71 matches
-
cît textul este mai nestilizat, cu atît faptele vor avea mai acut marca veridicității. Cu alte cuvinte, dacă aparența, reprezentarea sau "umbra" ființării sînt mai puțin pregnante, realitatea, evenimențialul sau ființarea propriu-zisă au șanse de a fi sesizabile dincolo de cadrele butaforice, oferite de obicei percepției. Premisa "fenomenologică" a hibridului auctorial Pym-Poe este că percepția umană transfigurează universul faptic și, în cele din urmă, îl reconceptualizează ficțional. Realitatea dispare așadar în interiorul semioticii implacabile a aparenței. Să încercăm să observăm validitatea acestei prezumții
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Mă gîndesc, desigur, la Bartleby. Nu atitudinea lui de încremenire morală, psihologică și socială intrigă teribil, ci impenetrabilitatea ei. Bartleby pare un "antierou" de tragedie clasică, într-o operă, paradoxal, ne-tragică și într-o ipostază puțin obișnuită new-yorkeză -, susținută butaforic de către deja menționatul fundal capitalist al celebrei Wall Street din Manhattan. În plus, statutul și natura eroului-narrator al nuvelei punctează anumite detalii metaforice care țin, neîndoios, de o simetrie alegorică, atent realizată pe parcursul desfășurării epice. Bartleby, the Scrivener este una
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
uzinei din Longbridge, cu toate traumele psihologice și jocurile politice pe care le declanșează în roman, e o aluzie la acest fapt), a tragediei americane de la World Trade Center (ca simbol morbid al debutului unei noi ere, descinsă din recuzita butaforică a "milenariștilor" apocaliptici, eră prezumtiv sîngeroasă) și a începutului războiului irakian (ca premisă a dispariției suveranității Angliei în politica internațională). Ele accentuează starea de "final", de "sfîrșit al istoriei", pe care Coe o acreditează la un nivel subliminal. Decepțiile și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vedutele și capriciile lui Piranesi, scrierile vechilor maeștri au ajuns la noi grav și iremediabil știrbite, dărăpănate, obscurizate de șuierul timpului. în baladele sale, Doinaș nu a imitat edificii întregi și strălucitoare, ci a construit ruine măcinate de vreme, decoruri butaforice cu cartonul mucegăit, statui cu nasul și degetele de mult pierdute. Criticii care au interpretat poemele sale ca fiind balade genuine "reînviate", cu forma lor, cu apartenența lor la clasicism sau romantism, cu feelingul lor specific, s-au lăsat înșelați
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
unui observator antrenat al spațiului cultural românesc o diagnosticare și mai nuanțată a binomului publicistic (dar nu numai) Eminescu-Caragiale, focalizând pe o duală simptomatologie a recuperării: "Din Eminescu s-au luat eroicul, fabulosul etnocratic, cultul trecutului invariabil măreț și dilatat butaforic, energia pantheonică și profetică. Imens alibi al tuturor slăbiciunilor noastre, Eminescu ispășește prin hiperbolizare, în vreme ce Caragiale rămâne marele prizonier al deriziunii noastre orgolios inflamate, al tuturor prejudecăților și neputințelor fondate pudibond și caricatural-aristocratic. Eminescu face tabloul somptuos al zonelor obscure
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inutilitate (pentru că, oricum, doar o codiță cenușie, de șobolan, va mai fi viața mea până la punctul final), aș spune că la șaptesprezece ani a fost apogeul vieții mele, acel mezzo del cămin, în care a trebuit să cunosc mașinăria greoaie, butaforică, obscenă, mașina de tocat carne făcută din carne a lume-infern-purgatoriu-paradisului sau a spațiu-timp-creier-sexului, și a trebuit să presimt sfârșitul creșterii. Atunci am fost în vârf, atunci m-am poticnit, în infinita 106 107 mea transgresiune, de un idol barbar și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
În cărbune și creion. Un sculptor, Teddy Taylor, otorinolaringolog din Purley, lucra la masa lui, modelînd din lut trupul nevestei sale blonde și cuminți. Ea, Într-un costum strîns pe corp, poza În chip de Lady Godiva pe un cal butaforic, zîmbindu-le cu gura pînă la urechi turiștilor care-o fluierau admirativ. — Bobby Crawford - a sosit! Una dintre doamnele tenismane se porni pe un țipat strident, cît pe ce să-mi pice paharul cu votcă și tonic de pe balustradă — Haide, Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
