93 matches
-
și împinge, și din cauza cerințelor genului, la exces câteva caracteristici: artificiozitatea construcției și tehnicii teatrale, iluzionism verbal și lirism strident, sentimentalism, tentă tragicomică ori melodramatică, vervă și fantezie, clișee dramatice (triunghiul erotic, finalul funest) ș.a., toate tributare gustului pentru teatrul bulevardier francez, un gust epicureic și amoral. Unele soluții dramatice (întâlnite la Oscar Wilde, Henri Bataille, Maeterlinck, Pirandello) vestesc teatrul modern: dedublarea și multiplicarea personajelor, măștile, imixtiunea commediei dell’arte și a teatrului de marionete (mai ales în piesa Manechinul sentimental
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
cântând? Păi, dacă nu, îți fac un cântec să te-ndrepți curând. ...Marioara Ce sare anul în fiecare ceas din toamnă sare în primăvară, numai la sport nu sare nici măcar un pas. Caracteristica multora din aceste cântece este spiritul vechi, bulevardier, de prost gust. Într-adevăr, cu ce diferă cântecul scris în 1950 de Aurel Felea și N.Kanner: Cine mi-e drag mă așteaptă, Mă așteaptă undeva, Pe o străduță apropiată Mă așteaptă Cineva. de cel scris de - dar cine
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
haz și unele licențiozități. Mai izbutite sunt „idilele” în decor casnic moldovenesc și unele versuri umoristico-sentimentale, ce prevestesc pe A. Mirea și G. Topîrceanu. Dintre piese, Ultimul sacrificiu ambiționa să dea „o felie de viață”, dar alunecă adesea în dramă bulevardieră. În schimb, Îndrăgostiții!, un act în versuri, are o anumită tensiune, la care se adaugă verva marivaudescă a replicilor și un aer de prospețime adolescentină. Poemul dramatic Mircea, evocând moartea fiului Reginei Maria și refugiul în Moldova, suferă de grandilocvență
BRAIESKU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
pe ei și ai lor din bunurile pe care și le-au însușit cu japca. L-au asasinat [pe tiran] ca să se cațere ei în capul mesei!” În ciuda subtitlurilor atribuite („parabolă”, „farsă”, „divertisment”) și a replicilor savuroase, adeseori de teatru bulevardier, piesele lui A. relevă adevăruri grave, uneori incomode, curajos și lucid evaluate. Reprezentate pe scenele europene și americane (Paris, Londra, Copenhaga, Ankara, Dortmund, Edmonton, Ottawa, New York, Washington etc.) au fost puse în scenă, din nou, și în țară după 1989
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
Somnul prost parcă e un motiv de mândrie, cred că ai observat că numai de oamenii serioși, frământați nu se lipește somnul. Pândind-o pe Zina, care citește sau se face, am început iar să concep o scenă de teatru bulevardier: Anton, în izmenuțele flaușate, intră și o găsește pe intrusă, Da’ ce faci aici, domnișoară? (A. chiar rostește replica asta, întorcându-se de la veceu spre camera lui, dar nu pentru Zina, ci pentru domnișoarele-pisici.) Eu încep să-i amintesc ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pînă’n toamnă, precum și cel din Năpasta sau O făclie de Paște. Este omis - sau reinterpretat - Caragiale omul, refugiat (nepatriotic...) la Berlin. Iar Mitică este citit în cheia unui miticism contemporan și dezabuzat, care îl reduce la un fel de bulevardier fără bulevarde și care l-ar fi făcut să rîdă (sau să plîngă...) pe bietul scriitor. „Țara lui Caragiale” devine astfel „țara lui conu’ Iancu”, pamfletist genial la Gambrinus. Și cam atît... „Pe Mitică l-a ucis miticismul !” - se plîngea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
numele lui Brâncuși, Nicolae Filimon, Maria Tănase, Constantin și Dinu C. Giurescu, Cristian Vasile, Jean Mos copol, Nicolae Iorga, Anghel Saligny, Eminescu și Veronica Micle, Gorge Enescu, Zavaidoc și încă alții. Este posibilă regenerarea urbană a perimetrului, în locul devastării ei bulevardiere? Da, cu condiția existenței unui plan strategic coerent. Adică tocmai ceea ce se etalează profesionist în carte. Se va putea reface, oare, cândva, țesutul social destrămat de comunism și pustiit în postceaușism? Da: cum știm, în timp formele atrag fondul adecvat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
