131 matches
-
umor licențios, comportamente discutabile (adesea, patologice), superficialitate relațională, inerția salutului cu cei cunoscuți, răzvrătiri populare, mizerie pe străzi, aer îmbâcsit... Da, îmi trebuia o îndeletnicire echilibrantă. Eu și sinele meu aveam nevoie de asta. Că scriu de când am învățat să buchisesc abecedarul, sună a clișeu. Scriu când cred că am ceva care merită să fie consemnat, scriu după ce-am lecturat o carte care mi-a plăcut, scriu când m-a impresionat vreun tablou (real sau imortalizat pe o pânză), scriu
TAINA SCRISULUI – SCRISUL MĂ FERICEŞTE () [Corola-blog/BlogPost/340011_a_341340]
-
un stol de păsărele bezmetice, n-are înțelepciunea să nu dea glas elucubrațiilor acestora. Prost e cel care, aflat într-un loc prestigios și citind de pe o foaie, într-o limbă străină, ca un elev de clasa a cincea care buchisește un text la primă citire, are impresia că susține un recital din Shakespeare la Royal Victoria Hall. Prost e cel care refuză să creadă că, din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, au avut loc situații inexplicabile când
Prostul știe orice, mai puțin ce să facă cu propria-i viață () [Corola-blog/BlogPost/339120_a_340449]
-
fi o etapă firească din viața unui om. Iar pentru mine a fost un prilej de a face un mic bilanț al activității depuse în domeniul creației literare, care, iată, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-au făcut 55 de ani de când buchisesc asupra cuvântului. Dar, ce păcat că „Omul este una din făpturile care se alcătuiesc cel mai încet și care trec cel mai repede”! - cum spunea Monseniorul Vladimir Ghika. - S-a schimbat ceva în percepția Dvs., în funcție de „valurile, vânturile” cotidiene? Cât
DON QUIJOTE CREDEA CĂ MORILE DE VÂNT SUNT URIAŞI.OAMENII DE RÂND CRED CĂ URIAŞII SUNT MORI DE VÂNT. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341580_a_342909]
-
Este tot atât de adevărat că pretutindeni unde a călătorit și la reședința lui domnească de la Vatican a primit și i-a mângăiat și pe bolnavi, sărmani și deznăjduiți. Ca dovadă că nu este în slujba marilor puteri mondiale a respectat și buchisit limbile popoarelor mici, iar în românește a rostit corect mai multe formule creștine. De altfel cunoștea relativ bine cam 15 limbi omenești și nu se bâlbăia nici în aceea a iubirii dumnezeești. Atunci însă când s-a rugat pentru iertarea
OM AL VREMII LUI de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344244_a_345573]
-
care era plasat în categoria celor „buni”, dotat cu o inteligență superioară, grosului celor de-o vârstă cu el. Era un mare cititor, pasionat de literatură încă de mic copil. Din pruncie, de când a priceput sensul literelor, a început să buchisească și nu s-a oprit. Citea cu pasiune tot ce-i pica în mână, chiar ajunsese la adolescență un fel de filozof al școlii, aplecat asupra multor problematici cu trimitere spre vârste ceva mai bogate în ani. Lili Nădrag era
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
în cele mai neașteptate locuri și momente ale vieții. Îți mulțumesc pentru clipele de profundă emoție și caldă, dulce melancolie, parcurse împreună când tu, iubita mea mamă mi-ai devenit și învățătoare, punându-mi creionul în mâna firavă de copil, buchisind împreună liniuțe, punctulețe iar apoi, începutul scrisului tremurat al primelor cuvinte, printre care și cuvântul sfânt: MAMA. Îți mulțumesc, iar și iar că mi-ai dăruit sufletul tău minunat și că mi-ai împrumutat tot ce este mai bun, mai
DR. IONUŢ HORIA T. LEOVEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343296_a_344625]
-
umor licențios, comportamente discutabile (adesea, patologice), superficialitate relațională, inerția salutului cu cei cunoscuți, răzvrătiri populare, mizerie pe străzi, aer îmbâcsit... Da, îmi trebuia o îndeletnicire echilibrantă. Eu și sinele meu aveam nevoie de asta. Că scriu de când am învățat să buchisesc abecedarul, sună a clișeu. Scriu când cred că am ceva care merită să fie consemnat, scriu după ce-am lecturat o carte care mi-a plăcut, scriu când m-a impresionat vreun tablou (real sau imortalizat pe o pânză), scriu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
umor licențios, comportamente discutabile (adesea, patologice), superficialitate relațională, inerția salutului cu cei cunoscuți, răzvrătiri populare, mizerie pe străzi, aer îmbâcsit... Da, îmi trebuia o îndeletnicire echilibrantă. Eu și sinele meu aveam nevoie de asta.Că scriu de când am învățat să buchisesc abecedarul, sună a clișeu. Scriu când cred că am ceva care merită să fie consemnat, scriu după ce-am lecturat o carte care mi-a plăcut, scriu când m-a impresionat vreun tablou (real sau imortalizat pe o pânză), scriu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
