75 matches
-
o nuanță caldă de culoarea piersicii. Ușa din dreapta dădea într-o magazie în care erau așezate ordonat rânduri de dosare, de jos până sus, și-n care nu se vedea nici fir de praf. În celălalt colț era amenajată o bucătărioară impecabilă, dotată cu un cuptor cu microunde, o cafetieră și un ibric electric. Probabil că robotul de bucătărie și aparatul de pasat legume erau sub chiuvetă. —Mamă, aici te simți ca acasă, zisei eu. Parcă am intrat printr-o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
reproșez în legătură cu cuvântul ales. Din experiența mea, foarte puțini oameni spun „crimă“ și numai atunci când este absolut necesar. — Ai fost de față la toată povestea, nu? Vreau să zic descoperirea, bineînțeles, adăugă ea, ridicându-se în picioare și trecând în bucătărioară. Cum era și normal, nu mai spuse nimic în timp ce râșnița de cafea scotea un urlet răgușit, iar noi savuram împreună aroma bogată, ca niște copii Bisto 1. — Dacă s-ar putea pune parfumul ăsta în sticluță, suspinai eu, m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
culoarea piersicii, ilustrații pastelate și asortate și ghivece perfect îngrijite; dar voiam să aflu dacă știe ceva despre moartea lui Shirley Lowell. Așa că, am pășit în cameră, mi-am pus mănușile de lucru pe masă și m-am dus în bucătărioară ca să pun de ceai, leacul englezesc de inimă albastră, de moarte năpraznică, de morți în beci... Când m-am întors cu ceașca de ceai, Margery nu mai plângea, dar cam aici se oprea starea ei de „mai bine“. Găsisem niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
chemă pe indian: — Ia bidonul ăla și stropește mașina. Ai înțeles? A trebuit să-i repete de trei ori, dar reuși să-l facă pe celălalt să-i dea ascultare. Când tractorul fu îmbibat cu benzină, căută un chibrit în bucătărioara muncitorilor, introduse într-un bidon o bucată de lemn, o aprinse și îi oferi torța indianului yubani. — Arunc-o! Kano îi dădu ascultare fără să înțeleagă pe deplin, dădu un țipăt de groază și o luă la goană când tractorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bea?!... Că, dacă nu-i mai place, o s-o punem amândoi să ne sărute în peleu. - ...Iar serile, se încăpățînă să-și continue istorioara cel cu clop, iar serile, băi, Chiose nehalitule, pentru fiecare zece gândăcei înșiruiți și numărați în bucătărioară... îți toarnă fermecătoarea! Într-o cană de tablă... Țuică... Vișinată, frecție galenică, rachiu ori... din care nenorocire vrei tu... Cel în raglan se opri ultragiat pe zid. Dacă era adevărat, devenea extrem de nedrept, ca tot boul ăsta să primească, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că vă pune să-i procurați bre, Bruță... Doar ca să prindă motive cum să vă trăznească și ea cu măciuca ei de cocîrț... Sânt văduvoaice care urăsc să se drojdească singure. Și atunci te momesc, sub diferite trucaje, în bucătărioarele lor, să vă izbiți în măciucile de cocîrț. Dar se fâstâcesc să ți-o mărturisească corect... E stânjenite... Te iau pe departe. Cică: "Te-am visat aseară cum alergam de mână prin lanurile de mătasea broaștei". Sau: "Mă înnebunesc după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
monogramele curbilinii) încrustați cu ipsos pe pridvoarele înalte. Clădite din cărămizi, urcate în cârcă cu samarul sau urnite pe planuri înclinate cu bobul. Umbrite de starurile tufelor de liliac, ale ulmilor, teilor, castanilor și plutelor seculare. Pișcate de harul unor bucătărioare de vară atât de dulci, de parcă îngerii le-ar fi ținut sub limbă. Pardosite (multe) cu pietre de râu, în pieptul cărora, ca în tainița unui ghioc, mai fremăta încă apa. Cu fântâni ca uitarea de reci, cu cișmele, coșare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
propria noastră țară. Aducem ouăle proaspete de găină în frigider ca într-o cămară aromată. Într-o cămară miroase tot timpul plăcut, atunci când cineva nu se găsește în cămară, pentru că posedă o cămară.. adică nu. EA: Știi, tu vii în bucătărioara porcească cu o lingură, ca și cum ți-ai fi curățat în fața intrării noroiul adunat pe cizme din grajd. Aduci ouăle calde încă de la curul găinilor și de asta te-ai repezit pe roșu în intersecție și arăți ca și cum ai fi căzut
