256 matches
-
Șapte zile”. Intenționa să scrie 100 de nuvele, dar n-a apucat să scrie decât 72. În nuvelele din carte, apăra dreptul la dragoste, chiar dacă dragostea încălca legile sau convențiile. Și Cervantes a scris și altceva decât drame și scrieri bucolice, de exemplu "Novelas ejemplares" (1613). Calitatea lor este mixtă, dar Cervantes sperase ca ele să fie pentru spanioli ceea ce lucrările lui Boccacio erau pentru italieni: unele sunt pure anecdote, altele mini-romane cavalerești, unele serioase, altele comice, toate fiind scrise într-
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
sentimentele în cadrul unui peisaj idealizat („locus amoenus”). „La Galatea” se împarte în șase capitole, în care se dezvoltă o istorie principală și patru secundare, care încep în amurg și se termină noaptea, precum în eglogele tradiționale, dar, precum în poemele bucolice ale lui Virgiliu, fiecare păstor este de fapt o mască în spatele căreia se ascunde un personaj adevărat. Don Quijote de la Mancha Este capodopera literaturii spaniole. Prima parte a apărut în 1605 și s-a bucurat de un mare succes din partea publicului
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
prin excelență, Coșbuc a prezentat în limba română sensurile fundamentale ale poeziei homerice. Versiunea sa este o transcriere fidelă, de o rară expresivitate și fluiditate. A dat, de asemenea, echivalențe creatoare, în lexicul cel mai adecvat din opera lui Vergiliu ("Bucolicele" și "Georgicele"). Un mare efort creator l-a constituit traducerea "Eneidei", încununată cu Marele Premiu al Academiei, "„Năsturel”" (1897), obținut până la el numai de V. Alecsandri și de Al. Odobescu, pentru întreaga lor activitate literară. În ședința de la 9 aprilie
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
greacă în secolul al V-lea î.Hr. Comedia veche. Trecerea spre comedia medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec Poezia Filosofia. Neoplatonismul Literatura creștină Istorii literare Studii
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
Tițian (1488-1576). Acest proces a fost declanșat de vestitul tablou al lui Giorgione, "Furtuna". Artistul se îndepărtează de tematica religioasă a tablourilor de altar și pictează toată viața lui motive preluate din mitologie și din literatură, creând astfel adevărate poeme bucolice care debordează de lirism și frumusețe mistică. Și el utilizezază tehnica pictării în ulei, ajungând la soluții grafice inovatoare. Mergând pe urmele sale, Tițian aplică și dezvoltă această tehnică. Influențele stilului lui Giorgione se pot vedea și la Sebastian del
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
Câteva piese de teatru (La margine de Paradis, Viață particulară ș.a.) nu individualizează un dramaturg. SCRIERI: Un șir de zile, București, 1966; Nuduri, București, 1967; Țara lui π, București, 1969; Week-end în oraș, București, 1969, Patimile după Bacovia, București, 1972; Bucolice, Iași, 1973; Elogii, București, 1974; Goana după fericire, București, 1974; Fidelitate, Iași, 1977; Madona cu lacrimi, Cluj-Napoca, 1977; Iluzia cea mare, București, 1979; Cafeneaua subiectelor, Iași, 1980; Poeme rapide, Iași, 1983; Flori de câmp, București, 1984; Am mai vorbit despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
1947-1948), stabilindu-se în cele din urmă în Franța. Participă la editarea revistelor „Luceafărul” (1948-1949) și „Uniunea română” (1948-1950). Poetul H., autor a două volume de versuri - Basmul celor patru zodii (1926) și Cartea cu lumină (1926) -, cultivă o poezie bucolică apropiată de viziunea ruralismului gândirist, de cea a lui Ion Pillat îndeosebi, cum au observat criticii chiar la debut, deși nota caracteristică a bucolismului său are o substanțială dimensiune de extracție clasică, mai ales latină. Împreună cu Ion Pillat a tradus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