îmbrăcat în uniformă îi luă prin surprindere: - Pregătiți biletele, abonamentele!... Ooo, Zîna! Săru’-mâna, doamna scriitoare! Matei făcu ochii mari. Femeia din fața sa, nu părea să aibă preocupări literare. Indiferent însă cum arăta, merita toată stima sa și fiindcă nu buchisise prea mult la școală, se scărpină după ureche, se foii și își ridică pieptul ca un om important, plăcut impresionat să fie în prezența unei personalități. - Bună ziua, domnu’ - răspunse Zîna zâmbind. Așa-i, toată viața am scris, și zi, și
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
afla la el în vizită: - Cristi, dragule, să știi că poezia este sufletul unui neam, că trăiește mai mult decât acesta și cei din viitor pot afla mai multe despre neamul cel dispărut citindu-i poeziile, mult mai multe decât buchisind în cărțile de istorie nerozii despre luptele și războaiele unor conducători paranoici, bolnavi de trufie și lăcomie. Ai deci o mare răspundere când scrii, că nu știi pe cine alege destinul să rămână în posteritate, iar pe lângă asta trebuie să
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
citească, ceea ce în vremuri atât de grele nu era puțin lucru. Prin podul unei case căreia îi reparase acoperișul găsise o carte zdrențuită de timp și roasă de șoareci. O luă acasă, o curăță cu respect și grijă și o buchisea seara după cină înainte de a adormi copiii, care îl ascultau cu ochii mari și gurile căscate, deși nu înțelegeau mare lucru. Erau mici dar el îi educa cum știa, căci observase că Ioana nu prea se ocupa de ei cum
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
degete, ca să vadă mai bine. Le colecta cu mare râvnă și le sorta cu pricepere, după anumite criterii, în trei cutii de carton, pe care le căra mereu cu el într-o desagă mare petrecută peste umăr. Pe fiecare cutie buchisise cu un muc de creion chimic: "CUTIE CU SFORI MARI", "CUTIE CU SFORI MICI" și "CUTIE CU SFORI CARE NU SUNT BUNE LA NIMIC". Când alaiul ajunse la râu, doi bărbați săpară cu unghiile o groapă în malul clisos și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
di tăt”. Și eu de colo, pe glasul al optulea, „Amiiin”. Adică, de ce nu ar avea dreptate, acest adevărat român, când ar auzi, că pe lângă sărbătorile pe care le-a învățat el încă de pe când lua râia, de la caprele Măriucăi, buchisind la ceaslov, românii de azi, au mai introdus una, luată de nici dracu nu știe prea bine de unde, fiindcă în calendar nu este. Cică ar fi Ziua Sfântului Valentin, sau ca prosteala să fie completă și iremediabilă, i se spune
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe rol: Cei săraci trăiesc modernul Ținând foamea sub control. 13 aprilie 2005 INTEROGAȚIE SUB FEBRĂ Cum vrei să treacă clipa Mai iute în trecut Când nu se înfiripă Nimic din ce-ai făcut? Mai bine-n loc rămână, Să buchisești ce-a fost, Bilanțul într-o rână La mare preț de cost. Și-atuncea vei pricepe, Fără de tratate, Că bine-i a se-ncepe Cele ce-s ratate. De ne-am judeca pe noi Cum gândesc sub febră, Am scăpa
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
degete, ca să vadă mai bine. Le colecta cu mare râvnă și le sorta cu pricepere, după anumite criterii, în trei cutii de carton, pe care le căra mereu cu el într-o desagă mare petrecută peste umăr. Pe fiecare cutie buchisise cu un muc de creion chimic: "CUTIE CU SFORI MARI", "CUTIE CU SFORI MICI" și "CUTIE CU SFORI CARE NU SUNT BUNE LA NIMIC". Când alaiul ajunse la râu, doi bărbați săpară cu unghiile o groapă în malul clisos și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se oprise ca să se roage. Pe partea dinspre nord, de pe sub urme de mușchi înghețat, se ghiceau niște litere inegale scrijelite cu greutate de un cuțit. Am dat la o parte zăpada și mușchiul care mă încurcau să citesc, apoi am buchisit: “În amintirea lui Codruț”. Mai jos fusese scrisă și o dată, dar nu se mai înțelegea decât un unu și-un nouă... doar atât. Am stat în genunchi, ghemuit ceva vreme și curgeau peste mine gânduri bune. Simțeam că fac bine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se lăuda că zărise chipul unei doamne Beatrice și spunea, cui voia să-l asculte, că nu era așa de frumoasă cum o credea un poet florentin cu nasul mare. Alt Urmaș (sau poate același), având ceva știință de carte, buchisea cu