6,158 matches
-
muți, făceam toate astea, în timp ce o dihanie roșie se lăbărța peste capetele noastre retezate - Vasile Blajinîi scîncea vesel în acea primăvară, clopotele fuseseră pentru o vreme plumbi prin coastele bunicilor mei, le-am auzit ecoul prin sîngele meu ghemuit în burta mamei, ochii mei au chiar țîșnit spre viitor ca doi plumbi în trupurile pline de medalii năclăite de sânge, placenta era sfîșiată, ca o cățea turbată, de mîinile învățătoarei, doamna cu mustăcioară, care pînă mai ieri ținea isonul în strana
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
deși barba lui se ascundea departe într-o Laponie ca o țară a lui Asimov, straie roșii, reni plini de medalii, hi-hi, se auzea glasul lui Vladimir Ilici din cele un milion de trupuri de bronz, iar ecoul venea din burțile unor kalashnikoave mereu lăsate gravide de neastîmpărul unui mire chinuit de luna de miere fără sfîrșit, balsam pe o rană lăsată deschisă de Dumnezeu ca pe Ivan Turbincă într-o hîrjoană continuă cu moartea, într-un buzunar sterp strivit de
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
raft cumplit miroase ziua a nimic iar întunericul aude respirația paginii Singur acum cu portretele acolo-n grădină beam ceai de flori de măr printre statui la toate ferestrele ieșeau clovni înlăcrimați același soare călătorește pe spatele porumbiței și pe burta unui pește mort năpădit acum de muște de-o săptămână cireșul din curte e o liniște din care curge sânge lumina aude respirația paginii Nimeni n-a venit pe lume decât copil în ziua aceea ai văzut scris cu degetul
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
Carolina Ilica a) Cel mai mare pictor, cea mai mare poetă Cel mai mare pictor e Soarele, Zugrăvind zi-lumină - câte lumi? - în culori. Cea mai mare poetă e Luna. Muta aceea Cu burta la gură Și capul în nori. b) Luna - Domnului Andrei Oișteanu - Știu dintr-un vis cum mă alese Luna. Să o moșesc, născându-se din sine; Trei nopți la rând gemând în pat la mine, Eu trebuind să o descânt
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
mari ca un arhon; sub aurele becurilor Auer, eu, unul, sorb un șvarț, un mahmahon, o bere: trece vremea... Știu o vorbă: calul de dar, de două ori să-l țeseli. Cât eu mă mai abat pe la o ciorbă de burtă, - sănătoși să-mi fiți, și veseli! Ca mâine, vai, sacaua cade-n șanțul grădinii ofițerului, - nici gând să bage, el, de seamă, prins în lanțul atâtor slăbiciuni (le iau pe rând: ceaprazuri, pinteni, cozoroc, egretă, - pe fiecare, grija lui apese
Baladă by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/4685_a_6010]
-
însăila cuvinte oricât de meșteșugit potrivite în absența puterii ei toată literatura lumii e mai nimic în comparație cu miracolul nașterii dă-mi Doamne puterea de-a nu coborî nașterea neliniștirii și neliniștirea nașterii la dimensiunea unei simple teme literare scriind despre burți înstelate mirabile semințe și altele de acest fel lasă-mi Doamne puterea de a mă bucura - cu riscul de a da la iveală tarele țărănoiului din mine - de îngerul coborât în casa noastră lasă-mi Doamne puterea de a mă
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
se scurg printre degete în pământ Ay, ay, caii Hurmuzăcheștilor beau amurg pe cupole! O lună cu ciucuri verzi și cu ciuf stă înfiptă în dealul Țeținei. Domnul Profesor o spintecă surâzător cu un cuțit roșu de diamant și din burta ei, scoate luna „cea sfântă și clară”
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
a lavandă turcită, bârfitoare, crăcănată, credulă, hâtră și bocitoare, sarcastică, peticită, cu cai mascați, liliachie, virgină amânată în care laptele s-a covăsit, curvă, crăcănată, soldățească, alcoolică, hoață, batjocoritoare, ucigașă, blândă lățoasă, înstelată cu coji de semințe, cu sânii pe burtă, cu sfârcuri celeste, perplexă, trecătoare și eternă, fidelă sieși Dar nu numai atât, doamnelor și domnilor, acest palid cetățean se întorcea acasă numai noaptea, trăgea perdelele și la lumina lămpii arzânde scria, scria și scria îngrozitor de puțin, aproape nimic, un