mobilier te lasă fără cuvinte. Vizitatorii pot vedea vechile apartamente private ale familiei regale, pe care dictatorul Ceaușescu le folosea pentru vizitele șefilor străini de stat. Priveliștea din jur este superbă, cu păduri de brad, preerie, numai bune pentru plimbări bucolice”, mai scrie publicația. Punctul forte al Peleșului, potrivit Le Figaro, este spectaculozitatea clădirii și a zonei în care este plasată. Punctul slab este faptul că în împrejurimi există puține locuri unde s-ar putea caza turiștii. Care sunt celelalte locații
Le Figaro descrie Castelul Peleș ca fiind "un loc spectaculos" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79524_a_80849]
-
opozi?ie „plenitudinea ?i În?elepciunea trecutului" ?i prezentul dec?zut; mitul În? eleptului, al magului, al dasc?lului care ?ție s? citeasc? semnele Întoarse din cartea lumii ?i ap??? legea veche; mitul erotic „cu nuan?? idilizant? din micile poeme bucolice" sau cu nuan?? filozofic? („Luceaf?rul"); mitul oniric prin care poetul imagineaz? „lumile posibile, spa? iile cosmice , ??ramurile unde st?pane?te o alt? ordine ?i cre?te o alt? flor?", unde „se desf??oar? existen?e paradisiace care scap
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mai purificată, mai aeriană, înglobează totuși aglomerări de imagini și construcții arborescente, de un metaforism abundent. Hore (1977) propune un imaginar folcloric în registru mixt, blagiano-barbian: poemele, intitulate „inele” și grupate în șapte cicluri de câte nouă compoziții, „descriu” peisaje bucolice purtătoare de „semne” (cercul, lumina, Columna, apa, pasărea, nunta etc.), în care tensiunea derivă din jocul - și aici cu trimiteri livrești - dintre închis și deschis, ascundere și revelare, dintre hieroglife și „vorbele limpezi”. Astronomia ierbii (1981) marchează un punct de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
dar nu înțelegeam prea bine după ce anume. Înainte ca viciul și defectele să fie admise în istoveala maturității, îndeajuns de comune și plicticoase ca să fie îndelung arătate, există, sau se presupune că există, niște vremuri mătăsoase, candide, în mijlocul naturii, asemeni bucolicelor cu păstori sicilieni îndrăgostiți sau cu lei pe care-i gonești cu pietre, și șerpi de aur ce din nodurile lor se împrăștie în fisurile Eryxului. Scene timpurii din viață, adică; pentru fiecare din noi, căci fiecare începe cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mă mai sperie. Era în toiul dezghețului de primăvară, o zi senină, însorită și eu mă simțeam un pic „thoreauian“ (o adevărată bucurie pentru mine, căci, după treisprezece ani de viață la țară, sunt încă un om care măsoară distanțele bucolice după criteriul străzilor din New York). Pe scurt, se anunța o după-amiază promițătoare, chiar dacă literară, și-mi aduc aminte că-mi făceam iluzia ca, asemenea lui Tom Sawyer cu găleata lui cu var, să-l pun pe tânăr să lucreze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
celelalte poeme relativ întinse din Kairos variază tematic la extrem, unul exaltând comunitatea de suflet a „fiilor Craiului Amurg” din Punta Europa cu adoratorii lui Zalmoxis (Pendul ibero-dacic), altul evocându-l pe Lumânărică al lui Costache Negruzzi (Lux Caucaniae), câteva bucolice dezvoltând reflecții pe teme ca elementele, infinitul, veșnicia etc., și tot astfel Solilocvii, în timp ce două compuneri, Twist 1963 și Computer 1967, semnalează critic aspecte ale lumii contemporane. Curios este că verva sarcastică denunță situații caracteristice mai ales modului de existență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
