314 matches
-
norocului. Ce-ar fi dacă Într-o zi s-ar trezi pe o scenă, În fața unei mulțimi hămesite și inspirația lui ar claca? Ce s-ar Întîmpla dacă Diavolul ar tăia frînghia și el ar cădea la pămînt cu o bufnitură? Ăsta da foc de avertisment: eșecul total al reprezentației sale. — ...și melodia mea favorită, continuă Zamyatin nu se știe ce, este „Paint It Black“, așa că o punem iar și iar pînă cînd colonelul kaghebist bate Într-o seară la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
E casa mea!, zbiară Wakefield, ușor isteric. Am nevoie de liniște! — Ia-ți o slujbă! zbiară și nebunul și chiar atunci o cărămidă, pe care toată bubuiala din urmă o disclocase din perete cade pe patul lui Wakefield cu o bufnitură. Wakefield trîntește fereastra. Scoțînd flăcări pe nări, Înfige cărămida În gaura de unde venise, Încercînd să Înțeleagă ce se Întîmplase. Omul este evident nebun, iar chestia aia cu slujba e o declarație de război! În după amiaza aceea nebunu’ Își concediază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ceva mai ferm. Foarte bine! a zis Melissa dându-i de înțeles lui Adam că nu era deloc bine. Uite-ți geanta, a zis ea dând drumul din mână unei genți sport imense care a căzut pe podea cu o bufnitură grozavă. Apoi blonda ne-a aruncat mie și Laurei niște priviri înveninate. Nedumerite, dar înveninate. Îi era imposibil să înțeleagă ce făcea Adam cu două babornițe ca noi când ar fi putut să-și aleagă pe oricare dintre nubilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vând“ fusese un indiciu. — Peste-un minut n-o să mai râzi, a spus Neil mohorât. Au sunat cei de la Spitalul de Vest. Au zis că pe Amanda au apucat-o durerile facerii. Undeva dedesubt, foarte jos, Hugo a auzit o bufnitură înăbușită. Era sendvișul cu șuncă căruia-i dăduse drumul din mână și care căzuse pe masă. —Durerile facerii? a repetat el. Amanda? Nu se poate. Amanda e acasă. Azi ni se instalează bucătăria cea nouă. Hugo a pălit. Dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a mușcat buza. Jake îi apăruse din nou în față și gesticula furios. Din nou, Alice a încercat să-l facă să plece. Are probleme, a șuierat ea. Copilul e bolnav... Femeia a tăcut. La celălalt capăt al firului, o bufnitură și un zgomot râcâit au anunțat că Hugo revenise la telefon. — Toate paharele noastre sunt din cristal cu modele, a urlat el. Se pare că Amanda n-a cumpărat nimic altceva, lua-o-ar naiba! — Dar trebuie să ai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Femeia s-a holbat nevenindu-i să creadă. Oare era posibil ca Hugo să fi amestecat... Tocmai atunci, undeva, deasupra ei, a explodat o serie de lătrături care-ți spărgeau timpanele. Theo a început să urle îngrozit. A urmat o bufnitură, un trosnet și ceva care aducea cu o luptă. Se auzea ca și cum cel mai mare, mai zgomotos și cel mai feroce câine din lume își făcea de cap în camera lui Theo. Farfuriile au alunecat din brațele lui Alice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o zbughi pe lângă el, lovindu-l rău cu cotul peste față. Pentru o clipă, durerea loviturii Îl ameți de-a binelea. În timp ce Încerca să Își revină, uitându-se În jur ca să Înțeleagă ce se petrece, un pietroi căzu cu o bufnitură seacă peste peretele de scânduri din spatele său, urmat de un altul care Îi trecu razant pe lângă umeri. Din instinct, sări departe de schelă, crezând că aceasta se va prăbuși de Îndată. În fața lui, piața era teatrul unui mare tumult: tarabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
brutale cu piatra. Își ridică privirea către vârful Îndepărtat al turnului. Pesemne căzuse din punctul cel mai de sus, probabil În timp ce se Îndeletnicea cu observațiile sale. Dar asta când se petrecuse? Trupul era cald Încă și totuși el nu auzise bufnitura, nu auzise nici măcar un strigăt. Nimic. - Cum v-ați dat seama? Întrebă către mica mulțime din jur. Toți ridicară din umeri, uitându-se la cei de alături. Apoi, un băiat ieși În față, sfios. - Eu l-am găsit, bâigui el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nesubstanțiale. Așa încât, în mod abrupt, deși grămada de „rude directe“ abia începuse să se subțieze, m-am aruncat și eu într-una din mașinile proaspăt încărcate, chiar în clipa când demara. M-am izbit cu capul de capotă, emițând o bufnitură foarte sonoră (și poate justițiară). Unul dintre ocupanții mașinii era nimeni altcineva decât cunoștința mea șoptitoare, Helen Silsburn, care mi-a oferit pe loc compătimirea ei necalificată. Fără îndoială, lovitura mea la cap răsunase în toată mașina. Dar la douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
