530 matches
-
să-i cioplesc. Mă uit și zic: ista-i bun de amânare, cela de tălpi, ista de tumurugi, cela de costoroabe, istalalt de toacă. Scuipă-n palme, Dănilă, fă-ți o cruce și la treabă! (se închină, apucă securea. De după buturugă, scoate capul Codârlic) CODÂRLIC (ironic): Bagă samă să nu te lovești... DĂNILĂ (se întoarce, îl vede): Hait! Iaca și dracu'! Da' de unde-ai răsărit, frumușelule? Te-a fătat balta dintr-odată? Tare bine! Te pomenești c-ai venit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de Săcăluș pe deasupra, tot eu vă botez! Înțele su-m-ai? Și-acu' haiti, lipsești de-aici până nu te cioplesc și pe tine și te fac prag de mănăstire, m-auzi? Piei în baltă, balțatule! (Codârlic fuge, dispare după buturugă) Așa-ți trebuie, Dănilă. Ai văzut? Dacă toată viața ai făptuit numai prostii, au ajuns și dracii să râdă de tine. Ha, ha, râde dracu' de porumbe negre... Eu socot că-i timpul să mai întorc foaia. Gata, la treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-aude, nu se vede, măi Codârlic. Atâta lucru puteai să știi și tu! CODÂRLIC: Ei, să te-aud odată; chiuie dară. DĂNILĂ: Oi chiui eu, nu te teme. Da' înainte de asta, să faci bine și să stai colea, pe buturuga asta, ca să te leg la cap. CODÂRLIC: Să mă legi? Păi de ce, că nu mă doare? DĂNILĂ: Apoi tocmai asta-i! Eu, Codârlic puiule, îți vreau binele. Iaca ce-i: când oi chiui, are să-ți plesnească în patru scăfârlia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu mor. M-am exprimat și eu mai ales... DĂNILĂ: Vorbește omenește, măi drace, așa fel cât să te priceapă toată lumea, nu-mi veni mie cu vorbe de pe pustii locuri! Păi vezi? Iaca, șezi colea frumos. (Codârlic se așază pe buturugă, Dănilă îi înfășoară capul cu brâul.) Așa... o dată... pe urmă încă o dată... să nu pătrundă până la tine nici rază de soare. Termină de legat) Acu' spune, vezi ceva? (Codârlic nu răspunde) Iaca poznă, nici nu mai aude! (strigă la urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
moșmodești acolo? Mai am mult de așteptat? DĂNILĂ (intră cu un par): Iaca-i gata. Ți-ai pierdut răbdarea, așa-i? Atunci ascultă ici și ține minte! (Lovește dintr-o parte pe Codârlic. Efect sonor puternic.) CODÂRLIC (se sprijină de buturugă cu un cot): Aaaa-leu! Destul, am înțeles! Așa legat la urechi cum sunt, tot mi-a trosnit măduva capului... DĂNILĂ (îi strigă la ureche): Apoi nu, frumușelule, nu așa. Pe tine nu te-am lăsat să chiui de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iar ăla mic în direcția opusă. Fâstâcit, a încercat să se prezinte: „Profesor de filosofie Popescu!“. Să i-o ia înainte lui Ghindoc, să evite placa aia umilitoare cu „Poftiți, domnu’ Paganel!“. Ghindoc ăl bătrân a înfipt toporul într-o buturugă, și-a șters mâna dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă Ghindoc!“. Vasăzică, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
decât atunci când apăreau zorii și vedeam o scânteie de lumină, apărând la fereastră. Gândul că cineva va intra peste mine și mă va ucide mă ținea trează și cu sufletul la gură, Întreaga noapte. Desigur, seara, așezam În ușă o buturugă groasă și un mic dulăpior. Ușa era din pal ( așa cum erau ușile apartamentelor ceaușiste), destul de ușor de smuls din țâțâni de către un umăr puternic. Să fac o mică descriere a apartasmentului: două camere de 4 metri lățime, pe 4,5
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se aflau atât de aproape, încât păreau, că din clipă în clipă, ar putea să le zădărnicească înaintarea. * Povestea aceasta pe care o trăia acum dobândise proporții nebănuite în mintea starostelui, încât obosit, copleșit de tristețe, se așeză pe o buturugă la marginea luncii și privi cum firul subțire de apă al unui pârâiaș, tulburat și el din cine știe ce pricini, se strecoară printre ierburi și sălcii, curgând fără încetare ca și îngrijorările lui. Noaptea o petrecu pe malul acelui pârâiaș. Dimineața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mare, este pe o stradă liniștită și, în spatele casei, pe o pantă ușoară, are o vie bine expusă la soare și câțiva pomi fructiferi. În plus, sus, în capătul viei, există un loc de refugiu, unde a fost așezată o buturugă mare cu altele mai mici în jur, un fel de masă a tăcerii. Noi însă o s-o numim masa sfaturilor de taină! Nu sună frumos!? - Alex, Alex, când ai devenit tu filozof, poet!? - Așa am fost mereu, dar tu nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