mei vânjoși, cu tulnice și ghioage,/ Pe-aicea și-au păscut cirezile blajine”. Patetic în acest credo, el cântă, în celelalte versuri, în tonuri variate, adesea epitalamice, „câmpul, livada, codrul sur, podgoriile”, volumul fiind în egală măsură o culegere de „bucolice” și o „carte a nunții”, o „cântare a cântărilor” cu figurație autohtonă. Pe parcursul tuturor etapelor, de altfel, universul liricii lui S. rămâne întinderea vastă, mărginită de „munții cu fruntea-n nouri”, „zugrăviți pe zare”, ritmată de „dealuri roșii”, pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
RON 199,9 RON 25 200 RON 30 În domeniul Beletristică au mai apărut (selectiv) • Abigél, Magda Szabó • Album de versuri, Stéphane Mallarmé • Amphitryon. Comedie după Molière, Heinrich von Kleist • Balada bătrînului marinar, Samuel Taylor Coleridge • Balul operei, Josef Haslinger • Bucolicele. Georgicele, Vergilius • Cărțile profetice, William Blake • Cîntece religioase, Novalis • Ducesa de Amalfi, John Webster • Eneida, Vergilius • Eternul feminin și teatrul, Elfriede Jelinek, Gertrud Fussenegger ș.a. • Faust, Johann Wolfgang von Goethe • Femeia omorîtă cu blîndețea, Thomas Heywood • Fontana di Trevi, Dan
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vibrare, ca „o cutie de rezonanță” sau „ca unda dintr-un izvor,” invocând deseori instrumente muzicale (fluierul, vioara, lira). El adoptă atitudinea unui cântăreț spontan („Eu cânt așa cum cântă vântul/... Eu cânt ca un plugar ce ară”) care prețuiește frumusețea bucolică și elogiază miracolele lumii („Gust mărul și aud livada/ sărbătorind o naltă împlinire/ a roadelor, întru slăvirea vieții,/ de pe pământ, cu tainică iubire” - Mărul) ori plânge implacabila lor trecere („A căzut bruma.../ Sfâșietoare/ e agonia plantelor// De-aș putea,/ le-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
de preziceri. Profețiile sunt facute pe un ton special, mistic și cald, pentru că între Delfin și bătrânul profet era o legatura specială. În ziua nașterii copilului, bătrânul împlinea șaptezeci de ani. Tonul profețiilor este asemănător stilului folosit de Virgil în Bucolicele:"Fie că muzele care l-au hrănit pe Virgil să-mi ridice de pe umeri bătrânețea și să-mi redea tinerețea. Trebuie să intonez multe cântece. Iată că revine domnia lui Saturn; iată că o nouă generație descinde din înaltul cerurilor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
viciilor pe care el le comportă. Și când scriitorii latini îi laudă noblețea, ei dezaprobă luxul care pune stăpânire pe Roma datorită prăzilor luate din Cartagina și exemplului Alexandriei" (Guillemin, Ovide et la vie paysanne). Binefacerile unei naturi simple, motivele bucolice proprii idilelor unui Theocrit sunt prezente. Ospitalitatea este pictată ca o idilă: ambianța prietenoasă, masa frugală, generozitatea unui urcior rustic 159 , idealizarea cuplului de bătrâni, buna înțelegere contribuie la simpatia pe care chiar și zeii o încearcă. "După ce astfel i-
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Baucis (1897), în care Filemon și Baucis și-au pus dorința de a trăi din nou o zi de tinerețe înainte de a muri, și această dorință împlinită le permite să retrăiască, încă o dată, jocul idilic al dragostei și tandrețea sa bucolică, până când își iau rămas bun, preschimbându-se în arbori. Numele Filemon și Baucis au intrat în literatură pentru a caracteriza doi soți bătrâni puțin favorizați de binefacerile soartei, dar fără ambiții și fără regrete și care au păstrat unul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