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
Robert Șerban Pregătirea scot cuvintele din poem cu îndârjirea cu care bunicul scotea cu securea bucățile de lemn dintr-un par până când îl ascuțea atât de bine încât putea să-l înfigă dintr-o lovitură între coastele mistrețului în burta lupului a dihorului scot din poem versuri întregi și cuvinte unul după altul îl pregătesc îi fac vârf Fericita zodie a câinelui la puțin timp după ce samantha făta bunica mă punea să aleg unul dintre căței pe care să-l
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
de secole. Dar slăbiciunea lui sînt copiii de grădiniță. Cînd e vreme frumoasă, se întinde pe spate în iarba din parc și ațipește. Cum îl văd, ăia micii încep să chirăie și se reped: se cațără pe el, țopăie pe burta lui moale, se dau ca pe-un tobogan pe coada lui lungă... Fetițele împletesc coronițe de flori, pe care i le atîrnă în jurul urechilor și celor două cornițe portocalii de pe frunte, îi presară frunze și fire de iarbă pe pleoapele
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
pițipoancele se uită ca prin sticlă pe stradă la tine, amintește-ți de Valparaiso. Dacă te-ai certat cu nevasta, bizonul de șef țipă la tine, iar prietenii te iau la mișto c-ai început să chelești și să faci burtă, amintește-ți de Valparaiso. Dac-un handicapat ți-a lovit mașina-n parcare și-a dispărut ca măgarul în ceață, amintește-ți de Valparaiso. Dacă ți-ai pierdut cardul, mobilul e mort și nimeni nu-ți mai răspunde pe net
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
morții nu era o misiune ușoară trebuia să iau cadavru cu cadavru să-i caut în gură să le descleștez uneori gura cu un cuțit sau chiar inima la cei care muriseră cu inima strînsă sau chiar să răscolesc prin burțile celor care în momentul morții își înghițiseră brusc cuvintele greu, greu de făcut o antologie coerentă cu cuvintele spuse înainte de moarte de cei împușcați în ceafă ultimele lor cuvinte sunt atît de scurte încît seamănă mai degrabă cu niște semne
Ultimele lor cuvinte by Matei Vișniec () [Corola-journal/Imaginative/6255_a_7580]
-
Doar că bunicul. Tot aia, îmi spune ea, pornită pe mine. Unde sînt vorbele tale? Ce-ai făcut cu ele? Le-am înghițit. Nu chiar pe toate, pe alea tocite le-am lăsat. Le-am înghițit și le țin în burtă mea. Dar să nu-ți fie milă de ele. Sînt păsări cu zece rînduri de dinți și aripi zimțate, de oțel. Să nu-ți fie milă de ele, că drumul tot nu le dau!
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
nu e mazilescu zis și virgil tzone ca să nu-l vedeți voi niciodată dormind doarme în adîncul dunării într-o știucă lungă de o sută de metri și lată de o sută de metri și concomitent în adîncul nilului în burta uriașă a împăratului crocodil sau mai poeticește spus a faraonului crocodil tzone nu e vinea tzone nu e păun zis și paul nu e nici mugur zis și florin tzone este singurul cimitir marin doldora de capodopere de pe întinderea statului
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
croșetat de maică-sa. E un pulover gros. Da' musai mai pă urmă o să dăm o raită înapoi, printre știuleți, să îl luăm. O să cam fie cazul să le recuperăm pe toate. Tricoul a prins vîrste ude. De sudoare. Pe burtă. În laterale. Curge zeama de la subțiori. Asta, însă, nu face decît să mă ambiționeze și mai tare. Îi văd, înainte, tenișii. Și, pornind din teniși, gleznele. Si, pornind din glezne, pulpele. Bagă, bagă, îi zic, lui, trupului. Lui, hoitului. Și
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
după proverbul: " Nu iese fum dacă nu-i pic de foc."? Stau încîlcit ca-n coarnele lui cerbul. Mi s-a uscat și stropul de noroc. Ce-mi folosește roua că-i rotundă Și fluturii că-și pun aur pe burtă În solzi mărunți. Mi-e viața tot mai scurtă. Sufletul spaima unde să-și ascundă? Moartea-mi sluțește carnea, mi-o dărîmă Și-o calcă în picioare ca pe-o rîmă...
