284 matches
-
spre exemplu la cursurile de desen tehnic sau de socialism științific cum și-ar fi numit voievodul țara dacă acest trist accident nu s-ar fi produs. Având în vedere pasiunile cinegetice ale domnitorului și puzderia de bouri ce se buluceau pe vremurile acelea prin codrii și pe pășunile Moldovei, aș spune că, vorba cronicarului, "să sparie gândul" de ce variantă ar fi putut alege. Una care ar fi putut alimenta multe confuzii, mai ales în rândurile anumitor străini care, chipurile, ar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
singure, dar și că se regăseau În sânul celei mai mari comunități posibile, Întreaga umanitate. Veteranii din turn se strânseseră În balcoanele aflate la toate etajele, strigând către cei de jos Întrebări care mai de care: — Hooo, mă, ce vă buluciți așa? — Unde vă mai grăbiți acum? Ce s-a-ntâmplat? Au dat bomba atomică? — Hei, ce-a făcut Rapidul duminică? A bătut? Cei de jos nu mai auzeau Însă nimic. Cele câteva secunde de zăpăceală pe care le traversaseră În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
douăzeci și patru, ușa era Închisă, ci ne bucuram că, timp de-o oră pe zi, la momente numai de ea alese, Închisoarea Își oferea holul spre explorare, cu o nerușinare care ni se părea expresia perfectă a libertății; ca urmare, ne buluceam ca niște copii În recreație, dornici să cutreierăm cele două-trei cotloane deja bine cunoscute și, mai ales, să vedem ce făceau semenii noștri atunci când nu știau că erau priviți. La Încercarea de-a lua legătura cu ei am renunțat relativ
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru supraviețuirea cuiva! Ce-o fi fost cu părinții ăștia evrei - că nu-s singur în barca asta, a, nu, sunt la bordul celui mai mare vas transportor de trupe... ia uită-te pe hublouri și ai să ne zărești buluciți claie peste grămadă în cabinele noastre, icnind și gemând și plângându-ne de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
făcu cu ochiul. — Nouăzeci de parale. — Un dinar. Myatt Își stinse țigara, strivind-o. Jucase destul jocul. — Un dinar atunci. În seara asta, la nouă. Se Întoarse cu repeziciune Înapoi, În compartimentul său, dar Coral nu era acolo. Pasagerii se buluceau afară din tren, vorbind, râzând și Întinzându-și brațele ca să și le dezmorțească. Mecanicul de locomotivă era În mijlocul unui grup mai mic de oameni, cărora le explica cu umor despre defecțiune. Deși nu exista nici o casă În apropiere, apărură deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
năvăli În Încăpere. Afară nu era chiar atât de Întuneric cum fusese Înăuntru. Felinarul de la șeful de gară lumina dincolo de linii silueta soldatului În cadrul ferestrei. Grünlich se aruncă primul În furtună: cu capul plecat până aproape la genunchi, el se buluci Înainte ca o minge. Ceilalți Îl urmară. Nu era ușor să alergi. Vântul și zăpada erau dușmani care se aliau ca să-i Împingă Înapoi: vântul le tăia elanul și zăpada Îi orbea. Coral icni de durere, lovindu-se de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ajunse la ei cu o repeziciune surprinzătoare. Scund și grăsuliu, el se Încleștă de ușă ca să urce. — Ce se Întâmplă? Îl Întrebă Myatt. Omul Împroșcă puțin cu scuipat În timp ce vorbi: — Dă-i drumul repede! Ușa se trânti, iar el se buluci Înăuntru și se prăbuși cu răsuflarea tăiată pe bancheta din spate. — Mai este cineva? Întrebă Myatt. Sunteți singur? — Da, da, singur! Îl asigură omul. Dă-i drumul repede de aici! Myatt se Întoarse și se aplecă În spate, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mâna mea. Dosul mâinii i-e acoperit de peri cenușii. Are degetele reci, de când a umblat cu pistolul. Dom’ sergent îmi strânge mâna și zice: — Mă mai iubești? Și eu îl întreb dacă am de ales. Capitolul 33 Mulțimea se bulucește în jurul nostru, femeile - îmbrăcate în maieuri fără spate, bărbații - cu pălării de cowboy. Oamenii mănâncă mere glasate pe băț și sorbet din pahare de hârtie. Totul e plin de praf. Cineva o calcă pe Helen pe picior; se trage înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Maica Precistă o cheamă Share. Se uită lumea la emisiune, exiști; o singură apăsare pe butonul telecomenzii și dispari ca și cum n-ai fi fost. Problema, adevărata problemă, după părerea mea, e că publicul nu schimbă canalul în fața morții - dimpotrivă, se bulucește pe post îndată ce