noua lor casă era superb! Ieșind pe terasă, se alertară: copilul nu era nicăieri. - Unde o fi Mihăiță? îl pierduseră. În scurt timp, privirile lor îl întâlniră tocmai departe de tot, în vârful dealului la capătul viei, unde trona o buturugă mare, care avea în jur capete de bușteni drept scaune. - Uite-l, ne face cu mâna năzgâmbul. Ceea ce voiam să fie o surpriză, el a deconspirat-o mai devreme decât credeam. Hai să mergem la el. - Alex, eu nu pot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și mai apoi alta, până începea să-l înțepe ochii. Și-i închidea. Și se ștergea des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis, mașinal și, încet, încet părea că-și revenea. 11. Epa regreta de multe ori că nu reușise în ultimul timp, oricât s-ar fi străduit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
totuși ca o mângâiere pe inima lui aprinsă... Pâcu, cu nasul lui fin, l-a mirosit pe Hliboceanu. A întins mâna și, luându-l de braț, a ieșit cu el afară, sub clar de lună... S-au așezat pe o buturugă, lângă fântână... Cu mișcări leneșe, Pâcu a pornit să îndese tutun în lulea. Hliboceanu, cu toate că nu era fumător, și-a răsucit și el o țigară din tutunul lui Pâcu, așteptând ca s-o poată aprinde de la lulea. Când fumul i-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din sat, un tânăr tăcut, mohorât, care clipea tot timpul din ochi, s-a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire cu picioarele... Trupul atârna, legănat sinistru, de vântul care intra și ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire cu picioarele... Trupul atârna, legănat sinistru, de vântul care intra și ieșea prin cele două deschizături ale clopotniței. Cum biserica era gard În gard cu casa bătrânilor, dimineața, ieșind În curte și privind cerul, cum făceam În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine lustruită, cu grămezi de scule curățate cu multă grijă. Alte obiecte, ce dădeau impresia că își au fiecare locul lor, erau împrăștiate prin atelier: blocuri de piatră necioplită, rădăcini uriașe de copac puse una peste alta ca o piramidă, buturugi de mărimi diferite, ca niște cuburi uriașe de jucărie, obiecte înalte acoperite cu bucăți de pânză umedă, o cutie plină cu tărtăcuțe decorative, o coloană de abanos modelată de natură sau de mâna artistului, greu de spus care dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
l-a apărat cu îndârjire: „Nu m-am mai distrat așa din ’35... Ce vină are bietul om că a murit doamna Cati? Dar a murit cum îi place ei, de când visa să ajungă la ziar, măcar o dată...”. Într-o buturugă de fag, un țăran din Neamț a găsit chipul Mântuitorului. Au apărut libărci mutante care rod și pielea copiilor, mai ales la coate și ceafă, și-a animalelor de casă. Un sat din Ardeal a plecat cu totul în Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vorbești despre frământările tale, de mâine nu-ți mai trec pragul casei. Luana o privi cu ochi mari, neîncrezătoare. Căutătura severă a femeii o făcu să înțeleagă că vorbea serios. Își căută cuvintele dar nu știu cum să înceapă. Se așeză pe buturuga umedă a unui copac și își prinse fața în palme. Nu știu cum să încep. Mi-e frică și mi-e rușine să-ți spun. Dacă e ceva din trecut, nu mă interesează. Vreau să știu ce planuri ai în legătură cu viitorul. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Marea Clasa a VII-a 1. Carnet de reporter 2. Dialog interplanetar 3. Familia viitorului 4. Povestea unui inventator 5. Au înflorit salcâmii 6. O călătorie în Cosmos 7. Visul... 8. Odisee spațială 9. Taine 10. În împărăția munților 11. ,,Buturuga mică răstoarnă carul mare” 12. Apus de soare în Deltă Clasa a VIII-a 1. ,,Priveam Ceahlăul la apus...” 2. Amintiri despre viitor 3. Atitudinea ciobanului mioritic în fața morții 4. Humulești, leagănul Amintirilor din copilărie 5. ,,Codru-i frate cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
