106 matches
-
o formă de fixare a cunoștințelor despre diferite clase de obiecte, obținute în practica social-istorică. Pornind de la cele arătate mai înainte, un înțelept arab arăta : ,, Cartea e un pocal plin de cunoaștere, o vază cu lucruri de vază, un vas burdușit deopotrivă cu glume și seriozitate.” [7] Cuvântul, a fost denumit în limba greacă logos. Acest termen a fost folosit în filosofia antică pentru a denumi ordinea, rațiunea cosmică a gândirii umane, ulterior rațiunea divină. Logos-ul cu care sunt familiarizați
AUTOR CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376498_a_377827]
-
Nu-l numește nicicum. Lăsîndu-ne a crede că și comunismul, vezi doamne, e un răstimp ca toate răstimpurile normale ale istoriei noastre. Ei bine, "celebrul" avocat (are și un nume: Florescu, parcă) scoate din sipetul memoriei sale, ca dintr-o burdușită cutie a Pandorei, fel de fel de minuni. Printre ele, și, poftim, vecinătatea gard în gard a domniei sale cu... cu... Ana Pauker, după ce fostul zbir cu fustă fusese mazilit. Și trăind, mde, ca oricine. Ca oricine, dar la parterul unei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cel mai important dintre toate: cum să fie asta o infracțiune? El Începuse revolta? El aruncase cocteilul Molotov? Ca și În cazul lui Tessie, mintea lui Milton scotocea În sertarul de jos al biroului său, În special după un plic burdușit, care conținea cele trei polițe de asigurare Împotriva incendiului, de la companii diferite de asigurări. Le vedea cu ochii minții. Citi valoarea despăgubirilor de pe fiecare, apoi făcu suma. Totalul, 500.000 de dolari, Îl făcu orb la orice altceva. Jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de frâele calului său, ceilalți se opriră și ei și veniră lângă el ca să scruteze rariștea întinsă. Ochii lor atenți cercetară fără grabă micul regat al marcomanului: gospodăria, cu orătăniile scurmând prin arie, șura, cam desfăcută din încheieturi, dar bine burdușită, grajdul și cocina, lipite de construcția principală; puțin mai departe, grădina de zarzavat și, ceva mai larg decât ea, câmpul semănat, cu o sperietoare de ciori învelită în zdrențe, ce veghea în singurătate arătura unde curând avea să încolțească grâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a fi Șeful invadatorilor ocoli răspunsul, făcând semn celorlalți să-l urmeze. Cercetând cu ochi de profesionist mobilierul, tabourile valoroase expuse simetric În așa fel ca admiratorul să poată studia Întradevăr măiestria artei, iar În final, fixându-și privirea pe burdușita bibliotecă În care multe genii ale omenirii fuseseră studiați În timp ce următorii erau În așteptare să le vină rândul apreciind valoarea lor În folosul umaanității...! Părând a fi oarecum contrariat de curățenia locului, de valorile materiale, monologă. „Suntem În posesia unor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
meu consideră că e nevinovat. Însă medicul le-a transmis batavilor vești importante de la Roma, despre care tu nu ai știință. Oare mesagerii mei sunt mai înceți decât ucigașul ăla? — Mai întâi răsplata mea. Vitellius aruncă pe masă un săculeț burdușit. Hector se uită înăuntru, apoi vârî săculețul sub haina de blană. — Galba a fost ucis. Hangiul, care mesteca într-o oală, întoarse o clipă capul, apoi își văzu în continuare de treabă. — Galba? exclamă Vitellius uimit, aproape înecându-se. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să mă ridic. M-a tras, șoptind ca pentru ea: — Da’ greu mai ești, dom’le. Rupi omul! A ieșit fără să mai aștepte s-o urmez. Pășea legănat, fără nimic ademenitor, așa cum se-ntorc gospodinele de la piață cu sacoșele burdușite. M-am strecurat la locul meu, lângă ea. Fata cu ochelari adusese tortul. Îl tăiase de-acum în felii. Veturia le împărțea în farfurioare mici, albastre. 2tc "2" Dimineață moinoasă de toamnă. Singur în sala de lectură a Bibliotecii. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