povestiseră unul altuia glume porcoase. Pe urmă, șoferul nostru, continuând să râdă, dar nemolipsitor, și-a fluturat frățește mâna către polițist și a pornit-o, la fel de agale, la mașină. A urcat în limuzină, a închis portiera trântind-o cu o bufnitură, și-a scos o țigară din pachetul pe care-l ținea deasupra tabloului de bord, și-a vârât țigara după ureche, și abia atunci, și numai atunci, s-a întors spre noi și s-a îndurat să ne dea raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
douăzeci de sărituri cu picioarele depărtate, pe fiecare parte. Sala de gimnastică era imensă, cam cât trei terenuri de badminton puse unul lângă celălalt, dar noi foloseam doar două treimi din spațiu; de partea cealaltă a peretelui despărțitor se auzeau bufniturile și mormăielile care Însoțeau un antrenament de fotbal. Totul era vopsit În verde, de la podea până hăt, la eșafodajul de traverse și căpriori din fier care se Întindea pe tavan, dedesubtul luminatoarelor Încastrate În acoperișul boltit. Vopseaua Începuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se roage? — Numai dacă ați începe să-i vorbiți. — George mă depășește, spuse preotul. E mai bine să nu mă amestec. Pocni ușor din degete. În momentul acela se auzi un hârșâit, pe urmă un scârțâit puternic, urmat de o bufnitură metalică. Ușa din stânga se deschise și se închise. Părintele Bernard se îndepărtă de penitenta lui, ochii lui obișnuiți cu semiobscuritatea, fură orbiți o clipă de roșul și albastrul strălucitor al lui Hristos, înalt, neînduplecat, rezemat în sabie, reprezentat în vitraliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aminte că-și uitase umbrela. Se întoarse și se apropie din nou de casă, când ușa de la intrare se deschise brusc. Ceva zbură cu violență afară și se risipi pe pajiște: nenorocitele lui lalele. După ce ușa se închise cu o bufnitură, Tom rămase un moment nemișcat, șocat privind la flacăra luminării din fereastră, care tremura spasmodic în curentul iscat. Pe urmă se întoarse și începu să alerge. Dar ce-a fost? o întrebă Pearl pe Hattie, căreia i se prelingeau lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spate. George văzu picioarele tubulare de oțel înălțându-se, mâinile lui încleștate pe ele, încheieturile degetelor albite din pricina efortului. Stând cu picioarele rășchirate și trupul încordat, se uita doar la ce era mai aproape de ochii lui. Deodată, se auzi o bufnitură și un puternic pocnet metalic când patul, eliberat de povara lui, scăpă din mâinile lui George și se răsturnă într-o parte, izbindu-se de una din ușile de fier forjat. George scoase un mic strigăt înăbușit și se căzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și un nou răgaz. Atât. O amânare, o diviziune, numai. Ca și o prorogare. Dar... Asta, desigur, dacă aveau baftă. Multă, multă baftă! Multă... Măiculiță! Ha-a-a! O lumină ciudată, violet-spre-verde, izbucnește cu puterea fulgerului, din senin! Buff-fff...! O bufnitură violentă, ca de drug de fier ori de berbece! și imediat pornește să se cearnă aproximativ o găleată de țărână, din bagdadie. Nu, nu... Ei, bine... Nu! Clar! Chiar nu aveau noroc! Și cale bună! Cel puțin, nu în noaptea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de provincie, Îl urmează docil și ascultător, dornic să se pună Într-o lumină favorabilă. Nu li s-a explicat ce s-a Întâmplat la numărul 17; li s-a spus doar că un vecin a semnalat aceste țipete - altercație, bufnituri suspecte. Iar ei s-au deplasat imediat la fața locului. În holul hotelului nu este nimeni - În spatele ghișeului de la recepție e doar panoul pentru chei, gol: clienții nu par să profite de invitațiile nocturne ale Romei și s-au retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o zonă moartă, Între două cartiere neterminate, și nici măcar nu era trotuar: pe partea dreaptă a străzii era doar o fâșie de pământ pe care creșteau urzici și rugi plini de spini. Emma coborâse și trântise portiera cu putere, iar bufnitura seacă a acesteia semănă cu un punct pus unei fraze prea lungi. O pornise pe strada Întunecată, Îndreptându-se spre un bloc Înalt care țâșnea spre cerul Întunecat - fără să privească Înapoi. Timp de câteva minute mersese Înaintea lui, luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
