136 matches
-
prindea chiar bine, simțindu-se pândită de o răceală groaznică. Prin urmare, sorbi cu hotărâre din cană. Compoziția, ceva între oțet cu insecticid și zeamă de ardei iute cu naftalină, îi coborî pe gâtlej, o făcu să tușească și îi bulbucă ochii. Doamnele râdeau de se prăpădeau, văzând-o cum se chinuie. Mde, ca ființă sălbatică nu avea de unde să cunoască rafinamentele vieții de la curte. Culmea este că, dându-și seama că nu a murit, se lăsă cuprinsă de căldura poțiunii
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Satul Maia, comuna Brazii, județul Ialomița Domiciliul actual: comuna Reviga, Ialomița Ocupație: profesoară de limba și literatura romană de fericire crapă boabele-n struguri pe ducă mustul de prea mult soare ard mocnind miriștile n-avem ce paște cu ochi bulbucați de nesomn se sperie singură buha cu glas de copii se-alungă pe-acoperiș pisicile-n rut soarele cu dinți doar întors de la dentist- e tot un zâmbet din pleoape de plumb își cerne iar tristețea bătrânul Caelum mireasma bălții
CORINA ION de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355170_a_356499]
-
nebun” de Lev Tolsoi sunt mai interesante decât oricare jurnale. „Demonii” lui Dostievski sunt mai interesanți decât oricare alți diavoli. Există un „ Idiot” mai sfânt decât al aceluiași ? Rugina are gust de sânge, scapă din strânsoarea clipei. Plasa și-a bulbucat ochii. Jocul care șterge faptele. Avem multe griji - Paris, cumpărături, gripă, ușa de la intrare. Dar nu te bucuri de adierea vântului în vie, de zborul stârcului înalt, de felul cum ne fierbe-n sânge și vinul roș și vinul alb
VIAŢA ÎNSĂŞI de BORIS MEHR în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355227_a_356556]
-
și mustăți flocoase și lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor! - Hă, mă ajuți? bulbucă ochii vântul cel zănatec. - Te ajut, dar potolește-te! Mai tacă-ți falca! Vântul se mai potoli, dar tot se mai zbuciuma din când în când. Când se mai liniști vântul, Mărțișor urcă rapid în vârful muntelui, până la stânca despicată
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
și mustăți flocoase și lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor! - Hă, mă ajuți? bulbucă ochii vântul cel zănatec. - Te ajut, dar potolește-te! Mai tacă-ți falca! Vântul se mai potoli, dar tot se mai zbuciuma din când în când. Când se mai liniști vântul, Mărțișor urcă rapid în vârful muntelui, până la stânca despicată
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CARACATIȚA TIMPULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 310 din 06 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Caracatișa timpului Caracatița înghițise timpul, ochii mării se bulbucase, bețiv ce-și bea propia urină, azvârlind lături pe mal unde cerul alerga desculț după stele în nisip rămase fără vină pietricele colorate să adune în străfulgerarea galopului unui cal lumină din ochii peștilor amăgiți de undițe aruncate din bărci
CARACATIŢA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357159_a_358488]
-
și Norocel răspunseră și ei: - Crau! Crau! Unui cioroipan i se părură nefirești cârâiturile celor două căciuli și le întrebă codificat: - Craaau! - Craaau! îi răspunse Mărțișor cu o voce îngroșată, iar Norocel: craaau! cu o voce pițigăiată și stridentă. Cioroipanul bulbucă ochii și rămase cu pliscul căscat: - Ăștia trebuie să fie agenți speciali! își zise și le făcu loc să treacă. Și tot așa câr și crau în dreapta, crau și câr în stânga, Mărțișor și Norocel ajunseseră până în marea sală a tronului
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
să te ducă sub un copac la o umbrucă, să îți aline din dureri, fătucă, atât de la picior cât și la inimucă. Făcu un pat, pe fugă, din frunzucă, condimentat, pentru miros, cu hasmaciucă. Ochii negri a mirare-ți se bulbucă, iar salcia, pletoasă, iubire vă aruncă. Tu uiți și de picior, dar și de nucă, Că, de! Oi fi, tu, adormită și nălucă, dar te trezești pe loc, la farmec de băducă. Îți arde foc nestins la inimucă, o mare
PSEUDOFABULĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344060_a_345389]
-
pentru fiecare din aceste activități. Plătești pentru timpul cât folosești spațiul în care te afli. Ai la dispoziție: ceaiuri, snacks-uri, jocuri de masă, cărți, reviste, acces prin Internet la bibloioteci universitare, mese de lucru, proiector, scanner, imprimantă și Wi-Fi. Lixandra bulbuca ochii a ne-nțelegere însoțindu-i c-un rânjet tâmp. Faptul mă cutremură. Deși nu eram consangvine, situația-n care fusese adusă de Seneca mă ultragie în așa măsură, încât izbucnii: -Știi ce Lixa, hai să ne duci tu la