e rost de niște decedați sau mutilați. Dacă n-ar fi așa, astfel de imagini ar dispărea în scurt timp din programele de actualități. Un canal de televiziune renumit pentru violența insistentă a imaginilor a făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de bine, pomanageri, sfinți, asta sunt mai-marii noștri până se suie în gip. După aceea, pe șosele, avem imaginea adevărată a bestiilor feudale sub care trăim. Gipul e armura și calul înzăuat din înaltul căruia baronul se uită la iobagii buluciți în praf. Și pe urmă se duce și vorbește de solidaritate socială și de spiritul comunitar european care trebuie să ne anime. Tot auzim și vedem că societatea românească s-a polarizat, ceea ce e adevărat, dar polarizarea se face nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lui - în materie de trucuri sângeroase, sunt altele mult mai reușite. Și atunci, ce caută lumea la el? Oricât ar părea de paradoxal, succesul internațional al acestui film reprezintă pentru mine un semn planetar al declinului creștinismului. Cei care se bulucesc să-l vadă și zic după aceea că au ieșit pătrunși de spiritul creștin, unii până la infarct, nu sunt altceva decât niște machiori, mai mult sau mai puțin conștienți, ai propriei conștiințe. Viața cotidiană a marii majorități a spectatorilor Patimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
relații cordiale. Nu semnezi, ți-am zis: Baronu’, frații Daniel Ciucă... Între picioarele maestrului se formă un lac de pișat. Cu mâna tremurândă și lipsit de cuvinte, marele om semnă hârtia pe care i-am întins-o. Ceilalți frați se buluceau spre ieșire. - Stați o secundă, am urlat, și o parte dintre ei leșinară instantaneu. Ceilalți se adunară într-un colț, tremurând ca niște oi în fața lupului. - Ce e? Ce dorești? îngăimă unul mai curajos. - Nimic. Dacă întâmplarea îl va scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
oraș, oamenii se porniseră deja șuvoi ieșind la cumpărăturile de sâmbătă. Era sfârșitul lunii, ceea ce însemna zi de salariu și magazinele aveau să fie gălăgioase și înțesate cu oameni care cumpărau borcane mari de melasă distilată și fasole, sau se buluceau să achiziționeze mult râvnitele rochii noi sau pantofi. Lui Mma Ramotswe îi plăcea să facă cumpărături, dar nu se ducea niciodată în preajma zilei de salariu. Era convinsă că prețurile sunt mai mari atunci și scad din nou către mijlocul lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
castron mărișor, verde, cu mujdei și-o măturică și-ncep să-i botez, „să vă întoarceți de unde-ați venit”, cânt popește și-i mai feștelesc, alabala „să vă...”, înc-o dată, fleoșc, dar n-ajută, acum sunt tot mai mulți, se bulucesc, se crapă planșeul la bloc, a căzut peretele de la bucătărie, lansez dintr-un fel de praștie căpățâni de usturoi, nu știu de unde le-am luat. Poc, o nimeresc pe tanti Agripina-n frunte, se clatină și cade, se transformă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
stîncă se puneau În mișcare la unison și se aruncau În mare, să pască pe cîmpurile de alge aflate la mare adîncime, unde le pîndeau cu nesaț rechinii lacomi. Aproape o oră mai tîrziu se Întorceau la fel cum plecaseră, bulucindu-se, și cele care ajungeau primele alegeau la Întîmplare noua locație ce avea să fie, din acea clipă, motiv de dispută. Era cu adevărat stupid comportamentul acelor oripilante ființe cu privirea sticloasă, inexpresivă și verde-albăstruie, care contrasta cu vioiciunea privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi pedepsit, neîntîrziat, cu moartea... Le făcu semn să plece. Iar acum cărați-vă... La muncă! Îi lăsă să se Îndepărteze vreo două sute de metri și, ridicînd mîna, apucă frînghia clopotului și trase de ea cu putere, făcîndu-l să răsune. Bulucindu-se și căzînd din pricina lanțurilor prea scurte, cei patru bărbați veniră Într-un suflet, Într-o alergătură tragicomică În care săreau cu picioarele apropiate, ba chiar mergeau În patru labe, iar Oberlus Înșfăcă unul dintre bicele pe care le salvase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