umană în fața barbariei războiului, violenței sale obligatorii. El face din coliba sa un loc de pace. Ospitalitatea devine un conflict tragic pentru acest cuplu realist, apărând cu toate acestea o imagine ideală a omenirii. Ficțiunea poetică ovidiană, impregnată de melancolie bucolică se degradează în realismul poeziei adevărului omenesc. Dorința de Itaca Itaca ultima oprire, visată de-a lungul timpului este locul în care timpul devine ospitalier. Fiindcă dacă Itaca este ținta, capătul călătoriei, locul care alimentează dorul de țară, nostalgia, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la noi, divinități de rang minor cutreieră locurile, cîntă, joacă și se „îmbăiază”, pentru ca semănăturile, livezile și turmele să crească și să rodească. Denel pare un zeu plugar, un Dumuzi al vegetației. Însuși Cezar participa la această campanie de împliniri bucolice: Zei și zeițe, voi toți care ochii avînd pe ogoare, Hrană dați noilor roade ce cresc făr-a fi vreo sămînță Și din văzduhuri trimiteți belșuguri de ploi peste lanuri. Și tu de care noi nu știm ce sfaturi de zei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
printr-o activitate dinamică în cadrul Societății Scriitorilor Bucovineni. F. a publicat trei plachete de versuri, care îl recomandau ca pe o certă promisiune pentru poezia românească modernă: Rodnicie și Interior (ambele în 1939) și Din refugiu (1940). Influențat de poezia bucolică a lui Mircea Streinul, în Rodnicie F. etalează o avântare, o grandilocvență entuziastă, ca în tabloul participării generale la culesul roadelor câmpului (Cântul belșugului). Pământul străbun, considerat singura moștenire sfântă în succesiunea generațiilor, revine în versuri imnice în cele mai multe dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]
-
pref. Mircea Streinul, Cernăuți, 1940; Bat miezul veacului curanții, Chișinău, 1951; Lumina ochilor mei, Chișinău, 1957; Orga codrului, Chișinău, 1966; Galerie cu autoportret, Chișinău, 1968; Hingher și demiurg, Chișinău, 1973; Grădinar, Chișinău, 1980; Coroană de sonete, Chișinău, 1992. Traduceri: Vergiliu, Bucolice, Chișinău, 1970; Ovidiu, Elegii din exil, Chișinău, 1972; R.M. Rilke, Elegiile din Duino, Chișinău, 1977; Paul Valéry, Vrăji, Chișinău, 1979; Paul Verlaine, Poezii, Chișinău, 1985. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, „Orga codrului”, „Moldova”, 1967, 4; Vasile Coroban, „Galerie cu autoportret”, „Moldova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
intervină în limbă eliminând fără măsură slavonismele, să popularizeze literatura celorlalte provincii românești. A pledat și pentru introducerea în școală a diplomaticii, disciplină auxiliară a istoriei. A publicat, în „Foaie pentru minte...”, o biografie a lui V. Fabian-Bob. Traduce din Bucolicele lui Vergiliu, tălmăcirile (apărute postum în „Foaie pentru minte...”) remarcându-se prin fidelitate față de original. Limba rămâne însă trudnică, lipsită de suplețe. SCRIERI: Elegia [...] Carolo Michaeli Moger, Cluj, 1808; Elegia [...] Georgio Banffi, Cluj, 1808; Elegia [...] Emerico Wass, Cluj, 1809; Elegia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288971_a_290300]
-
amintind uneori de García Lorca. F. reușește să creeze un bestiar personal, un fabulos spațiu poetic și stilistic (în care se regăsesc ermetica Istorie ieroglifică a lui D. Cantemir, alegoriile dantești, vraja descântecelor și a ritualurilor populare, stranietatea poescă, blândețea bucolicelor vergiliene), ceea ce este cu totul inedit în poezia română contemporană. SCRIERI: Valsuri, Pancevo, 1970; Iedera, Pancevo, 1975; Fișe poetice, Pancevo, 1977; ed. București, 1982; Lumea fizică, Vârșeț, 1977; Terapia muncii, Pancevo, 1981; Starea de fapt, Pancevo, 1984; ed. Cluj-Napoca, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]