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
din fața noastră, că așa îl poreclisem în mintea mea, îi venea să verifice cum, de fapt, stăteau lucrurile? Că nu era mare lucru să o facă. Dar el nu se sinchisea să se miște din loc, doar ochii i se bulbucaseră de furie auzindu-l pe Martin care îi tot dădea înainte cu telefonul lui. În fața mea, un copil slab, ținut de o femeie cu amândouă mâinile de umeri, consimțise, în sfârșit, să schițeze un gest. Își plecase privirea spre două
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
eclipsat de reflexele tranfafirii ale picioarelor duduiței, își puse mâna streașină la ochi ca nu cumva să-l orbească și-i răspunse binevoitor: - Vă oferă gratis tot ce vă dorește inima și sufletul! Auzind asemenea minune se repeziră cu ochii bulbucați de avaritate să-și ia delegații. - Au și ștampilă ca să decontăm diurna? - întrebă curios un guvernant. - E unul cu o pecete specială! - râse Ceaușescu. Și iată că șeful Cotrocenilor cu preaplecata lui slugă de la Palatul Victoriei cu șleahta de miniștrii
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
care se folosise l-a aruncat la lada de gunoi, ea a rămas cu copilașii, pe care i-a terorizat într-un mod diabolic, disprețuindu-i cu adevărat, din tot sufletul, urlînd la ei, cînd se îmbăta și i se bulbucau ochii în cap: “tembelilor, animalelor, vă duc în cîrcă, nu sînteți buni de nimic, cretinilor ... ” - și se izolase în lumea ei în care mai important decît orice era salamul de cal halit la prima oră a dimineții, omleta făcută din
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 24-25 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348366_a_349695]
-
el. Poftiți. După cum e de măricel, cred că-i plin de bani. Ca să vezi, săracii de ei, cine i-ar fi crezut că au atâția bani!... Când a-nceput să numere bancnotele, numai de cinci mii, ochii i s-au bulbucat precum umflăturile pe care le lasă ventuzele pe spatele unui bolnav, iar fața i s-a înseninat ca un cer primăvărati; și număra și tot număra, iar banii parcă izvorau din potofelul moșneagului. Ce crezi Costică, o avere, să nu
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
locuri diferite în același timp și în afara timpului privind prin gaura neagră a puștii glonțul așteptând degetul să apese pe trăgaci bang-bang dar degetul nu se mișcă nu există fir-ar al naibii de deget ochiurile din tigaie sfârâie agasant pe aragaz bulbucându-se devind albe precum corneele ochilor tăi atunci când simți clocotind înăuntru-ți fiorul acela voluptos orgasmul sau când râzi din toată inima ca un copil care înfinge boldul într-un fluture totu-i aiurea nu mai știu de când n-am
DEPERSONALIZARE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376930_a_378259]
-
arămind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. Caracatița timpului Caracatița înghițise timpul, ochii mării se bulbucase, bețiv ce-și bea propia urină, azvârlind lături pe mal unde cerul alerga desculț după stele în nisip rămase fără vină pietricele colorate să adune în străfulgerarea galopului unui cal lumină din ochii peștilor amăgiți de undițe aruncate din bărci
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
nu putea să dea nici o explicație. Se repezi la căpcăuni: - Ce vă zgâiți, idioților? La posturile voastre, fuga-marș! Căpcăunii se mai uitară o dată și se buluciră, alergând fiecare la postul lui. Soldații luară și ei poziția de drepți, cu ochii bulbucați la căpitan. Prin ceața deasă se văzu totuși cum Mărțișor se apropie de peretele transparent al cuptorului în care începu să bată cu pumnul: - Dați-mi drumul! Vreau să vorbesc cu împăratul! Soldații se uitau întrebător la căpitanul Foc-Nestins. Acesta
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
veniți din nou la mine. E clar că nu sunt primul care-a venit aici cu fișa de-angajare-n mână. Traseul e prestabilit. Pe banca de-așteptare din fața cabinetului nu e decât o bătrânică cu ochelari mari pe nas care-i bulbucă ochii ,exact ca unei vrăjitoare, în exercițiul funcțiunii. - Nici mata nu vezi, maică ? Așa de tânăr ? mă ia direct în pleasnă. - Vederea nu prea ține cont de vârstă. Și-apoi e important să vezi mai mult cu ochii minții ! - Aaaa
