186 matches
-
25 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului clipesc pe boltă stele de departe străluminând tăcute noaptea rece și doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377053_a_378382]
-
am respectat întotdeauna existența, Doamne de ce-ai tăcut mereu? Păcatele mi le privești cu-ngăduință, Păgânilor le lași un zeu și-un eu Iar versul Tu mi-l pui să spună Tot ceea ce trece prin perversă mintea mea, În timp ce buha nopții îmi șoptește „Joci pân-la capăt ori nu mai juca”. *** S-au golit nopțile toate, Cufere cu galbeni , sparte, Se mai văd urmele dinților în pernă, Craterul viselor, pe scândurile rupte, licheni Au crescut, șerpi leneși, Madeleine, Se-nvârt palele
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
la țanc, fiindcă am un mic consiliu cu spurcăciunea asta ce nu-și îndeplinește îndatoririle față de stăpână-sa! - Domnia sa este supusul tău? - șopti Marița. - Ha, ha, ha! Este aliatul meu cel mai credincios alături de cetele diavolești din talpa iadului! - chicoti Buha. - Așa-i? - îndrăzni musafira să întrebe privind către musafir. - Precum vezi! - auzi în urechi un glas venit parcă din adâncuri. Spune mărită stăpână ce voiești că în această noapte mai am și alte chemări. - Sunt mânioasă că nu mi-ai
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
suflă foc pe gură aprinzându-i hainele și părul. Femeia cuprinsă de flăcări fugii pe ușă urlând de groază și usturime. În disperarea sa alergă inconștientă spre gârlă. - Nu trebuia s-o pedepsești. Cui îi mai predau ștafeta? - se supără Buha. - Ai timp suficient să-ți pregătești altă ucenică. Alerg să-i dau o mănă de ajutor, și țâșni pe ușă cu coada-i lungă și stufoasă. Marița ajunse la gârlă și se aruncă disperată în apă. Flăcările se stinseră, întunericul
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
moment soțul rămase uimit de reacția soției sale, zâmbi satisfăcut de îndrăzneala sa, apoi coborî scara de lemn: - Ieși din curtea mea, împelițat-o! - Ha, ha, ha! Nu aveți nici o scăpare.... Ha, ha, ha! Sunteți sub mreaja vrăjilor mele! - chicoti Buha continuându-și dansul. Pătru descărcă un foc de armă în aer de răsună valea. Surprinsă de reacția tânărului zgripțuroaica pițigăi: - Zevzecule, îți vor înțepeni degetele pe trăgaci! Tânărul trase în direcția vrăjitoarei și glonțul îi șterse umărul. Înspăimântată o luă
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
vor înțepeni degetele pe trăgaci! Tânărul trase în direcția vrăjitoarei și glonțul îi șterse umărul. Înspăimântată o luă la fugă prin curte căutând poarta. Se lovi de stâlpul acesteia și o torță îi scăpă din mână aprinzându-i părul despletit. Buha alergă despuiată în flăcări pe ulița satului cu cealaltă torță în mână, pătrunse în propria-i ogradă și bagă capul în găleata cu apă din pridvor. - Vai de mine, ce mă făceam dacă nu aveam apă?... Intră în casă și
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
în mână, pătrunse în propria-i ogradă și bagă capul în găleata cu apă din pridvor. - Vai de mine, ce mă făceam dacă nu aveam apă?... Intră în casă și la măsuță sta diavolul care se amuza de mama focului. Buha își puse mâinile în șold ofensată: - Dobitocule, râzi ca un nesimțit cum mă pârjoleam de vie! - Mi-a plăcut spectacolul, replică dracul. Am să propun acest supliciu și în împărăția noastră. Ha, ha, ha! Enervată, împinse scăunelul cu piciorul și
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului clipesc pe boltă stele de departe străluminând tăcute noaptea rece și doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373183_a_374512]
-
cu forțele răului... - Poftim?... Astă noapte ai stat la poartă de taclale cu diavolul? - se sperie fata, dar se și înfurie în același timp. Sper că n-ai de gând să coalizezi cu el și s-o iei pe urma Buhei! Copilul nostru n-are nevoie de părinți care pactizează cu necuratul! - Ascultă-mă cu atenție și nu mai turui ca o moară! - se răsti pentru prima dată Pătru la Elena. Nu facem nici un pact. La noapte voi pleca cu diavolul
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