damf de insecticid, liniștea molcomă, tulburată doar din când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat de somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit, profesor la catedră sau, de ce nu, nume iscălit pe importante tomuri. Folosește limbajul de rigoare. Unii, cei mai înfierbântați. Ceilalți, modești, se mulțumesc să-și etaleze plictisul mimând preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Șoferul intră în încăperea garderobei. Târăște un geamantan din plastic, negru. Pe umăr tașca galbenă. Merge încovoiat, împovărat și grav. Icnind, urcă geamantanul pe masă. Tașca a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis. Astfel imaginasem eu, cu ani buni în studenție, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noaptea de revelion paznicii angajați ai uzinei primiseră liber, iar de ieri seară în curtea respectivă patrulau niște spectre de bețivi inveterați. Momentul culminant al angajării lor îl constituia marele bonus oferit de Howard de Anul Nou: bena unui camion burdușită cu hotdogi și Coca-Cola, ce sosise exact în clipa în care 1949 devenea 1950 - un cadou care se scădea din fișa fiscală a fabricanților de hamburgeri din Culver City. Buzz lăsă jos carnețelul lui cu calcule pentru pariuri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pierdute? Furate, nu! Pierdute, da! Cei ce le lasă de izbeliște în calea devastatoarei uitări, pot rămâne fără ele. Și cei ce le-au aruncat în subsolul conștiinței, nu pot dispune de ele ori de câte ori ar dori. Tolba cu amintiri, mai burdușită sau mai goală, reprezintă tezaurul mnemic al fiecărui om, tezaur ce nu poate fi nici cântărit, nici evaluat. Când amintirile plăcute dau năvală peste noi și le retrăim cu nostalgie, chiar prinși de griji ori de nevoi, le întâmpinăm cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
revoltat. Sunt ani de zile de când în piața asta mă pierd de mama, vrăjit de muzica tare din stație. Mă trezesc în furnicarul care bântuia „cea mai mare piață din sud-estul Europei“ (așa spune unchiu’ Tony) înconjurat numai de sacoșele burdușite, trebuia să prind puteri pentru târârea lor până acasă, „puteri“ care nu puteau veni, de exemplu, toamna, când era timpul aprovizionărilor copioase, decât dintr-o cană de vin fiert. Pentru sâmbătă, deci, mama ne reținuse din vreme să luăm prune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
celor de dinaintea mea ieșeau căciuli de blană, În plină vară, pături, casetofoane, pachete de cafea și țigări Kent. Numai și numai Kent par să fumeze oamenii cu ceva stare din țara aceea, mi-e greu să vă explic de ce... Geamantane burdușite, oameni transpirați, polițiști crunți, cu figuri de bătăuși, Înjurături cum nu-mi aminteam să fi existat altădată În această limbă... Înjurăturile Începeau, firește, după ce călătorul pleca de acolo cu valiza deschisă, cu săpunuri și spray-uri și țigări curgând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
după ceva bântuitor, fantomatic. Tâmplele îi vâjie la unison, ca acelea ale unui scafandru de recif, și îl copleșește și un val răscolitor de greață. Petele zemoase, de puroi amestecat cu limfă, colectate de bandajele satinate, moi, ce strangulau picioarele burdușite ale gazdei, se lățiseră pernicios și parcă emanau în aer un condens, o duhoare dulceagă, fetidă, de hazna ori de hoit. Care câștiga lent, dar inexorabil, meciul cu aromele tari și rafinate de alcool, de cafea, de tabac și de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
asta care-o punea ei, și că pleca vara toată liota cu sacu-n spinare pe munte. Ei știe pe unde dormea, pe la ciobani, pân corturi, ei știe ce mânca și ce mai făcea p-acolo, că pleca cu niște saci burdușiți, doar că nu mergea de-a bușilea, și cu haine ponosite, ca vai de lume. — Ce plăcere mai poate fi și asta, să umbli cu asemenea povară ? în loc să te odihnești, să te îmbraci frumos, să admiri peisajul... spunea madam Ioaniu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Inspector Doi Gore, ușa se deschide și cu un pas imperial puțin șleampăt dar hotărât pătrunde în birou madam cetățeanca madamme Aspazia urmată îndeaproape, în lipsă de cîine, de un domn avocat care vrea să-și păstreze anonimatul prin geanta burdușită ridicată deasupra capului. O fi chel ? N-o fi chel ?!? ASP. Bonjour. Aici e cu fonciaru’? Gore Aici. ASP Am o problemă de rezolvat. Cum facem? Gore Vă dau adresa unui amic profesor de mate. ASP Dumneata, ca funcționar public