seara pentru scrierea cărților. O!...câte lucruri interesante învățăm noi din cărți! Să citim, să scriem, să socotim, să vorbim cursiv, căci ,, Nimeni nu se naște învățat”, zice proverbul. Citind, mintea noastră va deveni un laborator de idei și noi, buturugi mici, vom răsturna care mari. Citește o carte și apoi îți va fi greu să te dezlipești de citit, pentru că tainele lui te atrag, parcă lipindu-te de carte pe veșnicie. Cărțile bibliotecii formează o cărare sigură care duce spre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
le învățăm ... Căci nimeni nu se naște învățat, iar din cer nu plouă cu învățătură. Tot ce învățăm are un rost. Ne purtăm mai civilizat, mintea noastră va deveni laborator de idei, vom ști să dăm răspunsuri spontane și noi, buturugi mici, poate vom răsturna care mari. Cărțile bibliotecii formează o cărare care duce la eternitate. Citește o carte și apoi îți va fi greu să te dezlipești de citit, pentru că tainele lui te atrag, parcă lipindu-te de ele pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sé stea pe buturugé, ar fi trebuit sé se cocoțeze În copac? Poate cé nici nu s-ar fi vézut așa cerul, casele și dealul. Însé așa se vedeau atît de bine! Așa cum le cunoaște Șasa dintotdeauna, de la Înélțimea acestei buturugi. Șasa Își sprijini coatele pe genunchi și stétu așa mai multé vreme, pe urmé se sprijini cu palma de pémînt și vézu cé-i umed. Începea sé nu mai fie atît de cald. Soarele de la amiazé parcé mai slébise și vîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
care creșteau méceși. Între aceasté rîpé și gardul de aluni și cireși sélbatici, dupé care gésise Șasa poiana cu iarbé fragedé, dealul se elibera depértare de vreo optzeci de metri, de orice copac și acolo se atingea cu cerul. Numai buturuga cafenie de nuc, pe care se așeza cîteodaté Șasa, ar fi putut sé fie copac pe acest deal. În partea dreapté era grédina lui Șasa, Împrejmuité cu un gard de plasé, În care creșteau nuci și un mér cu mere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ale cantonului părăsit, pe când trenurile treceau în derâdere cu vremea, am observat cum alți Gustav, alți Mihai, Samaliot, Any, Hugo, Nilă și ceilalți erau fabricați din lemnele căzute din marfare, fag, brad sau pin sau din traversele părăsite sau din buturugile plopilor retezați din apropierea liniilor de tren. Așadar, aici se crea lumea de marionete-profesori și de marionete-elevi. La aceeași vârstă la care noi ne jucăm de-a v-ați ascunsa după regulile lui Moș Eveniment. Înspăimântați, ne-am întors acasă, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vezi mîța pe care am scos-o din fîntînă? Abia atunci nevasta a văzut hoitul dizgrațios și a leșinat pe bune. Adică a căzut "zdronc" și s-a lovit la cap, la mînă și la șoldul care venise peste o buturugă. Vasile s-a prostit bine și a început s-o ude cu apă, luată din găleată. Îi cască gură și-i toarnă apă rece pentru a o resuscita. Anica și-a revenit și cînd a văzut ce apă îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ei, la o însetare de setea ta. Ce cauți?... Sunteți chemați de o singură apă. Coboară, Petre, coboară, viața este o trecere. Catedrala împunge zborul vulturului până la sânge; fântâna își adună însetații și dincolo de adânc; copacii numără anii în semnele buturugilor. Aici, acolo, dincolo, ce mai contează? Coboară, Petre, coboară, setea ei, setea ta... plouă din streașină. 12. Două destine legate de copitele cailor. Caii sălbatici stârnesc furtunile, tulbură somnul, încețoșează diminețile. Vise strivite prin brazdele cerului, prin câmpii înțelenite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]