raționalist Ferdinand Brunetière, Georg Brandes și sociologul Charles Letourneau, criminalistul Cesare Lombroso, eseistul Thomas Carlyle (tradus în franceză), Nietzsche, pragmatistul american William James și polimorful Rémy de Gourmont, autorii ruși (Tolstoi, Dostoievski, Gorki, traduși și ei în franțuzește) și libertinul bulevardier Catule Mendes, La Bible amusante a „călugărului iconoclast” Leo Taxil, compozitorii Wagner și César Frank, presa de mare reportaj și fapte diverse... Iar „Mercure de France, această Révue des deux mondes a generației noastre (...) adăpostul ultimelor ecouri ale mișcării simboliste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin drumurile cele mai afundate și nebătute” (în Cronica, an I, nr. 13, 10 mai 1915). Prima referire a lui Vinea la Strindberg (dar și la teatrul expresionist al lui Wedekind) datează, probabil, din 1915, cînd tînărul cronicar „desființa” piesa bulevardieră Papa Lebonard de Jean Aicard, pusă în scenă la Teatrul Național: „alegerea acestei comedii dezarmează pe cel care i-ar căuta calificativul în marginea vocabularului convenabil. Și o direcție înțeleaptă și diligentă, mărginindu-se doar la moderni, s-ar gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au înmulțit în zonă, uneia dintre aceste artere, Boulevard du Temple, i s-a spus Bulevardul Crimei. Și nu pentru că s-ar fi comis vreo crimă abominabilă pe trotuarele, în cafenelele sau restaurantele sale, ci pentru că pe scenele acelor teatre bulevardiere se murea copios în fiecare seară, uneori cu litri întregi de sînge împroșcat pe scenă, pe costume și pe decoruri. Din toată această pagină de nebunie, din tradiția carnavalurilor și a bătăliilor cu conffeti, din toată această industrie populară a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
le vom primi din afară. Nici o slăbiciune nu mă mai turbură, încep să înțeleg sufletul lui Machiavel. Vom aplica metoda lui Alexandru Lăpușneanu, tăind tot ce ne stă în cale. Prea ne-am toropit cu romane franțuzești și cu piese bulevardiere, sau cu știință de amatori ca a lui Hagienuș, care în epoca noastră se ocupă de Babilon, uitând trecutul nostru bizantin plin de evenimente tragice. Să poftească Fabrice del Dongo aci în țara lui Brâncoveanu și a lui Hangerliu! Acest
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puțin în acest mic univers - de sancțiuni drastice. Iată de ce, la Goldoni, ea rămâne o sursă de socialitate, lipsită de primejdiile și de amenințările asociate de obicei supravegherii ordonate de autoritățile politice. Supravegherea de proximitate se regăsește în numeroase piese bulevardiere, numai că aici situația își pierde deseori mobilitatea și, devenită rigidă, fixează personajele în tipare, reducându-le la o funcție precisă. Să cităm, cu titlu de exemplu, un text emblematic, Gaițele, de Alexandru Kirițescu. Protagonistele (într-adevăr, toate femei) și-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se va ascunde în spatele ușilor unui dulap ori în vreo cămăruță de serviciu, de unde va vedea și va auzi totul. El devine astfel, fără să vrea, un supraveghetor căruia nimic nu-i scapă. Un spion. Un spion „din întâmplare”. Comedia bulevardieră îi acordă spectatorului statutul pe care acesta îl are de obicei în contextul supravegherii teatrale: suprainformat, el urmărește cursul evenimentelor înarmat cu un capital de informații furnizat de accidentele neprevăzute ale piesei. Comicul provine, înainte de toate, din ceea ce s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
unui „triunghi” aparent incomplet, dar care, în realitate - publicul știe asta -, are toate cele trei laturi: protagoniștii sunt acolo, numai că nu sunt cu toții „de față”. Prin context și, într-o și mai mare măsură, prin consecințele sale „conjugale”, comedia bulevardieră face să devină comică o situație care, altminteri, în planul scriiturii, nu diferă prea mult de aceea în care se află Britannicus și Iunia: femeia vorbește și aici știindu-se ascultată, cu deosebirea că, în exemplul dat, ea caută să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lumină, pe furiș; altfel, ele ar risca să clatine siguranța domestică familială, ce se cuvine apărată cu orice chip, și să spulbere toate iluziile pe care aceasta le întreține. Supravegherea este un test ale cărui rezultate sunt refuzate în comedia bulevardieră, pentru ca nu cumva fisura astfel revelată să amenințe perenitatea cuplului! Dar cu ce preț! Recentele montări ale unor piese din acest repertoriu, de la Grüber la Bezace, de la Lassalle la Lavaudant, refuză să mai vadă în dezvăluirile supravegherii aleatorii niște simple
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
promit samariteanului că seara următoare nu voi mai pronunța nici Masturbie! Și mă țin de cuvînt. A treia întîlnire comună avea să lanseze un nou supranume pentru Gagniuc: "Ce mai faci, Labiche?!"... (E. Labiche a fost unul dintre marii dramaturgi bulevardieri ai Franței). Prietenul meu, iertător, dar mîhnit sincer, m-a luat de-o parte și mi-a adresat cuvinte greu de suportat: "Adică, n-or să facă legătura cei de lîngă mine? Îi crezi chiar proști? Te-am rugat, renunță
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