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fac aici și basta. Prins de tot ce îmi arăta și spunea bătrânul, am început să privesc mai atent în jur și nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că de fiecare grindă atârna câte un săculeț destul de burdușit. Te întrebi ce am eu acolo pe sus. Apoi am tot felul de buruieni de leac...din aiestea ți-am făcut ceaiul acela ce ți-o plăcut atât de mult. Și tot de aici am să-ți fac și o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dreamer“! Așa începea textul, și continua ținân du-mă numai în elogii. Eram de data asta sortit unei ca riere de star, poate un mare actor sau un pictor celebru, aveam să am cele mai senzuale iubiri și cele mai burdușite con turi elvețiene... „Vezi că se poate?“, i-am aruncat în treacăt bietului „Who Am I?“ și apoi l-am dezinstalat pentru totdeauna. Mintea uma nă se arătase încă o dată triumfătoare în fața unei sim ple mașinării... Ce bine-ar fi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
palmă. Pe vremuri, taică-său ținuse birjă. Un uriaș îmbrăcat în catifea pe care-l știau toți chefliii. Se purta cu floare la ureche și bea cu țigăncile până cădea sub masă. La capătul străzii se încrucișară cu două taxiuri burdușite. ― Vin de la vreo petrecere, mormăi locotenentul. Nici unul nu distinse, lipit de geam, chipul mic al Melaniei Lupu. Înregistrară doar o pată albă, ceva nedeslușit ca un fâlfâit de aripi, ca o adiere, un obraz șters și anonim dispărând în dimineața
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui. Consulta un registru mare, scris de mână, nedând nici o atenție clienților. De altfel, În acel moment nu erau decât doi vizitatori care ridicau nori de pulbere trăgând de niște volume vechi, aproape toate lipsite de coperte, din niște rafturi burdușite, și se apucau să le citească, fără să aibă aerul că vor să le cumpere. Unicul spațiu neacoperit de rafturi era ocupat de un afiș. Culori țipătoare, o serie de portrete În medalioane cu margine dublă, ca În afișele magicianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aruncându-le afară, praful s-a împrăștiat în aer și duhoarea s-a făcut mai suportabilă, așa c-am început să arunc pe rând și celelalte boarfe, într-un cotlon, o stivă de vreo opt valize, alături, pungi de plastic burdușite, găleți, pleduri împăturite, Zsolt a început să scoată valizele afară, la a treia s-a chircit și l-am simțit luptându-se cu greața, apoi și-a scos tricoul, astupându-și cu el și nas și gură, ceea ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de o țintă și preotul o smunci ferit. Se opri în dreptul măsuței cu câțiva trandafiri aproape veștejiți. Goncea se ridică. Veni spre el și-l privi nedumerit. Părintele, înalt, gârbovit, cu barba colilie, își rezemă de colțul măsuței servieta gălbuie, burdușită, legată cu o curea maronie. - Nu vrea, dom’ maior. Am încercat să-i explic și eu că nu-i cazul să fie așa de habotnic, când e vorba de un gest atât de frumos din partea partidului și a conducătorului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos din ea un macat argintiu, părea țesut din razele lunii care nu mai răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-a vegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Îngândurat se așeză lângă acela. Un bărbat slab, puțin ghebos, concentrat asupra scrijeliturilor sale de pe dale. Din când în când insul întorcea capul spre părinte. Îl privea repezit, dojenitor parcă. Nu scotea nici un cuvânt însă. Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit de unul singur acela îngăimă, privindu-și vergeaua: - În locul dumitale, aș ezita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]