrân de tot îl revăd apoi, într-un palton lung până la pământ urcând greoi scările unei tribune. Într-o sală furtunoasă de întrunire, glasul lui stins și plângător abia răsună și lacrimi mari i se rostogolesc pe obrajii bucălați, fără să le poată stăpâni". Erau poate lacrimile pentru cauza Basarabiei, pentru care a dat ultima sa luptă politică ca om de stat și pe care o pierduse chiar mai înainte de a o începe?... Vestit cărturar, Kogălniceanu a fost un
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
o colibă sărăcăcioasă. Înăuntrul colibei, împăratul dădu de niște copii, care ședeau în jurul unei străchini mari, pline cu fiertură. Îmbucau copiii cu atâta plăcere din fiertură, de ți-era mai mare dragul să-i privești. Obrajii le erau rumeni și bucălați. Cum este cu putință, întrebă împăratul pe mama copiilor, ca să mănânce cineva cu atâta poftă niște mâncare atât de simplă, fără carne, și pe deasupra să fie atât de frumoși la față și atât de sănătoși, cum sunt copiii dumitale? Să
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și m-a ascultat, altfel n-aș fi aici, acum. Atunci copiii aveau îngeri, acum însă rugăciunea e uitată și îngerii au împietrit în statui. Copiii nu-și mai schimbă între ei poze lucioase cu chipuri de îngeri cu figuri bucălate, cum o făceam eu în școala primară. Îi am și acum în amintiri colorate. Credeam și în miracole. Am stat zile întregi în fața unei găuri de șoarece așteptând să iasă șoricelul fermecat, despre care o poveste spunea că îți îndeplinește
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
descriptivă corespunde cu ceea ce am propus să desemnăm prin operația de asimilare, ce poate fi sau comparativă, sau metaforică. Un astfel de procedeu este predominant în portretul lui François Nourissier din Jurnalul lui Matthieu Galey: (12) Un chip rozuliu, ușor bucălat, nasul rotund și fruntea foarte înaltă. Era precum o fecioară flamandă care a uitat să-și pună boneta. O primă operație de aspectualizare ne permite să observăm o parte (chipul) din întreg (F. Nourissier). Prin operația de tematizare se selectează
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
precum o fecioară flamandă care a uitat să-și pună boneta. O primă operație de aspectualizare ne permite să observăm o parte (chipul) din întreg (F. Nourissier). Prin operația de tematizare se selectează, pe de o parte, proprietățile chipului: rozuliu, bucălat (marcat prin evaluativul: ușor) și, pe de altă parte, diferitele părți ale chipului cu proprietățile respective: nas << rotund și frunte << imensă. Realizarea portretului este încheiată printr-o punere în relație comparativă: era precum o fecioară flamandă, la care propoziția relativă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ceruri: Adormirea. Într-o zi, Hristos se va întoarce: Venirea a Doua. Exemplu de vector performant: îngerul. Traducere din greacă a lui angelos, "mesagerul". Nu opuneți angelicul operaționalului, căci fac corp comun. Folosit în iconografie, agentul de legătură, micul telegrafist bucălat și pîntecos nu mai inspiră încredere, într-atît a invadat frescele și porticurile. Creștinii înșiși nu cred prea mult în el, și n-au dreptate. "Îngerii sînt marii necunoscuți ai acestei epoci care încearcă să idolatrizeze cosmosul", îi deplîngea pe drept
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
arată Eminescu? Adică Eminescu nu are dreptul să facă lucruri firești! L-am jignit impardonabil. Adică de ce Eminescu nu are dreptul să-și scoată câinele la plimbare?, m-am întrebat. Sunt destui poeți care n-au nimic serafic, de îngeri bucălați. Unii sunt chiar abjecți, iar frumusețea poziei lor compensează mizeria, insalubritatea vieții. Răzbună, zi să-i zic, purifică. Eminescu așa cum l-au desenat colegii mei apărea chiar respingător. După ei, nu era nici o sfârâială să fi poet. Poeții sunt niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ridicându-mi ochii spre cerul înstelat. Satelitul natural al Pământului ieșise la o promenadă solitară, privind cu o înțelegere aproape umană la furnicarul omenesc de pe Planeta Albastră. "Peste lunca mea sihastră, Sus, pe cerul bărăgan Plimbă-se prin iarba-albastră Luna, bucălat cârlan." (Serghei Esenin) Esenin, care-și încropise un prepeleac acolo "sus pe cerul bărăgan", văzându-mă atât de singur, trist și abandonat, a coborât un moment lângă mine, pe băncuța unde stăteam. Salut, Titi! Ce faci? Ascult greierii, Serioja. Te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cerșetor, blestemații. Mai bine m-ar fi omorât. — Cerșetor? Nu s-ar zice, preasfinte părinte, ripostă cavalerul Înfrânându-și armăsarul. Cine vă vede, monseniore, se poate gândi la orice, numai la mizerie nu. Privirea lui Eglord cercetă cu ironie făptura bucălată a omului sfânt, capul lui rotund ca o bilă, fața strălucind de sudoare și ochii mici care trădau o inteligență și iscusință neobișnuite, gura cu buze cărnoase, rasa bogată și crucea cu pietre prețioase care-i atârna pe piept. — Aparențe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]