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o purta. - Hai, ce stai rușinos ca o fată mare, ia colea un scaun și potrivește-l sub cur, că n-o fi foc. Vrei niște lapte? Femeia se mișca iute prin casă. Era curățenie și mirosea a romaniță. În bucătărioara mică am zărit lângă sobă un caiet. Aveam să aflu că acolo își nota câte un vers pe care îl auzea sau o întâmplare. Avea multe astfel de notări. - Iui-hai, apoi măi bărbate, ai zis că-i mai dezghețat, da
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
rămas brusc fără texte de vrăjeală? — Nu, dar... — Stai, totuși... E ceva ce s-ar putea să vrei să cumperi. A săltat-o un hoț de buzunare la o paradă mare de pe Unter den Linden. Se ridică și merse În bucătărioara din spatele biroului, de unde se Întoarse cu un pachet de Persil. — Mersi, i-am zis, dar Îmi trimit lucrurile la curățătorie. — Nu, nu, nu, făcu el, vârându-și mâna În detergent. Am ascuns-o aici de vizitatorii nepoftiți. Așa, uite-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
avea și i-a urat ședere plăcută în Irlanda. Malone’s Aparthotel era o specie nouă și ciudată de hostelărie - nu avea nici bar, nici restaurant, nici room-service și nici nimic altceva, cu excepția a treizeci de camere, fiecare cu o bucătărioară atașată. Lisa făcuse rezervare pentru două săptămâni, perioadă în care spera că își va găsi unde să locuiască. Amețită, a despachetat câteva lucruri, a aruncat o privire afară la priveliștea gri și aglomerată, apoi a ieșit pe străzile jilave pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Și în clipa aceea zâmbi și se așeză din nou pe canapea, picior peste picior și spuse: — De ce nu? Mi-ar face plăcere. — Vin? — Suc de portocale, dacă se poate. Nu reușesc să scap de durerea asta cumplită din gât. Bucătărioara mea a fost întotdeauna camera cea mai curată din apartament. N-am șters praful și n-am folosit niciodată aspiratorul, pentru că praful nu e vizibil când treci întâmplător pe acolo și poți să te faci că nu-l vezi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
personalitatea. Voluptate pe bani puțini. Întinde-te pe divan cât timp mă duc să fac ceai. Lapsang îți place? Divanul se dovedi a fi, la o cercetare mai atentă, un pat-canapea învelit în cuverturi pseudoturcești zdrențuite, dar era destul de comod. Bucătărioara lui Findlay era chiar lângă salon, așa că am putut continua conversația în timp ce el își făcea de lucru cu ibricul și ceainicul. — E un apartament minunat, am spus. Stați de mult aici? M-am mutat în el pe la începutul anilor ’60
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fel, așa nu-s nici surorile. Dar unui Friț, ofițer, îi cam plăcea de mine. Normal că mi-am dat seama, după cum se uita, imediat nemții s-au așezat în casa noastră și noi ne-am dus să trăim în bucătărioara de lângă șură. Și Friț, cu ochii pe mine. Și era bătrân! Azi așa, mâine așa, dar nu îndrăznea nimic. Până într-un ceas, când dă buzna în bucătărioară și mă găsește singură. Mestecam mămăliga. Ridic melesteul, să mă apăr. El
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
așezat în casa noastră și noi ne-am dus să trăim în bucătărioara de lângă șură. Și Friț, cu ochii pe mine. Și era bătrân! Azi așa, mâine așa, dar nu îndrăznea nimic. Până într-un ceas, când dă buzna în bucătărioară și mă găsește singură. Mestecam mămăliga. Ridic melesteul, să mă apăr. El că șvarț, că marț, încerca să mă ademenească pe limba lui, cu mâna întinsă spre mine. L-am pocnit cu melesteul de nu s-a văzut. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
vreo 40 de ani cu vreo doi copii; nu avea soț, căci fusese dus În Siberia pentru că era socotit troțkist. În ’37-’38. Desigur că a murit. O căsuță de țară, fără closet, fără nimic. Avea un antreu micuț, o bucătărioară ca și holușorul acela prin care ați intrat, o cameră cu trei uși: o ușă de la bucătărie și două de la alte două camere. În camera aia din mijloc eram cazați noi, patru oameni, și Încă o familie de trei oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