M-ai umilit cu tristele-ți cuvinte… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6947_a_8272]
-
de sub frunze vechi sau chiar din scorburi, Balaurii învinși de fel de fel de morburi Nu mai făceau cu capetele tandre huțe Spre-a legăna cîte-o elevă rătăcita, Cu rochia îmbujorata și cam scurtă, Ce scarpină cu degetul brotaci pe burtă Să zică Oak! și-apoi prăjea ghinde pe plita Să aibă de mîncare toți mistreții Și să trăim din nou că nătăfleții...
Pluteam în basmul nostru fericiți (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7175_a_8500]
-
Emil Brumaru Poveștile n-au cum să se termine, Mereu rămîne-n somn cîte-un balaur Ce se trezește scărpinînd rubine Cu burta lui bătută-n solzi de aur, Și cînd nici nu te-aștepți răsar moi zîne Ce-ademenesc ciobanii de la stîne Ca să le dea plăceri anume numai lor, Înghesuindu-le în scorburi cu pridvor; Iar bravi pitici fac tumbe înțelepte Și
Poveștile n-au cum să se termine… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7289_a_8614]
-
vorbi mult și nu ai să mă mai poți opri. Luna e plină cu mine, îmi poartă corpul, într-un glob de plastic în care ninge continuu și povestea nu are sfîrșit. Vin spre tine. Vin călătorind prin oraș, în burta rece a lunii pline. Portretul tău sau Cînd mi-ai povestit despre Gertrude Tu ești cel care salvează puii de pisică de la moarte. Tu ești cel care salvează puii nedoriți, pe care oamenii îi aruncă în apă dimineața de tot
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
Visul m-a scuipat afară cu putere cu ură ca pe un sîmbure ca pe un copil nedorit. Pe Gertrude ai luat-o fără să crîcnești. Întîi apa a aruncat-o afară cu putere, a refuzat s-o primească în burta ei învolburată. Era a doua oară într-o singură zi cînd i se întîmpla asta. Așa ai găsit-o. Spatele tău cald s-a aplecat pînă la ea, te-a privit drept în ochi, n-a fost nevoie să spună
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
făinoasă, din care parcă se ridica un parfum amărui și o clipă îi trecu prin minte că trăia într-un oraș foarte poluat. Ploaia se opri brusc, odată cu acest gând rezonabil, iar o pală de vânt ridică din nou în burta norilor praful fin și aurit. Străzile deveniră într-o clipă curate ca-nainte de alegerile prezidențiale, iar omul din fața Bisericii Pantelimon își privi cu uimire cămașa, acum decolorată și subțire ca o frunză. O clipă nu se mai auziră nici
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
Lucian Dan Teodorovici El s-a apucat să vorbească despre fluturași în burtă - exact unul dintre motivele pentru care spuneam de la început că prietenul meu nu e atît de deștept pe cît îl crede lumea, pentru că un om deștept nu spune asemenea tîmpenii, despre fluturași în burtă, nici măcar cînd e pulbere de beat
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
apucat să vorbească despre fluturași în burtă - exact unul dintre motivele pentru care spuneam de la început că prietenul meu nu e atît de deștept pe cît îl crede lumea, pentru că un om deștept nu spune asemenea tîmpenii, despre fluturași în burtă, nici măcar cînd e pulbere de beat. Și-apoi, cît timp am ascultat, de zeci de ori, melodia aceea afurisită, am început să mă gîndesc și eu la lucruri la care n-ar fi trebuit să mă gîndesc, cum că îndrăgostirea
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
Emil Brumaru Tu mă despoi de tot ce am pe suflet. Stau gol în fața ta ca într-un rai Prin care și tu, albă, te plimbai, Cu frunte-n cîrlionți, mireasme-n cuget, Mai mîngîind un șerpișor cu burta Sătulă-'‘ntins pe-o creangă, lîngă măr, Mai învîrtind în vîrful limbii scoase Un flutur năucit de-așa mătase, Și roșie, și plină de-adevăr, În clipa bună, cînd se coace turta Cea dulce ce-o mîncăm, puri, pe din
Tu mă despoi de tot ce am pe suflet... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8231_a_9556]
-
la cei care-i așteptăm, ca eliberatori, de-o jumătate de veac. Anularea clauzei națiunii celei mai favorizate nu lovise de fapt în Ceaușescu, ci tot În noi, amarestenii, obligafi să strângem și mai tare cureaua, desi ni se lipise burtă de spate. Dar noi nu ne pierdusem speranfa. Îi așteptăm în continuare pe americani. Care, în loc să vină odată, ne reproseau acum, de la distanță, că prea am stat cu mâinile încmcisate în fața terorii și prea ne-am lăsat călăriți că prostii
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]