112 matches
-
mezat Ne-a băgat pe toți în boală Să-și mai ia un cazan cu smoală. Și s-a luat apoi la trântă Cu Timișoara cea sfântă Pe care a băgat-o-n B Doar de-al dracu' care e Buhăit, plin de venin L-au lovit și pe Dobrin. Trei echipe a terminat Dracul ăsta-mpielițat Si dacă la ușa sa DNA-ul va bătea Bulbucatul ar fi vrut Să distrugă și mai mult Cu cătușe zăngănind Ia să-i mai
"Pluguşorul" oltenilor pentru Dragomir, Sandu şi Piţurcă - VEZI VERSURILE () [Corola-journal/Journalistic/76304_a_77629]
-
și colorate/ înfipte în pari în grădina lui Dumnezeu,/ așa povesteau toți poeții/ și de fapt așa credeam și eu.// știți, nu-i adevărat nici că stelele au colțuri - / le-am văzut eu cu ochii - pe onoarea mea!,/ erau rotunde, buhăite și murdare/ și niciuna din ele nu mișca." O, poeți, timpul contemplației a trecut, lăsînd în loc o veștedă nebunie revoluționară, care nici măcar nu mai surprinde pe cineva. Iată, în disprețul unei întregi tradiții de adio, cu regii complicate, cuvinte drămuite
Cu pușca și cu praștia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8132_a_9457]
-
și una care, la vârf, pare deja integrată an N.A.T.O., ăn timp ce la baza (scriu ziarele, o demonstrează sinucigașii aproape an serie!) e aceeași jalnică adunătura de pleșcari ce dau permisiile pe pachete de țigări, de burtoși și buhăiți care numai ce e aia modernitate n-au habar (dacă dl Babiuc crede că exagerez din nou, al invit să facă inopinat, si nu anunțat de zurgalăii ierarhici, vizite an cazarmele din subordine!), iată cu ce fel de instituții se
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
fel l-a tulburat pe filosof „linia” șefului. De atunci viața lui Neculai luă alt curs. Cu greu, în tinerelul îndesat și sprinten ce purta cămăși cadrilate cu cravată albastră din material sintetic l-ai fi recunoscut pe lâncedul și buhăitul de odinioară Neculai. Doar privirile decolorate rămăseseră aceleași, de astă dată cu o adresă, sar zice, șmecherească. În locul unei înțepeneli solemne, chipul său căpătă o expresie de jovialitate. Din păcate, ca agitator, prima acțiune a lui Neculai a fost un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
spre bărbatul care stătea în spatele biroului masiv, aflat în colțul încăperii mari, și teama că va fi aruncat afară din Comandamentul Districtului 19 i se risipi. Era, într-adevăr, același om de pe navă, dar parcă ceva mai scofâlcit. Fața lui, buhăită atunci când era beat, părea acum mai mică. Cu privirea gânditoare, bătea nervos tactul pe birou. - Lasă-ne singuri, căpitane. Glasul îi era liniștit și autoritar. Căpitanul plecă, privind țintă înaintea sa. Cayle se așeză. - Mi se pare că-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
camera mea, în vreme ce ea țipa după mine, hohotind în barul gol: — De ce, de ceeeeee m-ai făcut să mă-ndrăgostesc de tiiineee?... Dimineața nu a venit, înainte de zborul nostru, să și primească plata. Plecase din hotel. Nureddin, încă beat și buhăit, ne-a condus la aero port. La urcarea în avion - insistase să vină până la scară - mi-a aruncat: — Când mai vii, te duc la derviși. Dervișii din sate. Au să-ți placă. îi fac să danseze pentru tine. Ăsta măreț
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cozile spiralate, boturile ascuțite și capetele cât căpățânele de berbec. Toate fiarele și răpciugile împuțite zămislite-n belșugul smârcos al putreziciunii măcelului, îngrășate-n sângele vărsat, în necurățenii și ură, colcăind de duhori pestilențiale, lăsau în urmă lacrimi și hoituri buhăite. De fapt însăși ivirea lor fusese vestită de alte semne premergătoare: jafuri, violuri, urgie și stricăciuni mișelnice printre cei care se socoteau împărații și stăpânii pământului și dobitoacelor, foame și boliști de toate felurile, întinse ca niște molime prin lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cale de două zile, ți-ai serbat ziua de naștere! Oroare!!! Păi cum să nu te biciuiască, nenorocitule, zeul Colesterol și nimfele trigliceride? Cum să vii la eprubetă cu sângele doldora de delicii interzise!?! Atmosfera o știți: luni dimineața, figuri buhăite, cearcăne, scrâșnet, tropăituri nerăbdătoare, țâfnă, nimeni nu vede pe nimeni, am venit să mă rezolvați, nu mă interesează pe mine că n-aveți doctori, eu ce să fac cu copilul ăsta care urlă? ș.a.m.d. Brusc, însă, urechile mi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca trei flori heraldice pe un scut, visul, memoria și emoțiile, este domeniul