radiază, de la 1947 încoace, energia demonică a dezunirii, urii și spionajului. Montajul dramatic al lui Baranga răstoarnă polaritatea mitului și apare ca o operă demonologică, ca atâtea ale epocii. Statele Unite sunt o cetate a rapacității, bigotismului și suspiciunii. Șarjată și butaforică, umanitatea americană a lui Aurel Baranga anticipează colonia de spioni și sabotori capitaliști din filmele polițiste ale anilor 1970. Prezența tentaculară din Cântecul libertății, domnul Pepper, are conturul reptilian al unui prădător. El este samsarul de pe Broadway, omul în mâinile
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu sarea balenelor albe“), trebuie înțeleasă ca o revanșă a cărții asupra mizeriei din lume. Poezia Marianei Codruț exaltă demnitatea existenței livrești, ca o sfidare aruncată vieții acefale. De aceea, biblioteca este, de fapt, un denunț și nu o mitificare butaforică, à la Emil Botta, a „ghetoului galben“. Ea opune cartea, lumii, preferând să numească realitatea - ficțiune și să schițeze un gest de evadare din această minciună: „astfel, viața mea/ evadează din ficțiunea tatălui împungându-și/ copila cu sabia ninja a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
periferia latină a imperiului“. Lucru cu atât mai dificil cu cât această identitate nu a avut voie să existe timp de zeci de ani, particularitățile etnice fiind anonimizate în melting pot-ul estic, sub soarele necruțător al utopiei socialiste. Portretul butaforic al Basarabiei agricole și vinicole, eliberate întru bunăstare și fericire de către Armata Roșie în 1944, trebuie înlocuit cu o imagine cuprinzătoare și de bun-simț, aducând laolaltă infernul spațiului locativ și naivitatea politică a puștilor de la școală, amărăciunile veteranilor și bețiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
2000, Uniunea Europeană a ajuns la Prut. O singură remarcă, înainte de a vă invita „la bordul” Expresului Literar, care, iată, își reia mirobolantul traseu, proiectându-l în imaginar: sperăm să prindem ziua când Europa va face pasul și dincolo de această deloc butaforică frontieră care îi mai desparte pe români. Așa am simțit în cele 45 de zile de drumeție pe „roți de fier”. decembrie 2006 Europa de la fereastra vagonului Cronica unui periplu literar Jurnal pe două voci 4 iunie 2000, duminică în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acestui „Sezam” al lui Dionisos, adunându-ne toate cele trei grupuri în fața unui automobil de epocă, producție anii ’20, fixat sub un umbrar, la intrare. Arată nou-nouț, vopsit în galben-negru și cu blazonul casei pictat pe portieră. Deși un obiect butaforic, menit să stârnească apetitul turiștilor - asemenea unei lănci medievale atârnate de perete -, toată lumea este decisă să valorifice la maximum detaliile pitorești ale locului și se înghesuie să facă poze pe fundalul onorabilului vehicul. De partea cealaltă a porților, vizităm o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fel rămâne și suvenirul pe care îl oferă primarilor din orașele care ne găzduiesc - o hartă a traseului nostru prin Europa, desenată pe o bandă de plastic galbenă, destul de incomodă la ținut și cărat. Apariția lui Thomas cu această hartă butaforică în mâini a început de la o vreme să ne trezească unanima ilaritate. Zâmbește și el, ușor jenat, ușor complice. E o convenție, dar trebuie dusă până la capăt. Primarul, cel care primește cadoul - de fiecare dată altul, firește... primarul, nu cadoul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
medievale, care seacă portmoneele turiștilor germani, luptă din greu și cam stângaci. Totuși, rundele se succed una după alta, cu repeziciune. Favoritul lui Felicitas pierde duelul. Colega noastră, ce ciudat!, pe cât de ironică se arătase inițial față de ideea acestui turnir butaforic, își ia până la urmă rolul în serios și se grăbește să iasă în față (tunsă scurt, cercei în urechi, guleraș alb peste o pelerină gri, largă la poale) pentru a-și susține alesul inimii (de fapt, pe cel care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deschide gura pentru a mârâi ceva nedeslușit. E prea sibilinic mesajul. Acum bag de seamă că zgomotul televizorului este bruiat de alte sunete: pătratul de cer de deasupra noastră este brăzdat din vreme în vreme de un planor - frust și butaforic - un fel de etajeră zburătoare, foarte pitorească. Pilotul, înveșmântat după tipic - scurtă de piele neagră, chipiu cu clape și ochelari de meseriaș, seamănă cu un liliac -, aruncă teancuri de manifeste celor de jos, pentru a întreține, am impresia, alături de ecranele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