deschisă. Îl văd plecînd, un contur ciolănos care se termină cu un cap rotund, tuns chel. — Să-i scrii lu’ mă-ta să-ți trimită pachet, auzi? Săptămîna viitoare vreau să mănînc de la tine. Iese și de pe hol se aud bufnituri. După cîteva clipe, plantonul, un răcan din Timișoara, se refugiază În viteză În bezna dormitorului, probabil și-a luat cîteva pe spinare. Adorm la loc, ca după un coșmar - oboseala Îmi absoarbe la loc valul de adrenalină. Vremea se limpezește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
animă, se aud trecînd camioane (se văd sub formă de globuri de lumină care plutesc la mai puțin de un metru de noi), undeva urlă o alarmă, se aud Înfundat voci și ropot de bocanci, strigăte și sunete metalice și bufnituri. Probabil că am nimerit În Triunghiul Bermudelor, zic ca să mai anim lucrurile. Dinspre Moise vine doar tăcerea, pentru că a ratat unele episoade din Teleenciclopedia. Sau poate pentru că l-am pierdut pe drum. Orbecăim mai bine de o oră, bazîndu-ne mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
simți că Începe să alunece pe podea. Se Întinse ca să se țină de blatul de la masă, dar nu reuși să ajungă la el. De vreo câteva ori reuși să se redreseze. Până la urmă, căzu pe spate și ateriză cu o bufnitură pe podea. —Ești bine? sări Ronnie, ridicându-se cu greu de pe scaun. Ruby reușise să nu se lovească cu capul de dușumea, dar aterizase șui. Cumva piciorul Îi ajunsese sub ea. Când Încercă să-l Întindă se schimonosi de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
accidentelor a crescut. (Se repede la fereastră, o deschide grăbit și se apleacă în afară. Compozitorul arată întrebător la fundul impresarului. Pianista dă din cap aprobator. Se repede la fereastră și îl împing pe impresar în afară. Un strigăt și bufnitura și din nou strigăte ale trecătorilor. Compozitorul și pianista bat din palme și râd destinși. Cântăreața strigă, Mecena sare în sus și începe agitat să se scarpine. Cântăreața se repede la fereastră și se uită în jos) MECENA: A... venit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
38 Campania de publicitate "Zboară" a Transavia prezintă un băiat într-un supermarket care ia un pui refrigerat, fuge afară, desface ambalajul și aruncă puiul în sus, rostind "Zboară, puiule, zboară!" Dar, din păcate, acesta cade pe pavaj, cu o bufnitura. Suntem de părere că mesajul emoțional "Pui atât de proaspeți, încât par vii" nu poate fi catalogat drept un mesaj persuasiv. De fapt, reclamă poate fi interpretată drept o insultă adusă băiatului, care pare să nu fie capabil în identificarea
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
consimțind la evenimentul delicat și trist al căderii frunzelor Prima zi din an La o mică plimbare În prima zi a anului. Liniștea specială a unei dimineți În care petrecăreții, epuizați, mai dorm. Se simte, În pacea de după orgia de bufnituri din noaptea abia trecută, o prospețime aparte, nedăruită celor mahmuri. În pomi, pe crengi și mai ales la Încrengături, mai dăinuie caierele de zăpadă depuse la ultima ninsoare. Nu se simte nicio adiere, dar cînd și cînd, imperceptibil, un smoc
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și să le mănînce, cînd se duceau în plimbare pînă la ferma Maiorului Barton, mirosea ca-n păduricea dinăuntrul pavilionului unde erau gogoșile de ristic. Băieții se antrenau servind, făcînd pase lungi și fente joase. În tăcerea blîndă, cenușie, auzea bufniturile mingilor: de colo și de colo prin aerul molcom auzea zgomotul bastoanelor de cricket: pic, pac, poc, pîc: ca niște stropi de apă-ntr-o fîntînă, domol picînd în cupa plină ochi183. Aici dialogul și relatarea scenică alternează cu reprezentarea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o urmez, dar Rosina m-a prins cu forță de braț, și mi-a pus frână, așezându-și un picior încălțat în cizmă în fața picioarelor mele. Ne-am tras amândoi îndărăt, spre zid. — Las-o să plece. S-a auzit bufnitura ușii din față, trântită. Am rămas câteva clipe, uitându-mă la perdeaua de mărgele care vibra și țăcănea. Apoi am coborât încet scările. Rosina a venit după mine. Am intrat în bucătărie și ne-am așezat din nou la masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]