meu, lumea mea, Lumea. Acolo-n cilindrul acela scânteietor care-mi coboară în creier. Acolo, ca un exponat într-un borcan gros de sticlă verzuie, palid și buhăit de spirt, zace el, cu pleoapele pe jumătate coborâte ca ale asiaticilor, cu zâmbetul extatic și fad, cu cordonul ombilical înfășurat în jurul pântecului. Ce bine îl recunosc! Cât de veridic îl imaginez! Oh, geamăn al meu, deschide-ți pleoapele rimelate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu migala și inconștiența unei mantis religiosa. Masă de operație? de electroșocuri? de tortură? aparat de viol din vreo bolgie libertină? Biele și cremaliere licăreau într-o ferestruică încadrată de cilindri hidraulici. Într-o baie cu un lichid opalescent plutea, buhăit, un fetus cu înțelepți ochi orientali. Avea fixați pe țeastă, cu plastic dentar, electrozi filiformi, al căror cablaj intra în mașinărie. Sub un clopot de sticlă, conectat și el la întrerupătoarele angrenajului, o sibilă de plumb citea dintr-o carte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
W., când era treaz, și de „Oha“, când era băut. Și totuși, în acea după-amiază, cei doi ședeau față în față fără să știe deocamdată cât de asemănători aveau să-i facă pe viitor privirile lor mohorâte și trăsăturile lor buhăite. Ciocniră pentru vânzări, simțeau o simpatie reciprocă, o legătură strânsă, își aminteau cum fusese atunci când în pauza de prânz - cum Dumnezeu o chema pe mica brunetă care a fost obligată pe urmă să se mărite cu dulgherul, fiindcă rămăsese grea? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
științe juridice. Consultant în probleme economice și financiare, manageriat, contracte, marketing. Sediul central București... Telefon, fax, e-mail... Trase o înjurătură, aruncă pe podea cartea de vizită și încercă să ațipească, dar nu fu chip. Îi apărea mereu, înaintea ochilor, fața buhăită și ochii injectați ai polițistului Argatu! Dimineața am trecut prin piață cu Ana, să alegem pomul de Crăciun. L-a ochit Ana, un brad bogat, frumos, sănătos. Avea și talpă, am plătit și unul din vânzători, un tânăr simpatic, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
decât să o dezlănțuiască mai tare ; în ciuda pretențiilor, proasta educație era prea evidentă. Țipa că acum este prea târziu, că aș fi putut evita, dar nu să-i cer acuma... Isteria stupidă la care ajunsese, dar mai ales fața ei buhăită, răutatea buzelor subțiri și a nasului cu vârf ascuțit, schimonoseala grotescă a plânsului care îmi stârnea milă, furie, remușcare, dezgust, toate deodată, insuportabile, m-au făcut să îmi pierd cumpătul. Parcă o umbră roșie mi-ar fi alunecat pe față
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cap și se duse la cabina 5. Ed verifică vizorul numărul 1. Chester Yorkin se scălîmbăia la oglindă: făcea mutre și Își flutura degetele ca o pasăre. Slăbănog, cu un breton stil Pompadour căzut peste frunte, aproape acoperindu-i ochii buhăiți. Mici umflături pe brațe - probabil urme vechi de la ace de seringă. Ed deschise ușa. Yorkin spuse: — Hei, te cunosc! Am citit despre tine. Indicii confirmate. Țesut cicatrizat pe umflături. — Da, am apărut la știri. Chicoteli. — E veche, kemo sabe. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În mijloc, pe o masă de marmură cenușie, odihnea un sicriu din lemn de ambalaj industrial. Fermín a ridicat lampa și am zărit silueta defunctului ivindu-se din umplutura de paie. Trăsături de pergament, imposibile, decupate și fără viață. Pielea buhăită era de culoarea purpurei. Ochii, albi ca niște coji de ou sparte, erau deschiși. Mi s-a Întors stomacul pe dos și mi-am ferit privirea. — Hai, să ne punem pe treabă, mă Îndemnă Fermín. — Ești nebun? — Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de câteva ori cu subînțeles din spate spre acesta și astfel ieși nu fără un oarecare aplomb. Domnul intrat era înalt, de vreo cincizeci și cinci de ani sau poate chiar mai mulți, destul de corpolent, cu fața roșie, cărnoasă și buhăită, încadrată de favoriți stufoși și cărunți, cu mustăți, cu doi ochi mari, destul de bulbucați. Înfățișarea i-ar fi fost destul de prestantă, dacă n-ar fi avut în ea ceva degradat, uzat, chiar murdărit. Era îmbrăcat cu o redingotă veche, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atunci, peste tranșeele pline de sânge, peste granițele brăzdate cu morminte, toți oropsiții, toți răzvrătiții, își vor strânge mâinile și, într-un avânt nimicitor, se vor întoarce împotriva celor ce-i exploatează de mii de ani, și în sângele lor buhăit de trândăvie vor înmuia steagurile păcii și ale lumii noi! Bologa atunci nu se putu stăpâni și întrebă foarte blînd: ― Lumea urii, camarade? ― Ura, numai ura va stârpi nedreptatea! răspunse Gross cu fața strâmbată de patimă. ― Ura naște veșnic ură
