165 matches
-
omul își ia lumea în cap și renunță. Iar drama cea mare este că nimeni nu mai crede în teorii și în puterea cuvintelor de a îndupleca rațiunea cuiva, căci toți presimt că teoriile sunt simple demonstrații de decor, o butaforie argumentativă a cărei forță, dacă există vreuna, nu e de găsit în puterea argumentelor, ci în ceea ce se află în spatele lor, în ceva care însă nu mai este nici teoretic și nici argumentativ, și anume în lobby-uri, concerne mediatice
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
umilit de mult existența" - și într-o istorie fără stil. Basarabia este văzută ca o uriașă provincie a ratării, un "land leprozat" în care orice ambiție se sufocă din fașă. Discursurile politice găunoase, provocând repulsie, sunt menite să înalțe o butaforie națională, o pseudo-țară de sine stătătoare, amânând unirea cu România la calendele grecești. Aceasta fiind linia oficială, reacția de respingere nu este una politică, nici una civică: ea capătă conturul volatil al eului, apărat printr-o mișcare de retragere interioară. Poetul
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
după un număr de ture la guvernare, pe circuitul „închis” care se numește „România”, ridicând perdele de fum în aerul deja poluat al democrației, care-și arată frustrant de perpetuu goliciunea sa interioară. Această rânduială neaoșă postrevoluționară este o veritabilă butaforie sau paravan al promiscuității morale, pentru satisfacerea unor vanități și orgolii meschine, din spatele cărora vituperează în opoziția ranchiunoasă, cu expresii vulgare de genul „ciocul mic”, „sula-n coaste”, „ai luat țeapă”, de sperie gravidele, într-o țară a suprarealismului și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o confirmaseră. Manuscrisul ultimului volum, cel pe care-l găsisem dincolo de fațada clădirii, la fel. Toată viața mea era redată În opera lui Kuznețov sau, mai bine zis, toată viața mea se desfășurase după cele scrise acolo. Lumea? O imensă butaforie, un teatru ambulant. Păpuși ascunzând sub poale alte păpuși, un șir de vagoane În mers, fiecare trăgându-l prin Întuneric pe cel din spate și fiind purtat la rândul lui de cel dinainte, până când, tot trecând dintr-unul Într-altul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și, ce e rău în asta? Răul nu e mare, faptul e inofensiv; dar el poate deveni "ofensiv: când îți instalezi cu asemenea efecte o autoritate cu influență. Ca să obții o reușită socială, trebuie probabil să utilizezi câteva trucuri de butaforie; dar trucurile rămân oricum trucuri, adică sunt folosite intenționat. Și aicea e punctul nevralgic, succesul lui Nae era intenționat; făcea deci să intervină artificiul, atitudinea fabricată, printre care și seriosul artificial - și cu totul străin de calibrul seriozității pe care
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormânt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit‑o“ doar flori „naturale“, interzicându‑le categoric, evident, Într‑un acces de exaltare mistică, „profanarea mormântului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cât de cât, firul gândirii sale: „moartea nu poate fi păcălită; florile Își au traiectoria lor logică, aidoma ciclului biologic al omului, de la eflorescență până la descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
alți autori o înfrumusețează cu același zel, spălând-o cu șampon și dând-o cu deodorante. Nici unii, nici alții nu fac literatură, pentru că acționează exterior asupra realității. În loc să o transfigureze, o falsifică, în loc să o regândească, o ignoră, preferându-i o butaforie. O întreagă armată de autori de versuri se ocupă, în ultima vreme, cu înfrumusețarea realității. Printre ei se numără Monica Ilaș, de care se declară entuziasmat, nu se știe din ce cauză, Adrian Dinu Rachieru. El o confundă probabil pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care constă, practic, într-o simplă rechiziționare a lexicului folosit în lumea bisericească. Poetul are intuiția frumuseții austere a limbajului preoțesc, dar îl adoptă mecanic, mai mult pentru sonoritatea lui care evocă bolți înalte de biserici. Ambianța descrisă aduce a butaforie: „Din nou cavalerul / cu armura ciuruită apare / și câinele cu bube șiroind / peste ninsoarea albă. / Deasupra altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fi totuși greșit să se creadă că Londra rămîne un oraș încremenit în simbolistica paseistă. Găsești, dimpotrivă, la tot pasul, componentele epocii postindustriale, cu arhitectura sa barocă și neverosimilă. Totul se integrează însă în tabloul preexistent. Nu apar fracturi de butaforie, nici inconsecvențe de imagistică. De altfel, istoria nu se izolează într-o ermetică și inefabilă „capsulă a timpului", ci își întinde punțile de comunicare cu prezentul, interacționează, metaforic, cu palierele mentalitare actuale. Pentru un adolescent de aproape paisprezece ani, ca
