134 matches
-
indirecte, ori alianțe?! c. „Hambarul tatei era mereu plin, iar de Paști și Crăciun mama scotea din cuptor rânduri de cozonaci, plăcinte și colaci” Cu un remarcabil talent scriitoricesc, fereșteanul Emanoil Busuioc stabilit la Iași, descrie în corespondența sa caracterul bucolic al vieții de la țară din acele timpuri: „...treptat, în jurul casei au început să apară tot felul de atenanse (anexe n.n.). Mama avea o femeie din sat care o ajuta la menaj și căreia îi amenajase tata o cameră de locuit
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
naiv, rudimentar, cu Măriuca și cu Vasilache, dialog ce se consumă fad, interminabil, în avalanșa replicilor moralizatoare. Înrâurit de Hesiod și de Georgicele lui Vergiliu, poetul celebrează, la maturitate, muncile campestre, curgerea ciclică a anotimpurilor, într-un poem didactic și bucolic ca Anul cel mănos, bucuria lumei (1820). Aurorală, „drăgălașa primăvară” „desfată”, ca într-un pastel, ce se presimte, al unui mai stângaci Alecsandri; A. inventariază, nu fără anume grație, păsări și flori, fructe, unelte și semințe, un duh antonpannesc animă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
autobiografice cu reverberații paideice 13.1. Arta - un mod de a spune ceea ce... nu se poate spune 13.2. Noi și „umbra” noastră: ce facem cu ea? 13.3. Înapoi În timp, În căutarea poeziei 13.4. Bârnova - un spațiu bucolic și o regăsire nesperată 13.5. Trăiri, bucurii, lacrimi 13.6. Ritmuri și dureri, cele de toate zilele... 13.7. Momente ale trecerii și petrecerii 13.8. „Mândria de a Învăța și de a fi educator În România socialistă!” Introducere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
noi eram absorbiți de trecut, cu gândul nemărturisit de a-l reciti pe Eminescu, după această - pe cât de reală, pe atât de imaginară - Întoarcere În timpul și la obârșia oarecum materială, prozaică a creației marelui poet. 13.4. Bârnova - un spațiu bucolic și o regăsire nesperată Primul contact cu această așezare a avut loc acum mai bine de opt ani, când eu și mai mulți colegi am fost invitați la aniversarea unui distins și venerabil profesor. Tocmai Își amenajase locuința de la țară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
să Întrevedem, mult mai limpede, două modele culturale care fasonau viziunea lor idealizată. În primul rând, pentru generațiile de la Începutul secolului al XIX-lea, estetica de factură neoclasică a iluminismului mai transforma Încă peisajul transilvan Într-un decor rococo, ambient bucolic al unor idile pastorale, În care personajele feminine evoluau aidoma grațiilor cu alură mitologică din tablourile lui Poussin sau Fragonard. În al doilea rând, romanticii, afirmați În deceniile următoare, construiau imaginea plină de prospețime a unei naturi sălbatice, populată de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
-l regăsi la fața locului: Cu ochii Încercam să văz fagii lui Virgiliu și citis-ul pentru capre, ci au că erau numai ficțiune poetică, au și ei au perit. Nereușind să descopere imaginea Învățată la școală, va observa Însă, În locul bucolicului peisaj al Georgicelor, „nefatigata industrie” a locuitorilor de astăzi, eforturile lor, care arată „cât poate face nevoința omenească și Într-adevăr italienii meritează numele de industrioși.” Altădată afirmă că „tot ce m-a impresionat mai mult este cultura pământului, căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
re minor”. M. scrie un Madrigal pentru Solveig, un Poem pentru femeile de jos pe care le-a cântat Villon. O tristețe difuză plutește peste toată această lirică, deși o dată poetul publică un Decret împotriva tristeții. El evadează uneori în bucolic și se refugiază în ambianța domestică, securizantă, cântând mobilele vechi, cristalurile, porțelanurile și tabieturile, ceremonialul meselor intime, alteori evocă boema de odinioară, cu o umbră de ironie în căutarea nostalgică a bucuriilor elementare. Senzualitatea, bine temperată, se infuzează în substanța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
pragul limită al trăirii. Versurile din Cămașa lui Nessos aparțin unui autor sofisticat, pesimist, care își împânzește pagina cu simboluri și aluzii mitologice sau livrești, explicate într-un Cuvânt înainte: Arcadia, „țară mitică a armoniei idilice, aici - expresie a spiritului bucolic frivol și calofil”, Ababua, „oraș imaginar, e o sugestie a absurdului unei civilizații inumane”, Lemuria „are un sens alegoric adecvat celui originar mitologic - tărâm al duhurilor rele”. Ț. cultivă lirismul dominat de imagini apocaliptice sau proiectând nostalgia după paradisul inaccesibil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