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ușă și, peste trei secunde, îl introduse în biroul generalului, cu perdelele lăsate și lampa, în tavan, aprinsă. Generalul Karg se plimba mulțumit, cu mâinile la spate, cu o țigară de foi între dinți, slobozind rotocoale albastre. Avea fața cam buhăită, ca după un somn lung, cu visuri plăcute. Aghiotantul se strecură la masa de scris și începu să claseze niște hârtii. Generalul mai măsură de două ori odaia, parcă și-ar fi pregătit un discurs, apoi, cu două degete, scoase
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
soba cu gaz care fumegă undeva sub arborele de cauciuc cu frunze Îngălbenite. În plus, am fost singurul lor client cît m-am Învîrtit pe acolo. Fata cea ursuză stătea dincolo de tejghea, aplecată reviste săptămînale, iar proprietarul, cu o față buhăită de parcă deasupra prinsese o răceală zdravănă, abia se mișca de colo-acolo, ștergînd mesele. Și ori de cîte ori termina cîte o masă, arunca o privire celor pe care le ștersese Înainte și ofta din rărunchi. Dacă ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
direct spre microbuzul din marginea dreaptă a semicercului. Nu-mi explic de ce, dar În partea aceasta nu erau clienți și nici felinarele nu ardeau. Îmi spuseseră mie muncitorii ăia că individul e bine cunoscut aici. În lumina vineție, fața palidă, buhăită și nerasă a bucătarului ieșea bine În evidența. În timp ce-și ștergea mîinile de șorț, cu ochii pe jumătate Închiși și buza de jos răsfrîntă, Împărțea zîmbete În dreapta și-n stînga. — E cam răcoare. — Ce-ai zice de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din această seară a luat-o bine din loc... chiar prea bineă — Și ce nu-i bine-n asta? — Chiar nu ți-a ajuns nimic la urechi ? — Ce ?... Păi... Abia acum Începu bucătarul să se arate Îngrijorat. Își ridică fața buhăită și-l privi pe frate drept În ochi: — Am și eu motivele mele să nu-mi placă harababura asta... mai ales că șeful de la centru lipsește... — Zi mai clar ce te frămîntă. — Nu știu nimic precis. Am auzit și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de ce? — În trusa de prim-ajutor este o oglindă. Mergi și uită-te. Deschise cutia albă a trusei și se privi În oglindă. Fu șocat de ce văzu. Nu pentru că s-ar fi așteptat să arate bine. Era familiarizat cu trăsăturile buhăite ale propriei fețe și cu miriștea sură a bărbii când nu se bărbierea În weekend-uri. Dar figura care se holba la el din oglindă era strâmbă, cu o barbă neagră ca smoala. Cearcăne Întunecate se profilau pe sub ochii mijiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat. Spatele și umerii lor străluceau acoperite de un fel de gelatină, iar gurile lărgite În obrajii umflați erau căscate Încă, de parcă aceste femei și bărbați buhăiți, tîrÎți de la un banchet, ar fi fost cuprinși de o foame nepotolită. Merse prin salonul Întunecat, ținînd cutia de la Spam strînsă la piept, respirînd prin revistele ridicate În dreptul gurii. În ciuda fețelor caricaturale, Jim Îi recunoscu pe cîțiva dintre prizonieri. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scoase una din tresele primite de la Buzz. — Și tu ești căpitan. Ține minte. Ține minte asta dacă avocatul mamei tale începe să vorbească urât despre mine. Stefan strânse în pumni tresele de argint. Mal văzu că avea chipul acela confuz, buhăit, ca de fiecare dată când Celeste îl îndopa cu mâncare cehească, plină de amidon. — Cum îți merge? Cum se poartă maică-ta cu tine? Stefan vorbi anevoie, de parcă de când se despărțiseră ar fi fost îndopat doar cu graiul din vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asta fatală! Din nou această force majeure! Și pentru a suta oară Îi spuse lui Fima gluma despre mortul care Întârziase la propria sa Înmormântare. Era un bărbat scund și Îndesat, cu o constituție de contrabas, un chip roșu și buhăit ca al unui alcoolic, străbătut de vase de sânge ce alcătuiau o rețea bolnăvicioasă, aflate atât de aproape de suprafață, Încât aveai impresia că i se putea lua pulsul prin ele. Avea câte o glumă pregătită pentru orice ocazie, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]