câteva cufere cu suveniruri din teatru), încă sunt inundat de prea multe troace aici. Cele două dormitoare sunt micuțe, dar au o vedere frumoasă spre niște garaje transformate în locuințe, unde, printre căsuțe, cresc o mulțime de plante și copaci. Bucătărioara, dacă reușești să intri în ea, e satisfăcătoare, având o sobă bună cu gaz și un frigider. Ieri la prânz am mâncat conserve de macaroane cu brânză, împrospătate cu ulei, usturoi, busuioc și un alt soi de brânză, și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau Adrian Mititelu. Evident, discuții pentru un sezon nou din „Noră pentru mama“! CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Vise răutăcioase (2) Am visat că eram la Dolhasca! Dar câte schimbări... În cele două camere închiriate (un antreu transformat în bucătărioară și o cameră imensă folosind la toate, mai ales ca dormitor) intram suind trei trepte late de ciment. Acum, gazda îmi făcuse o scară subțire, parcă din grisine, care se sfărmau dacă o întrebuințam. M-am plâns ei, musafirii nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Imaginea se estompează. Pierde orice reper de timp și spațiu. Ce țară e asta, fără ferestre? Prăpăd de ninsoare. Ferestrele sunt astupate de troiene. Un necunoscut doarme ghemuit pe masa din sufragerie, cu mâinile vârâte în mânecile hainei jerpelite. În bucătărioară, un copil s-a cuibărit pe blatul de lucru, cu capul pe o caserolă. Într-un colț stă tupilată Clementina, țigăncușa care cerșește la intrarea supermarketului din Genevilliers. Are unsprezece ani și e româncă. Din când în când, se ridică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ea nu mi-a devenit interioară, intim interioară, încât să o port cu mine și să-mi melancolizeze starea în alte locuri. În fapt, Oradea e pentru mine locuința în care stau, în prezent una mică, o cameră și o bucătărioară, dar, ce-i drept în centru (iată, sunt și eu acum un "central"), redacția "Familiei", drumul de acasă până la redacție și înapoi, cu tot mai rare devieri spre "Astoria", colegii, puținii prieteni și, mai ales, soția și viața noastră în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nară a neamului său de franțuji, unul din cele cinci neamuri, cele mai vechi ale Armorialului Franței (France-Bourbon et Bragance, Rohan, Narbonne, Sa voye-Soissons et Faucigny și Lorraine) [...]. Am stat deunăzi În mijlocul unora dintre aceste mlădițe boierești, Înghesuiți Într-o bucătărioară cât palma, la o masă cu cinci feluri de bucate improvizate franțuzește din te miri ce, câteva legume și o cană cu smântână, și cu o plăcintă ieșită sub ochii noștri ca dintr-o baghetă magică; le-am auzit sporo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șoferul acelui autobuz, aflând că mergem la mama patriotului, ne-a dat cinci lei moldovenești, din partea lui. Am ajuns în sat la orele 9,30. Pe mama Natalia o găsim în curtea casei, parcă așteptându-ne. Ne invită intr-o bucătărioară cu tavanul oblic, ce are ușa direct afară. Stă și doarme în acest mic ungher al casei, din cauza lipsei lemnelor de foc. Aici, cu vreascurile pe care le mai putea rupe din gardul curții sale, își mai încălzește trupul bolnav
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cu fasole și cuburi de mămăligă rece, zilnic; primii ani de căsnicie (care ar fi trebuit să fie dacă nu de miere, măcar de marmeladă), într-un apartament la comun, cu încă două familii străine (o singură baie, o singură bucătărioară); soț mereu dat afară din presă, pentru că în timpul studenției, la Cluj, a fost secretar de redacție la o gazetă a lui Iuliu Maniu, spaime; eu, slujbă respingătoare la Ministerul Culturii, mereu prezentă pe toate listele de restructurări, epurări, disponibilizări, pentru că
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
una de alta. În primul rând, spațiul. Liftul în care mă aflam era atât de mare, încât putea servi foarte bine drept birou. Și să fi fost echipat cu o masă, un dulăpior și un scrin, ba chiar cu o bucătărioară, tot ar mai fi rămas loc destul. Cred că s-ar fi putut strecura printre astea și trei cămile și un palmier de talie mijlocie. În al doilea rând, curățenia impecabilă. Parcă ar fi fost un cavou proaspăt finisat. Pereții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am de făcut. Nu-mi rămâne decât să pun în practică explicațiile tale. Hai să mâncăm mai întâi! zise ea. Dacă te apuci de treabă, nu cred că o să mai ai vreo clipă de răgaz. A adus o tigaie din bucătărioara aflată într-un colț. A încălzit tocana deja pregătită într-o oală emailată. Mirosea grozav! A adus la masă farfuriile, în care a pus mâncarea și câteva felii de pâine cu alune. Ne-am așezat față-n față și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]