dată la noi, este întrebuințat termenul „romantic”. S. se declară „pătruns” de frumoasa, „romanticeasca priveală” a muntelui, dar sentimentului naturii îi lipsește fervoarea, scriitorul fiind copleșit de înregistrarea detaliată și prozaică a celor văzute, de transcripția mitologică și de tiparul bucolicii clasice în descriere, cât și de efectele neașteptate ale unui stil comic. SCRIERI: Odă din partea opștiei întru slava nunții luminății sale prințesii Elenco Sturza, Iași, 1825; Călătoria la Borsec, în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
mitologia populară. Un imn e înălțat îndeletnicirilor agreste, săvârșite de țărani radioși. Exuberanți, zburdalnici, țăranul și țărăncuța (Rodica) au un irezistibil tonus amoros, însă idila care îi ațâță suferă de prea mult dichis, alintându-se în artificiozități. Acest lirism descriptiv, bucolic etalează, în ornamentica lui, o notă parnasiană. Ca, de exemplu, înclinația către miniatură, în poezii ca Pastel chinez sau Mandarinul, care prefigurează rondelurile macedonskiene. Intenția lui A. a fost, încă de la primele sale doine, aceea de a realiza o epopee
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
de 1 Mai provine și "de jos" și corespunde unor sentimente mai profunde, trăite de masele populare. Această zi este simbolul primăverii, al trezirii la viață așa cum au exprimat-o de altfel, într-un mod mai mult sau mai puțin bucolic, numeroși artiști legați de mișcarea muncitorească. 1 Mai a fost sărbătorit cu mult înainte de Primul Război mondial și mai puțin după. Despre semnificația sa, cf. E. Hobsbawm, Un anniversaire oublié: le centenaire du 1er mai, "Liber", revistă europeană a cărților
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
s-o rescriem și s-o rememorăm fără încetare. Remediul plimbărilortc "Remediul plimbărilor" Născut în anul 1973, Ioan Stanomir a copilărit între Focșani și București, înconjurat de o familie protectoare, cu bunici afabili - gazde permanente în casa părintească din ținutul bucolic al Vrancei. Meri înfloriți primăvara, gutui amare de toamnă, mirosul de mărar sau ceapă din grădină, culesul strugurilor în vii - chiar acesta a fost paradisul multor adolescenți, în vecinătatea căruia edificiile cetății socialiste se înălțau glorios, după legile îngrămădelii și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cultura fortifică, dă un alt înțeles legăturii cu natura, peisajul fiind animat de apariția „fetei de primăvară”, netulburată încă de Sburător, „și-n gând nevinovată de tot”. Personajul masculin, și el foarte tânăr, care echilibrează, în aceeași cheie aurorală, universul bucolic, este conturat într-un poem admirativ (Pentru un băietan), cu versuri apropiate parcă de Cântarea Cântărilor. Totul pare a fi la începuturi: anotimpurile, fenomenele naturii, viața însăși; totul este suav și limpede, ceea ce nu înseamnă că nu sunt intuite misterele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287403_a_288732]
-
configurează portretul unui sceptic: „Ce să facem, domnișoară? Zarurile au fost aruncate, / nu e Gérard Philipe, nu e Al Capone, ci eu sunt” ( Nu mai plânge...). Refuzul civilizației robotizate, teama de alienare, de ordinea dezumanizată are ca revers un idilism bucolic, uneori cu tente argheziene: „Fă-mă, Doamne, un urcior/ Să țin apă de izvor/ Să-ntind lumii peste moarte/ Din țărână două toarte”. Dispunerea antinomică a atitudinilor se păstrează și ulterior. S. scrie și două romane polițiste. În Asasinul coboară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
propus să scrie trilogia Legea conservării scaunului, anunțată încă în 1987 (într-un interviu din „Tribuna”). Sociologul, mizând pe „argumentele” prozatorului, avansează, în cheie postmodernă, o radiografie a patologiei puterii, așa cum s-a manifestat ea ante- și postdecembrist. Alert, alternând bucolicul cu inciziile sarcastice, romanul Vina (2002), prima parte a trilogiei, îl are ca protagonist pe Alex Trifa, un profesor de istorie trăitor în satul Strâmtura, ins dilematic, ezitant, posibil scriitor, decis să reconstituie epic odiseea tatălui, mort pe frontul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
acasă căcăstoare și nici gaze și poate de-aia, măcar aici... Cândva acolo a fost un fund de mare. În lut erau scoici. Și, în văgăuna aia, mergeau toți golanii din sat cu câte o fufă să i-o pună bucolic în mijlocul naturii. Era o văgăună cam de doi metri pe un metru, cât o cabină de camion. Probabil acolo nu erau alde Rodica și nea Titi să-i bată la cap și să se inhibe brusc. Altă inspirație aveau. Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a întrebării, însă răspund în registrul propriu. Sunt o citadină înveterată, orășeancă din moși strămoși. Dar cu nostalgie și dor de natură, aer liber, păduri, munți, apusuri de soare și toată recuzita. În copilărie, visam vacanțe petrecute la țară, idilic, bucolic, cu livezi înflorite, cireșe furate din pomi și scalde în râuri cristaline. De fapt, mi-am petrecut toate vacanțele în hoteluri din localități balneare. O singură dată, în primii ani de căsnicie, am petrecut un concediu într-un sat de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