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
să-i rupă clavicula. Politețe aspră. Îl urmăresc de minute bune. Urlă întruna: pi iei, măi! Nu-mi dau seama dacă privește jocul sau își vede doar năluca ce-i bîntuie, pe dinăuntru, țeasta. Pi iei, măi! și i se bulbucă iar ochii. Îi ating ușor cotul și-i șoptesc: altceva mai știi? Rămîne tehui, ca trezit din somn. Doar o repriză, la tribuna oficială. Lume, lume! Pe gazon, joc întărîtat. Aici? Simt o mînă pe umăr: să vă prezint pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frumos, cu Aurelia cea ambițioasă, cu Stela, colega ei de bancă, cu Leana, cu Lili, cu Virginica. Vorbeau vrute și nevrute, iar Leana era bufonul lor, rol acceptat de bunăvoie, simțind ea că era șansa ei la simpatia celorlalte: -Leana, cum face Bulbuca? (asta era porecla unei profesoare de geografie cam doctă și înțepată, altfel foarte deșteaptă). Și se plimba Leana, cu ochelari de împrumut așezați confortabil în șaua nasului ei impunător, țeapănă de parcă înghițise un băț, cu mâinile la spate, întinzând un
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
Ce ființă e asta? Bărbat? Femeie? Hermafrodit? Hotărăște-te odată! Împărăteasa e însă atât de pornită încât nu-i sesizează sar casmul. Complicea lui, omule! urlă ca ieșită din minți. Ce-o fi așa de greu de înțeles? Complicea lui. Bulbucă ochii, mai mai să-i sară din orbite. — O femeie malefică, întruchiparea puterilor necurate. Vede că nu l a convins. Țipă isterizată: — Un monstru ce poate opri rotația cerului și cursul râu rilor. — Ei, asta-i! face agasat Augustus. — Ascultă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Primarius Nato le-a spus o răspicat. Îngaimă cu greutate: — În casa lui Libo se petrec grozăvii... — Și tu de unde știi? îl împunge ironic Augustus. Ai luat parte la ele? Joacă teatru, își zice disperat Trio, văzându-l cum își bulbucă în bătaie de joc ochii și apoi îi dă peste cap. Insistă totuși: — Le cere noaptea spiritelor morților să-i deschidă porțile vii torului... — Adică dacă noi, cei în viață, habar n-avem cum va fi vii torul ăsta, crezi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că eram aproape lipsiți de ele. Nasuri, însă, aveam categoric și erau aproape identice: două organe mari, cărnoase, încovoiate ca niște trompe, care se deosebeau de orice alt nas din familie cu excepția, evidentă, a scumpului stră-străbunic Zozo, al cărui nas, bulbucându-se dintr-un vechi și timpuriu dagherotip, mă alarmase considerabil în copilărie. (Apropo de nas, Seymour, care, trebuie să spun, nu făcea niciodată glume anatomice, m-a surprins odată cu întrebarea dacă nasurile noastre - al lui, al meu, al stră-străbunicului Zozo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
simțind cum Royal-ul ingurgitat cu atâta patimă Începe să-l răpună. Mai Întâi, Subotin se gândi să meargă acasă. Dar picioarele Începură să se-nmoaie. Ippolit aruncă o privire În ciobul de oglindă sprijinit pe stinghia geamului. Ochii i se bulbucaseră În cap. Iar fața sa buhăită de băutură avea o expresie dementă. Chipul consoartei i se clătina În fața ochilor. Scandalul avea să izbucnească imediat ce Ippolit va deschide ușa și va intra În casă. Farfuriile, cuțitele și lingurile, Însoțite de cratițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șoc În organism. Subotin simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În stomac. dar senzația plăcută dură doar o clipă. După care stomacul lui se cabră ca un cal zvârlind tot conținutul afară. Cu ochii bulbucați În cap, Subotin vomită toți peștișorii pe care-i Îngurgitase la petrecerea de-aseară, din care rămăseseră acum doar capul și scheletele. Iar la sfârșit vomă și fierea. Se vede că spirtul Royal pe care-l băuse era de contrabandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gravă. “Domnule inginer, În numele Poporului ești arestat...!” Ultimul cuvânt răsună strident În Încăpere, multiplicat la scară fantomatică Înțelegând greu despre ce-i vorba. În momentul imediat următor se apropie temnicerul cu cătușele gata pregătite iar comisia formată din tinerii ofițeri, bulbucară ochii trezindu-i din amorțeala În care hibernau! Tony Pavone fu Învolburat Înr’o ușoară amețeală, fiind Însoțită de o neașteptată ridicare a gradelor de ferbințeală ce pentru moment fu azvârlit În ceață...! Câteva momente, rămase fără grai ne mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]