zdreanța cea de piatră unui trecut măreț Ce-atîrnă sus se pare de-a cerului nori creți, Pe când cu a ei poale încungiură un munte, O diademă sură pe o pleșuvă frunte! ȘT[EFAN] De locuință sură, de visuri sperioase, De buhe cu ochi roșii... ce nu pot ca să iasă În sânta zi cu soare. Ruinele pustii Înfrică bătrâneța, și sperie copii! ARB[ORE] Și de trece moșneagul cu fruntea încrețită, Cu părul alb ca neaua cu buza -nvinețită Pare-i încă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ei bine, voi rumpe din inimă acest amor și dimpreună cu el viața mea. O! de-ai putea tu să vezi în sufletul meu! Ce pustiu, ce negru, ce rece! 2257 [2Cînd cimitirul doarme și crucile veghează Când pintre ele buhe tipînd poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca pintre ochi de nori, Trece-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dintre Tasso și Leonora în act V - o îmbrățișează. Ea fuge. Ea îmblă rătăcită prin ruinele pămîntului: "Munții gîndirei se spintec dinaintea mea, d-o parte verzi și înfloriți, muiați de lumină, de alta goi, slabi, arși, și sufletul meu buhă trece, trece rece și plângător în stîncele disperărei. Trebuie oare, trebuie oare să plâng, să plâng totdeuna? " TOMA O viziune... Da, e o viziune... e reflectul unui înger &c. [ 5] Apare Toma, atunci el vorbește (Tasso Act V, Scena ult
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nocturidele falenele nictalopii/ vânătorii pânditorii cu/ blană cu fălci și cu gheare/ miriade de guri înfometate/ înfloresc și-n ocean/ întunericul se umple încet/ specia invizibilului se pregătește/ liliacul orb țiuie să nu se lovească/ drumul să-l afle/ și buha se-așază pe-acoperișul părăsit/ fluturele păros întinde aripile pe scoarța văruită/ gândacul cel negru mișună/ și-asemeni lui întregi mărunte seminții/ de apă de aer și de uscat.” Sub alibiul polarității tutelare, P. își desfășoară textele după un ritm
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
acești ani poetul era publicat în „Satul”, „Orientări” (Moinești), „Hyperion”, „Abecedar”, „Societatea de mâine”, „Adevărul literar și artistic” și „Viața literară”, „Progres și cultură”, „Brașovul literar și artistic”, „Frize”, „Glasul Bucovinei” și „Junimea literară”, „Pagini literare” (București), „Gând românesc”, „Luceafărul”, „Buha”. Plecarea spre legendă, primul său volum de versuri, apare în 1936 și e distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români, premiu împărțit cu Virgil Carianopol și Virgil Huzum. Stabilit la Mediaș - unde a fost învățător, profesor de limba română și muzică
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
și o ureche exersată, spre a restabili, prin exagerarea metehnelor, ordinea firească a lucrurilor. Ca într-o dioramă tragicomică, ce se poate reface prin juxtapunerea fragmentelor, mișună „fruntașii” unui loc, „factorii ponderoși în conducerea destinelor noastre”, cum le zice Ierofteiu Buhă, „docinte ambulant emerit”. O mecanică, foarte bine deprinsă, a trâmbițării sentimentelor naționale, a bunelor intenții face ca interese mărunte să se poată insinua sub masca vreunui „scop idealist și consacrat”, cum ar fi, de pildă, lupta împotriva „ștagnațiunii culturale”. În
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
o dihanie de om mâțâțăl care ședea țeapăn și-și rotea ochii de săreau scântei din el. Am răcnit și m-am prăvălit pe scară în jos. Au râs toți de mine, căci numai eu nu știam că aveam o buhă în pod. Ațipit pe sacii mănăstirești, părintele Caliope făcu ochi și se grăbi să intre în sfat. Când era la Vorona, starețul Vlasie, zise el, a ascuns niște galbeni în temelia stăreției și vara dormea pe bani. Căzând bolnav, l-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