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
fac să te simți într-un mic paradis natural, departe de lumea dezlănțuită. Andrei a mers pînă acolo încît a constatat că Palatul Culturii din Iași e, în multe privințe, mai impunător decît reședința monarhică engleză. Totuși, la Buckingham, dincolo de butaforia propriu-zisă, se derulează o întreagă fenomenalitate culturală și istorică. Un segment semnificativ din caracterul britanic se regăsește în semiotica elaborată a Coroanei. Nu ai cum să separi identitatea genuină, de profunzime, a Angliei de tradiția sa conservatoare, aristocratică și, nu
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
atât încât le transferă o interpretare clinică. Descrierea seamănă cel mai adesea cu un diagnostic. (Întărit și de stranietatea celorlalți locatari ai conacului cu aspect de ghetou). Numai că, de fapt, mai toate aceste fire epice conduc către o imensă butaforie. De la o scenă ea însăși absurdă (un rege iberic fugărit și linșat inexplicabil de supuși) se ajunge la o adevărată apocalipsă socială. Ieri monarhiști, azi republicani, toți vor să învețe, în noile condiții, suedeza. De aici, o întreagă fantastă epocă
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
se include radical, criza revine cu o furie devastatoate. Un element catalitic sau mai precis un martor al ei 11 constituie fiul gazdelor, un matematician cu un psihism labil, John Givings (Michael Shannon), care expune cu o anumită brutalitate întreaga butaforie a ficțiunii compensatorii și a motivațiilor celro doi. John trage cortina și lasă să se vadă neconcordanta dintre rolurile asumate de cuplu și Înzestrarea lor pentru aceste roluri, pentru clamata disperare existenfialista a unei hopeless emptiness Frank nu-și poate
Madame Bovary de Connecticut by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7604_a_8929]
-
-ului, lipsa masei atomice cinci și existența frînei transcendente. Din categoria biologică, Gingerich invocă două lacune ale teoriei darwiniste. Să le luăm pe rînd. 1) Există cîteva constante în univers a căror schimbare, oricît de mică, ar duce la prăbușirea butaforiei generale. E ca și cum angrenajul cosmosului stă în cîteva piulițe, aparent insignifiante, a căror variație, oricît de mică, ar provoca colapsarea scenei pe care se mișcă galaxiile. Cartea lui Martin Rees, Doar șase numere, e grăitoare în această privință. Potrivirea acestor
Omisiunea lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5708_a_7033]
-
ignoră, el este purtătorul de sceptru, el este avatarul lui Mihai Viteazul, rolul istoric i-a fost atribuit într-un alt context. Când va fi învestit ca președinte, Ceaușescu va primi nu numai o cocardă tricoloră, ci și un sceptru, butaforia rizibilă din filmele cu subiect istoric se transeră kitsch-ului aulic, conducătorul își trăiește apoteoza în uriașele desfășurări coregrafice ale Cântării României. Ceea ce a reușit să surprindă Ujică este degradarea lentă a liderului într-un contrast tot mai pronunțat cu
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
în următorul cadru cu Ceaușescu citind o declarație despre evenimentele de la Timișoara. Camera se plimbă pe cele două aripi alcătuite din membrii marcanți ai Comitetului Central. Mai mult decât Ceaușescu, aceștia par total vidați, păpuși de mucava, niște fantoșe, pură butaforie, apelul liderului are ceva de ionesciană punere în scenă a absurdului. Este una dintre ultimele reprezentații. Am căutat în acest film un gest care să-l reprezinte și cred că nimic nu-l reprezintă mai bine decât un anumit fel
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
întregime de locul și momentul desfășurării, dar și de intensitatea trăirii celor care iau parte la el. De pildă, decernarea premiilor la Festivalul de la Cannes stare de extaz cvasi-religios: laureații izbucnesc în lacrimi, fizionomia le iradiază a fericire, iar întreaga butaforie e impregnată de prezența celor cinci elemente anterioare: decorul, lentoarea, protagoniștii, numenul și charisma. Trăirea e autentică, emoția e peste pragul obișnuit și senzația participanților e de electrizare a aerului în numele unor valori perene, chiar dacă nici unuia nu-i trece prin
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
peisaj citadin de pestrițătură indiană, adică o amestecătură de kitschuri și de edificii inestimabile care coabitează în spiritul unor discrepanțe năucitoare: coloși de beton în coasta bisericilor și cartiere proletare mărginite fie de mahalale, fie de reședințe destinate refugiului protipendadei, butaforia fiind atît de eterogenă că parcă un diavol edilitar a vrut cu dinadinsul să alunge armonia orașului. Constantin C. Giurescu urmărește destinul Bucureștilor din comuna primitivă și pînă în anii scrierii cărții: deceniul șapte al secolului al XX-lea. De la
