53 matches
-
pușcă, nu mai sfârșea cu întrebările: cum anume am urmărit fiecare prepeliță, cum a aretat-o154 cânele, cum am împușcat-o, cum mi-a aportat-o155, iar eu unul, care eram de două ori inspirat și de conținutul torbei, și de conținutul butelcelor, îmi simțeam limba dezlegată și, se înțelege, că le istoriseam așa ca fiecare lovitură de pușcă să pară un fel de lovitură de meșter. Dealtfel, pot zice, că țineam foarte bine minte, cum și în ce împrejurări am dat fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întâlnea în cale cu un zgomot infernal. Spectacolul e totdeauna interesant, când îl privești de departe și nu ești, Doamne ferește, pe linia de cădere a lavinei. Apoi, ca să răspundem și noi prin o canonadă la canonadele lavinei, am distupat o butelcă de șampanie și, după ce am deșertat-o pănă la fund, am plecat cu un dram de chef mai mult spre Chamonix prin trecătoarea cea mai periculoasă ce am întâlnit pănă atunci în Șvițera și care nu degeaba se numește Mauvais-Pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
1756 vorbește de „velnițile jidovești” de lângă târgul Soroca (nordul Basarabiei), unde se „fierbea” horilcă, al cărei import era oprit <endnote id="(479, p. 173)"/>. Nu Întâmplător, mulți termeni din acest domeniu sunt de origine slavă : „cârciumă” („crâșmă”), „podgorie”, „povarnă”, „horilcă”, „butelcă”, „ploscă”, „vadră”, „velniță”, „votcă” etc. În acea epocă, Țările Române nu numai că erau „grânarul Constantinopolului” (cum remarca, pe la 1785, consulul austriac Ignatius Stefan Raicevich ; <endnote id="cf. 378, p. 113"/>), dar - fiind vasale Imperiului Otoman - erau și obligate să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]