care a suit. Pâclele vin încet după el, năzuind spre culme. Au în ele ceva viu, deși pădurea pare cufundată în somnul de cremene al muntelui. Prin pâcla mișcătoare străbate de-aproape, fără răsunet, ca în puf, un țipăt de buhă. Se face sară deplină; buha s-a închinat cătră asfințit și s-a tupilat în scorbura ei. Nu se mai zărește nici o lumină la apus; s-au stâns în pâclă și cele din urmă zări ale zilei care mai nălucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încet după el, năzuind spre culme. Au în ele ceva viu, deși pădurea pare cufundată în somnul de cremene al muntelui. Prin pâcla mișcătoare străbate de-aproape, fără răsunet, ca în puf, un țipăt de buhă. Se face sară deplină; buha s-a închinat cătră asfințit și s-a tupilat în scorbura ei. Nu se mai zărește nici o lumină la apus; s-au stâns în pâclă și cele din urmă zări ale zilei care mai nălucesc în înalt. Altădată, la acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
soi de râset ascuțit, strident și cu adevărat lugubru dar și vesel, simultan se propagă cu intermitențe sinistre, delirante, pe deasupra, vioi și viguros ca și o adiere rea a beznei înseși, printre firele rădăcinilor suspendate, din tavan. Asta-i Straja, Buha bătrână de la zarzărul trăznit! își coboară Bursucul vocea, sugestiv, până la foșnetul prudent al unei șoapte. Tante la Folle. Zănateca. Tanti Nebuna. Ducă-se! Eh! Mai sunt zece secunde. Sancta Maria, ora pro nobis! Una, două, trei, patru, cinci... Șase, șapte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Sus, pe cosire, în Dobrovăț, Dar s-a destrămat plecând cu smerenie, Doar că alături mi-a lăsat un băț. Un fel de baghetă din lemn de alun, Cine știe ce puteri mai avea - Peste liane țipă un lăstun, Pe sub ele o buhă se tot pitea. Poate-aș fi adus izvorul mai jos Sau să scap, cu el, de sovârf toți copacii, Dar riscam să întorc tot dealul pe dos Și să adun acolo toți vracii. Încât bățul rămase acolo, în drum, Iar
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
și noile spiritualisme). În ce privește Sburătorul, este semnificativă diferența de opinii dintre momentul 1923 („Revista Sburătorul își anunță decesul după ce a luptat timp de trei ani cu indiferența publicului”, cf. nr. 24) și momentul 1927 („Intermitent, apare Sburătorul, plouat, mirosind a buhă udă. În realitate e deghizat. În cenaclu dogoare de duș cald, limoniu, echivoc. În revistă, spectacol: la mijlocul menageriei, maestrul cu bici cursiv își dresează prinșii. Numai F. Aderca simulează controversa, strigînd prin colivie: «Eu sînt independent... În fiecare zi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară. [1928] * SOMN Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără de martori se liniștesc păsări, sânge, țară și aventuri în cari veșnic recazi. Dăinuie un suflet în adieri, fără azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin arbori se ridică veacuri fierbinți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și părul morților. Făpturi care-ați fost, unde vă țineți? Nu le călca, soră, luminile - dedițeii vineți. [1925] ÎN MUNȚI Lângă schit miezul nopții găsește făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed umblă prin văgăuni. Din răsărit vin fluturi cât buhele să-și caute în focuri cenușa. La rădăcinile brazilor, lângă blestemul cucutelor ciobanul pune pământ peste mieii uciși de puterile codrului. Peste muche trecând fetele stînilor - își freacă de lună umerii goi, aventura lor se pătrunde suprafirească de pulberea luminos
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
tot mai adânc până unde se-nchid toamna șerpii subt stâncă. Va să desferece duhul pădurii și șipote negre cari cântă. N-o să-1 mai vadă nimeni cu anii. Numai de sus pretutindeni 1-a dovedi cu țipăt uliul și buha cu scurte jelanii. [1931] * ȚARĂ Pe dealuri se-nalță solare podgorii albastre și sonde. Râuri spre alte seminții duc slava bucatelor blonde. Țara și-a-mpins hotarele toate până în cer. Pajuri rotesc - minutare în veșnicul ceas - peste câmp și oier
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lună. Suveici de aur, mici zei de apă, luând sfatul lunii învată să tacă. [1937] * CÎNTECUL BRADULUI Subt Ursa Mare, surpat de bureți, neatins de om, neajuns de ereți, bătrân, bătrân, în imperiul meu bradul bărbos străjuiește mereu. Lichene și buhe și viespi îl cuprind. Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind. La un veac, tot la un veac, din înalt mi-1 lovește în creștet fulgerul alb. Stă între zodii și țară un brad. Sărutate de fulger - crengile ard. Dar, iată
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]