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
mitul omului curat, urmărit, zdrobit de istorie, al victimei pure. Un mit nu este, prin definiție, supus probei realului, dar el trebuie să reziste la timp. Acum, grație studiului Martei Petreu, ne apare un Sebastian care nu mai este o butaforie, un angel cu aripi de dantelă, ci un om cu mari zone de umbră, parcurs de contradicții, sfâșiat, dar și simbolul dureros, săgetat, al unei epoci care continuă să ne obsedeze. Interesul pentru personalitatea lui Mihai Sebastian iese sporit din
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
sprijină ironic și grațios cu un spectacol demn de Alice în țara minunilor. Imaginarium-ul are chiar și în terifiant un puternic accent enfantin, poate genera angoasa, însă nu teroarea gore, de aceea se servește cu maximă ironie de evidența contrafacerii: butaforia. Cel intrat pe poarta oglinzii se întâlnește cel mai adesea cu o pădure de copaci de carton, sau nimerește pe o pajiște de mucava, sau intră într-o cârciumă clownească al cărei acoperiș este chiar pălăria folosită cu obstinație de
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
Bănulescu, nu ale mele.) Oricum, nimic nu-i lăsat la locul lui. Înșiși termenii sunt clintiți jumătate de pas mai la stânga sau mai la dreapta. O astfel de preocupare ține, tehnic vorbind, de un categoric manierism formal. Efectele de suprafață, butaforia, intercalările diverselor voci narative, personajele fantoșă, jocurile de limbaj, toate iau locul convenției realiste. Să nu pretindem de la un roman ca acesta (sau ca de asemenea recentul, Cel mai bun roman al tuturor timpurilor) să fie altceva decât este. Să
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
stă însă și altceva, plăcerea de a întrebuința manierist o serie de modele, ca și cum ți-ai lua o mașină veche, atașându-i un motor (post)modern. Ceea ce se pierde este relevanța traumei, proiectată în ficțiune, patologiile secolului riscă să devină butaforie pentru o minte rătăcită, monștrii tind să apară ca simple iluzii, ori știm foarte bine că lucrurile nu stau tocmai așa. Aici cred că Scorsese pierde din vedere că principiul realității nu poate fi dizolvat în mod definitiv fără a
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
generalități, devenind susceptibilă de prezbitism cronic: „În spatele acestei atracții pentru farse trebuie văzută fascinația lui Caragiale pentru spectacol. Lumea e un spectacol, iar teatrul se joacă în viață. De unde, dacă nu de aici, un mai puternic sentiment al iluziei? Al butaforiei? Lumi virtuale se mișcă haotic atrase parcă de o organică speranță a împlinirii unui sens”. Dintr-un atare discurs lipsit aproape total de pragmatism se poate închega doar imaginea unui Caragiale vaporos, existențialist, măcinat și fascinat în același timp de
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
la coada satului, ca unul dintre cele mai bizare apendice. Am privit, minute în șir, fără să scot un sunet. O casă se dorește copie fidelă după Tribunalul din Caracal - aveam să descopăr asta peste o oră - multe parcă sînt butaforie pe un platou de filmare ațipit, altele poartă ceva din aerul kitschos de la Disney sau de prin studiouri americane unde se fac filme prăfuite cu cowboy. De duzină. Fiecare detaliu este halucinant. Ireal. Peste puțin timp am oprit în Caracal
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
sarcasm și înfățișare directă a ororii. Pot vedea în acest film și un mesaj care să rotunjească sensul operei sale cineamtografice. Comicul servește expunerii unui anumit tip de analiză a sistemului totalitar, devenind o antifrază ironică la retorica propagandei și butaforiei ideologice. Comicul lui Blaier este însă unul încărcat de gravitate, cum spuneam. Ultimul registru al regizorului este unul grav fără rest, în marasmul unui univers totalitar reperele dispar unul câte unul, iar Blaier urmărește un astfel de joc perfid între
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
aceast tratat despre violență. Dar nu din pricina lor afirmam, la început, că romanul e unul complicat. Ci pentru că există, în el, două direcții stilistice incompatibile. Una e aceea așa-zicând ludică (un ludic, desigur à la Tarantino), care cultivă intens butaforia (și în care s-ar încadra deopotrivă aluziile culturale, citatele, pastișele, regiile ilare ale crimelor) și una sobră, pledantă (în care e clar că vocea e a lui Nimigean însuși), care se ia foarte în serios și în a cărei
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]