unor opere din care reiese interesul pentru aspectele teratologice, Înainte cu mii de ani, câștigând pe de-o parte arta universală și pe de altă parte informația descriptivă, fie ea chiar empirică. De la frescele antichității cu evocarea lascivă, malițioasă și bucolic colorată a lui Pan și a faunilor cu cornițe În frunte și unilateral picior de capră, la demonologia evului mediu fixată În alb-negru de Goya, de la obscenitatea și senzualitatea renașterii până la eroticul Picasso cu minotauri și animale bacante se face
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
De asemenea, voi deveni un telespectator fidel al lui Tănase și Dinescu și promit că, măcar în zilele acestea binecuvântate, nu mă voi mai gândi niciodată la Lolek și Bolek. În cinstea domnului Grigore Leșe, rapsodul atât de drag intelectualilor bucolici, voi face o vizită la garderoba Operetei Române șimi voi închiria de acolo un costum folosit în spectacolul Ana Lugojana. Mă voi îmbrăca cu el și, transformat astfel întrun om de bizuială, voi hori de unul singur întro intersecție bucureșteană
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
căror grație unduitoare este legendară și încă reală. Mareșalul Pilsudski, asigurîndu-și, după lovitura din 1928, controlul tuturor pîrghiilor de comandă, locuia precum Zeus în Olimp. În micul palat Belvedere, construcție grațioasă din secolul al XVIII-lea înconjurată de un parc bucolic, unde statui albe își oglindeau rotunjimile fermecătoare în apa bazinelor abia tulburată de trecerea lebedelor mîndre. În ținuta sa de campanie, cu Legiunea de onoare și, în cinstea mea, ordinul militar românesc Mihai Viteazul, Pilsudski era imaginea energiei aprige și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de poeți și de critici, lirica lui Z. gravitează inițial - Zeii neatenți, Recviem într-un cimitir de mașini (1969), În zale albe (1971) - în jurul unei tematici tradiționaliste, actualizată de o generație dornică să reînnoade legăturile cu marea creație interbelică. Originar bucolic, registrul motivelor - apartenența la un spațiu matrice rustic, proiectarea în mit a obiceiurilor și datinilor, evocarea continuității etnice, elogiul străbunilor țărani, lauda roadelor, nostalgia pierderii valorilor satului pe măsura pătrunderii civilizației orășenești ș.a. - e abordat fie dintr-o perspectivă senină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
nu poate fi înțeleas pe deplin decât prin includerea ei în cadrul mai larg al opoziției dintre natur și om. Acest raport de opoziție constituie o veche tem a reflecției filosofice. Ralea îl privește prin prisma a ceea ce numește el dialectica bucolicului și a industrialului, identificând prin aceste noțiuni dou tendințe care îl însoțesc pe om în întreaga lui existenț istoric. Autorul nu împrtșește îns concepția lui Rousseau cu privire la stadiul primar al omului natural, ci, fidel formației și convingerii sale sociologice, consider
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
opun arma sa suprem, creația tehnic, astfel toat istoria, devenind o uriaș construcție alturi sau contra naturii. Ralea arta c datul, pe care omul l-a gsit înc de la viața animal e instinctul ori reflexul în psihologie, anarhia sau patriarhalismul bucolic în viața social, raportul de forț în etic, risipa în economie, copierea naturii în art, gândirea concret în științ. Autorul va distinge, cu atât mai mult, în acest domeniu, între frumosul natural și frumosul artistic, dând artei un sens de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
habitat este menit să dureze. Înainte de a ajunge la Maroquinerie, trecem prin fața numerelor 13, 15 și 17, succesiune de imobile OPAC datînd din 1991, de o mare banalitate arhitecturală. Fațadele monotone contrastează cu micile case din fața lor, pline de farmec bucolic. La cîteva zeci de metri de strada Boyer, după ce termini de urcat strada Ménilmontant, ajungi la "140", nume de cod local al clădirii Louis Bonnier, arhitectul său. Construită în 1925, împodobită cu o fațadă a cărei combinație de cărămizi diferit
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
O anumită gravitate - chiar și în regim ludic - a stabilirii într-o zonă supraempirică, a conceptualului, o stăpânire sigură și subtilă a mecanismelor de sugestie simbolică (adesea amorsate în subtext), un aer atemporal lăsat peste o scenă poetică unde coexistă bucolicul și ermeticul modernist - acestea ar putea fi ecouri sau influențe ale frecventării Antichității. Chiar și Adevărata întoarcere depășește stângăciile debutului. Tonul de un clasicism aparent (impresie datorată interferențelor elegiacului, limbajului abstract sau recuzitei din care nu lipsesc decorurile unei naturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]