îi făcea observații în ceea ce privea modul de abordare a clienților, a felului în care își aranja și depozita marfa. Produsele trebuiau să fie expuse la vedere, într-un fel anume, care să atragă cumpărătorii. În zilele aglomerate, aceștia se buluceau în încăperea mică și la sfârșitul lor se trezea cu marfă lipsă. Bărbatul o dojenea și-o înghesuia cu sfaturi care, de altfel, nu puteau schimba o stare de lucru universal valabilă în astfel de depozite. Luana deveni conștientă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ajuns În oraș. Clădirile zburau pe lângă ei, nedeslușite și sclipitoare, cu luminile proiectate spre cer. Uneori, și-a spus Johan, uneori Îmi pare că nu eu aș fi În oraș, ci că orașul se află În mine. Mulțimea care se bulucea la Rialto era scăldată de strălucirea aurită a vreo zece mii de becuri și a tuburilor de neon ale reclamelor desfășurate pe fațada cu alveole ascuțite a cinematografului. Lângă un panou care indica PARCAREA INTERZISĂ era o funie prinsă Între doi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
constricția corpului și împiedică transpirația. E total greșit. N-am avut de ales, îl lămuri ea. Era o sauna mixtă, chiar în apropierea piscinei. — Știu, zise Adrian, clătinând din cap dezaprobator. Pun pariu că era ticsita de oameni care se buluceau direct de la piscină și-acolo scoteau nori de aburi mirosind a clor... Fanny nu-l contrazise. — Zău așa, englezii habar n-au cum se face o sauna, spuse Adrian. Îți vine să le plângi de milă, nu altă... — Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
autobuzul galben, mic și umflat că un balon pe care s-a așezat cineva - dar nu s-a așezat sus, ci s-a așezat dintr-o parte, dintr-amîndoué pérțile, și numai deasupra era umflat, céci jos erau rotile -, Șasa se bulucea la ușé sé prindé un loc pe bancheta din spate, céci așa féceau toți copiii. Pe bancheta din spate era mult mai bine, chiar dacé acolo era o gauré și toți rupeau bucéțele de burete. Era bine pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
obrajii pentru că urmărește dihăniile care nu o lasă până nu o zdrobesc și oglinda gheții o răsfrânge, o sfărâmă, cioburi de Lună sub copite, sar așchii de Lună înghețată. Un strigăt nefiresc opri caii din zborul avântat și spectrele se buluciră unele într-altele amestecându-și trupurile, până împietriră în vechile forme. Drumul iernatic se desfăcea voluptuos ca o femeie obscenă întinsă sub globul Lunar. Caii l-au înțeles pe omul înmărmurit de frumusețea înghețată și au pornit încet, în timp ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și înghesuită; fiecare are câte o poartă croită după aceleași dimensiuni. Dincolo de porți, pe un tron de aur, stă un uriaș „înspăimântător la chip, asemeni unui tiran”. Este „primul creat” (protoplastos) dintre oameni, Adam. Când sufletele mânate de către îngeri se bulucesc grămadă pe poarta largă, Adam începe să plângă și să se jeluiască, smulgându-și părul de pe cap și din barbă și aruncându-se cu fața la pământ. Când, dimpotrivă, sufletele se îndreaptă către poarta strâmtă, chipul i se luminează și el se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de rubașcă neagră, cu mustață haiducească, ochi vii și cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați pe bătături! răsună vioi și mucalit, și într-un apăsat grai moldovenesc, glasul tânărului aflat în centrul atenției pline de admirație a studenților. N-auziți, măi?... Ce, n-ați mai văzut în viața voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
numeroșilor trecători, vorbește, Vetucă! Zilnic înaripatul articulează, ce-i drept, cam din gușă, câte două-trei cuvinte. Astăzi, de pildă, striga din răsputeri Aici viitoru' adivarat! Mai zilele trecute, Vreu mâncare! Altă dată, Ni-onghețat chicioarili! și Vreu gumaci! Și curioșii se bulucesc ca să asiste la comedie... Și să vezi tu și să asculți comentarii ca acelea, Vetucă! Cine să-l audă pe bietul înaripat dacă stăpânu-i surdo-mut? I-aș aduce eu ceva mei, dar nu se găsește nicio boabă în tot târgu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o imagine: "atitudinea (comic de țanțoșă)" sau, mai curând, uniforma colorată a agenților din secolul al XIX-lea. Astăzi este încă în uz metafora sticlete ("Sticleții procurori", titlu în Ziua, 21.02.2006), în mai mică măsură curcan ("Dacă se bulucește lume, pac și curcanii cu caschetă la mijlocu' străzii, între două benzi", i-m-u-n.com, 23.08.2008); nu par să mai circule nici scatiu, nici cloncan. Mai puțin autentice sunt argotismele copoi sau prepelicar, pe care sursele argotice vechi nu
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]