delicii poveștile strânse sub numele Decameron, neinteresându-l și neștiind vreodată cum Îl chema pe autor. Târziu, iarăși mai târziu, unul dintre valonii care l-au ucis Într-o tabără militară de pe o Câmpie a Morții pe un voievod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimerise, cine știe cum, la curtea marelui logofăt Radu Năsturel din Fierești, pe vremea când viitorul mare cărturar Udriște se ținea Încă, trăgându-și mucii și bâzâind, de fustele doicii și ale mamei sale, jupâneasa Despina, cu câțiva ani buni Înainte ca, buchisind Împreună cu frații săi Șerban, Cazan și Elina, să Învețe latinește de la un perceptor catolic din Occident și slavonește și grecește de la un călugăr din Rusia sau Ucraina. Marele logofăt, fără să-i dea prea mare importanță, a azvârlit epistola la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avut învățător. Pe Alexandru Mânăstireanu, autorul memoriilor din cartea „Călător... prin vâltoarea vremii”, pusă pe masa cititorilor de Editura „Sfera” din Bârlad, nu l-am avut nici învățător, nici profesor. Nu l-am avut învățător pentru că în anii când eu buchiseam literele abecedarului și cifrele, și încercam să scriu pe „tăbliță” cu „plumbul de piatră”, el mărșăluia spre Răsărit, mai întâi la Tighina, apoi peste Nistru, unde, în gerul rusesc, era mereu preocupat „de a nu-i asupri pe ostași și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-ți mai faci cale încoace... Mai avem încă atâtea de vorbit! Am să țin minte asta, părinte... Rămâi cu bine, sfințite! Îți mulțumesc pentru bunăvoință, găzduire și ajutorul dat în a descifra tainele din cele cărți pe care le-am buchisit zi și noapte. Ajutorul meu a fost neînsemnat. Tu te-ai dovedit un ucenic silitor și dornic să știe cât mai multe. Eu nu am făcut decât să-ți biciui voința și memoria pentru a scoate din ele o recoltă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
căreia n-ai fi avut cum să i te împotrivești, dar n-aveai încotro. Păi, să te străduiești să alungi duhurile rele, răul, probabil că asta făceai când umblai de chiaun prin oraș, documentându-te, luând interviuri, consemnând pentru sau buchisind pe clapele mașinii de scris ceva ca o melodie scoasă din adâncul tău, pe care s-o combini cu ce auzeai și vedeai pe străzi, la mitinguri, în săli de spectacol, la reuniuni și congrese și conferințe de presă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iar predarea științelor Înseamnă dl Baskerville, de la Misiunea Presbiteriană americană. — Exact. Ce alegere pot face oamenii din Tabriz? Să-și lase fiii la școala tradițională, unde vor silabisi, vreme de zece ani, aceleași fraze informe pe care strămoșii lor le buchiseau deja În secolul al XII-lea sau, mai curând, să-i trimită În clasa mea, unde vor dobândi o Învățătură echivalentă aceleia a micilor americani, dar În umbra unei cruci și a unui steag Înstelat? Elevii mei vor fi cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
noul meu liceu, să văd ce și cum. După asta m-am dus la Biblioteca Pedagogică, în Cișmigiu. Încă era cald, așa că bibliotecarii enervați de cititorii din sala de lectură, care nu aveau altceva mai bun de făcut decât să buchisească, deschiseseră larg ferestrele, să fie curent, să poată trânti ușile. Spre norocul meu, îi cunoșteam pe toți din timpul facultății, așa că nu au protestat prea tare când le-am cerut Puterea vârstei - un jurnal al Simonei de Beauvoir în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dovedeau însă a fi incurabili. Ei luau în serios chestiile minore, cu rol pregătitor, simplu entertainment, cum ar fi arta, literatura, filozofia, muzica și filmele expresive. Cea mai mare dezamăgire îi fusese provocată chiar de Leo, care risipea atâta timp buchisind cărți groase, ori traversând orașul cu căștile de la mp3 player în urechi, umplându-și creierul cu sofisticării gen Ceaikovski, Deff Lepard. De altfel, el o acuza că nici nu citise cum trebuie Codul lui Da Vinci, că acolo ageamiul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sat. *Cum vă pregătiți pentru Paste? Ne îmbrăcam cu haine modeste ,în carte spune că nu e bine cu pantaloni în biserică. Ce vă atrăgea spre biserică? Părintele Neculai m-a învățat carte. Am pus mâna pe Psaltire și am buchisit. Și îmi place acum...nu pot sta acasă absolut deloc; parcă îmi lipsește ceva dacă nu vin la Sfântă Biserică. S-a schimbat ceva de atunci și până azi? Nimic diferit față de când eram copil. Am fost și la mănăstire
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]