crede - în piele. Când prinzi însă un cadru mai apropiat cu maestrul, poți să distingi și ce scrie pe cotoarele tomurilor din fundal. Pe fiecare scrie, „elegant“, cu auriu, „Zigzag“. Deci aceea nu este o bibliotecă, ci doar o păcăleală butaforică. Așa cum o păcăleală este și povestea cu pasiunile intelectuale ale maestrului. (2008) Maestrul Gâgă Scriam cândva despre filmul Frost/Nixon și despre cum se pregătește și apoi se realizează profesionist un interviu de televiziune. Să ne gândim acum la interviul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
urmăririi se pierde printre caii aceia de vis. Mai tîrziu, în timpul unui schimb de focuri declanșat în foaierul unei opere, Forster scoate zgomotele de împușcături, bagă muzică de Puccini și construiește un alt montaj paralel unul de tip Nașul violențele butaforice de pe scenă vs violențele reale din foaier. Numai că, în Nașul, paralelismul chiar însemna ceva, pe cînd aici e doar o fiță. OK, tot de fițe se ținea și Brian De Palma atunci cînd reconstituia, în Incoruptibilii, o secvență din
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
doua axă este con- stituită de cele trei nuvele naturaliste, O făclie de Paște, Păcat și În vreme de război.... O analiză atentă relevă faptul că naturalismul lui Caragiale este mai degrabă unul second hand, ca și balzacianismul lucid și butaforic al lui G. Căli- nescu. Autorul utilizează o rețetă bine asimilată, față de care își marchează prin ecart ironic și estetic distanța critică. Însă, ca și Călinescu, Caragiale aplică rețeta impe- cabil încât avem în aceste proze toate mărcile sensibilității naturaliste
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
to lose it a thousand times, we see no other choice for a progressive attitude”[4]. Iar o astfel de deviație de la normativitatea cotidiană implică o conceptualizare și tematizare atentă a situației supuse atenției pentru a nu părea o distracție butaforica de la sarcinile cotidiene, ori un eveniment cultural cu ambalaj social ori filantropic. Modalitatea de a evita bufoneria mass media ori abordarea estetic-intelectuală constă, așa cum urmează să prezint în cele trei exemple de performance-uri, în relaționarea prealabilă minuțioasa cu subiecții expuși
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea II) () [Corola-website/Science/295671_a_297000]
-
ordinii”. Un text despre cum “omul” a realizat peisajul european “paradisiac”, “cucerind, populând, domesticind și făcând acest pământ fertil”. Europa este în acest text un teritoriu marcat de peisajul ce reprezintă “un semn de pace stabilă și prosperitate infinită”. Multicultaritatea, butaforică de la bun început (și ca de obicei) prin citirea decorativă în mai multe limbi a aceluiași text, devine validă doar sub semnul “ordinii”, al “păcii” și “bunăstării”. Așa-zisa diversitate este acceptabilă doar sub ideea unei Europe ce “domesticește” și
Perturbarea ordinii europene. Relatare de la Lingua Fest 2013 - Ziua Europeană a Limbilor (26 septembrie 2013) () [Corola-website/Science/295699_a_297028]
-
cei care au luat cuvântul știu că invitarea acestuia a fost făcută doar în preîntâmpinarea unui scandal. Până la urmă, ne putem întreba ce ar trebui să ne scandalizeze? Gafele și conduita de nescuzat a reprezentanților instituțiilor organizatoare sau binecunoscuta politică butaforică de multiculturalitate a instituțiilor europene? Poate că nici una, nici alta nu merită efortul. Însă unde ar fi cazul să începem să spunem stop este la invitația constantă de a ne identifica cu o Europă unde ordinea și civilizarea sunt prioritare
Perturbarea ordinii europene. Relatare de la Lingua Fest 2013 - Ziua Europeană a Limbilor (26 septembrie 2013) () [Corola-website/Science/295699_a_297028]