domenii în care parodistul nu putea pătrunde fără grave consecințe, orice atingere fiind "un sacrilegiu sau pur și simplu un delict penal"2. În paralel au fost eliminate revistele umoristice (Veselia, Humorul, Papagalul, Pițigoiul, suprimate în 1947 sau 1948), comedia bulevardieră și revuistica, lansându-se, în schimb, reviste unice, riguros supravegheate, precum Urzica, apărută în 1949. Acestea sunt motivele pentru care în subcapitolele următoare vom insista asupra celor două moduri ale comicului cultivate cu precădere atât în prima cât și în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Scrisori anonime, ori sunt antologate tematic: Procese istorice (1976), unde intră mai vechile Judecata focului, Procesul Horia (1967), Avram Iancu sau Calvarul biruinței (1970), la care se adaugă Adio, majestate! și Colivia cu năluci. Textele se definesc fie ca scheciuri bulevardiere de îndoctrinare, salvate, pe scenă, de la penibilul clișeistic prin jocul câte unui actor de talent (Grigore Vasiliu-Birlic în rolul negustorului bețiv Zigu din Oameni care tac), fie ca inconsistente replicații de „mușatisme”, ca ironizări ale moravurilor familiale mic-burgheze, fie ca
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
în absurd. Orice ideologie este o mască ce ascunde și justifică crima. Marxismul nu poate rezolva răul dimpotrivă, l-a agravat.... Oamenii de știință americani au depășit ateismul. Există o conștiință care ne dirijează... Teatrul politic este egal cu teatrul bulevardier. El reflectă, mai palid, o ideologie anume, fiind, în consecință, tautologic... Niciodată nu voi fi capabil să fac altceva decât literatură..." Cozeria fiind citită de pe un text dactilografiat, va fi fost (ori va fi) undeva, cândva, publicată. Mărturisesc: aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ceva deosebit, o lovitură cu leuca, un dat pe seamă sau, și mai bine, cei care programaseră din umbră toată tărășenia, au lăsat-o baltă, ca să se concentreze asupra campaniei electorale. Dacă-i așa, ca într-un teatru de păpuși, bulevardier, să mergem pe sfori și să aflăm, nu atât cine le trage, ci de unde sunt legate, de care parte a șefului sindical și, n-o să vă vină să credeți, sforile sunt legate numai de limbă, ceea ce a făcut ca cei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
apărării și pe cel de externe, fără acordul Parlamentului, se dă în stambă, aplicând politica băgatului în seamă, însă eu m-am simțit atât de mic, de neajutorat, de lipsit de importanță, încât întâi mi-am amintit de un cântec bulevardier care se cânta prin Micul Paris: „Furiosul comandant / Sabia-și ascute ...”, și obrazul mă oprește a spune mai departe, decât că avem alte priorități și alte necazuri. Nu-mi place deloc că președintele Țării mele joacă rolul iepurașului care agita
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un creștin, un „goi”. Lina va ajunge „medicinistă în boale de femei”. Coca se va despărți de Cocuța, una dintre ele va muri iar micuța Lilly se va sinucide folosind o „armă ucigătoare” în buna tradiție a pieselor de teatru bulevardier, ochiul analistului observând și un fir de ciorap care s-a desprins. Egotismul eroului implică „și dorința de a poza, rezultat al unei formații livrești și al capacității de autoiluzionare. Amăgirea cunoște la început forme benigne, naive; tânarul profesor, invitat
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
punct, inteligența scriitorului se întâlnește cu fidelitatea membrului de partid, textul ce rezultă fiind unul paradigmatic pentru maniera în care oficialitatea înțelege să recicleze specia comediei în comunism. Spiritul democrației populare reclamă detașarea de modelul perimat și reacționar al comediei bulevardiere. Nimic din jocul de artificii gratuit al companiilor de teatru particulare nu mai poate fi recuperat în lumea nouă. Artificialitatea este adversarul realismului angajat pe care PMR îl impune, ca formulă estetică. După cum nu mai puțin toxică, la nivelul moștenirii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
trăi” țărănimea este înfățișata că „forță conducătoare în lupta de eliberare”, iar muncitorii că o „clasa de lumpenproletari, de vagabonzi și de hoți”. Pentru ultimii ani este reclamata editarea a sute de mii de exemplare „dintr-o literatura triviala și bulevardiera, după modelul broșurilor polițiste și al revistelor pornografice americane”. Încă din timpul războiului, comuniștii ar fi început procesul de edificare a proprietății socialiste. Pe de altă parte, în perioada 1945 - 1948, cănd opinia publică își îndreaptă atenția către reformarea țării
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
instrumentaliza această joacă amoroasă. De pildă, se pot folosi de ea nu ca de o floare care le sporește frumusețea, ci ca de un ghimpe menit să provoace gelozia persoanei iubite. Este ceea ce face, printre alte soții zbuciumate, eroina comediei bulevardiere Flirt pour deux a lui Maurice Hennequin, scrisă în 1912. Această piesă forțează nota și abordează flirtul într-o manieră burlescă. Geneviève este măritată de trei ani cu Henri Destourelles, un afacerist. Tânăra femeie e măcinată de o bănuială, de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]