97 matches
-
de la Roman și am eșit foarte bine. Și de la o soldă de 340 lei pe lună m-a trimis la lefușoara mea de învățător cu salar de cătun cu 40 de lei pe lună. Și m-am dus acasă și buzat și supărat. Dar Eugenia mea cea scumpă și dragă și înțeleaptă m-a întrebat: "Ghiorghiță, unde-i mai bine în timp de război la front ori la coloană?", că am fost trecut la coloană. Și eu i-am spus: că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cuminte ca omul la drum. Consătenii noștri mureau de curiozitate șă știe cu ce fel de ființă aveau de a face. Mai văzuseră ei negri, că mai umblaseră prin lume, dar chip de cioban cu fața lustruită cu Vax Albina, buzat și cu un păr sârmos ca un Masai de Tanganica, cu cioareci de pănură și cu șerpar de Avrig peste cămașa cu cusături de Drăguș, nu le mai fusese dat să cunoască. Și numai ce trecură de Halta Viștea că
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și bărbătesc sport". După absolvirea școlii primare, își continuă studiile la Iași, în cadrul pensionului lui Louis Jordan. 1857. Nicolae Gane este numit secretar al lui Dodun Despérieres, director general al închisorilor din Moldova. Acum îl cunoaște pe celebrul călău Gavril Buzatul. Din cauza acestuia, după două luni demisionează și se întoarce în orașul natal, unde își continuă, împreună cu Ion Turcu, expedițiile vânătorești. 1857-1859. Deși foarte tânăr, Gane este numit membru al tribunalului din Suceava. Scriitorul își amintește că în acea perioadă "numirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că nu era în el niciun obiect de valoare. Culmea a fost însă într-o sară, când scriind la biurou, auzii la spatele mele ușa deschizându-se încet și un om înaintând tiptil cu pași târâtori spre mine. Era Gavril Buzatul, vestitul călău, care spânzurase sub Mihai Sturdza vreo 20 de hoți condemnați la moarte. El însuși fusese condemnat la moarte și iertat numai pentru că primise să îmbrățoșeze gingașa meserie de călău. Era țigan de origină, avea o figură hâdă38, neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mari care îi ardeau în cap ca niște cărbuni aprinși îi dădeau un aer de o înspăimântătoare ferocitate. Sluga, cuconașule, îmi spuse el așezându-se, fără să-l poftesc, pe canapeaua de lângă biuroul meu. Mă cunoști cine sunt? Sunt Gavril Buzatul, vestit în toată țara. O dată, Mihai Sturdza era Domn la curtea domnească și eu Domn aici. El acolo hotărea și eu aici aduceam întru împlinire. El și cu mine am stârpit sămânța haiducilor, de puteai dormi cu pungi de bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Luana îi aruncă o privire prostită. Și dumneavoastră ce-o să faceți? Eu o să fiu șefă. Doamna Noia izbucni în râs. Atât îi trebui Nuții să explodeze. Între timp, mai învățase ceva invective și acum nu-i ajungea gura, mare și buzată, pentru a le arunca în obrazul subalternei. Printre altele se legă de Radu Noia, un fraier care nu vedea cine e, de fapt, nevasta lui dar ea, Nuța Cordel, dotată cu inteligență, cunoștea exact talentele doamnei dactilografe. Urla atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în cucoane, într-o farsă, viu colorată, a viciului balcanic. Constantin Hangerli, ce istovise țara în biruri și dări, sfârșește tragic. Un joc viclean, bine gradat, cu virtuți scenice, se consumă între perfidia trimisului sultanului, ce tocmise ucigaș un harap „buzat”, și lașitatea boierilor, ce îl abandonează pe domn. Echilibrul de forțe se schimbă în panorama deșertăciunilor istoriei, în vremea lui Constantin Ipsilanti, omul rușilor, apar generalii Bagration („Pangration”) și Miloradovici, care ajunge a se însura cu o „Filipească”, feldmareșalul Kamenski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
frunțile împreunate. Iar când am amețit, am plecat să petrecem în oraș. Peste 30: douăzeci de spanioli (care au cântat "mi amor, escucha me bien!" pe două voci - una lângă șofer iar alta mai răgușită - în spate), cele două norvegience buzate și-n fuste scurte (care nu știau decât "We all live in a yellow submarine!"), Daniel, un englez calm (care dă startul oricărui chef cu accentul BBC "helau! is er ă parti?"), Jana beată criță (care nu mai plecase cu
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
Emil Brumaru Î n fiecare dimineață soția croitorului, brunetă, trupeșă, cu fața buzată, ochioasă, își duce vaca (superbă!) de lanț, la păscut, pe un cîmp aflat în spatele casei unde locuiesc. Împreună par invincibile, scăpate pe șest din mit. Nici un bărbat, nici un taur nu le-ar putea stăpîni. Doar un Zeu, doar un Minotaur
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
de altfel, s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piața. Ale căror ferestre, într-o seară lugubra - îmi amintesc - erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizită nu știu cărui buzat african, congener intru dictatură de-al Ceausestilor. Deschid princiara ușa și mă aflu, subit, în lumea "ochioasa" a insolitelor pînze. Trecînd pe lînga santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege nimic. Ce istorie mereu tulburata, în locul acesta
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
șatra se va dizolva inevitabil, dincolo de rîu și de finalul cărții. A intrat în conștiința publică, dincolo de literatură, țiganul Iocan, personaj secundar remarcabil din Moromeții lui Marin Preda. Numele însuși e indimenticabil și e vădit că va fi fost real. „Buzatul”, fierar, îmbrățișează profesia nefiind bun de lăutar, cum îl sortea ereditatea. Muncind cu nădejde, el prosperă și se emancipează, devine o figură a satului, simbol al lipsei de prejudecăți a lumii rurale interbelice, aspiră chiar a candida la primărie ceea ce
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
în șir la Securitate, ba chiar au luat și bani pentru incredibilele murdării, au pretenția să apere blazonul valorilor democrației! Să recunoaștem: efectul e măreț! Poți să dai cu tunul și nu vei regăsi în listele Securității numele nici unuia dintre buzații, gușații și fonfii care se pregătesc să pună pe noi șaua dictaturii! Toți au fost impecabili moral, niște icoane bune de atârnat pe pereți, vestitori ai democrației și bunăstării în România! Ce democrație ne așteaptă, s-a văzut la Piatra-Neamț
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
zace în veșnicie un om, un personaj, învelit într-o pânză trainică de litere bine țesute, - portretul: Semne multe ave pe trup de la războaie, în cap și la mîini... La stat nu era mare; era gros, burduhos, rumăn la față, buzat. Barba îi era albă ca zăpada. Cu boierii trăie pînă la o vreme, pentru că era om de țară și-i știe pe toți, tot anume, pre careli cum erau. Și erau mîndru, nici făce cheltuială țării, că era un moșneagu
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
îi comunică o existență plină de patimi, ceea ce atrase asupra eroului laudele cele mai echivoce, primite cu un râs plin de plăcere. G. Călinescu - Dar, îl preveni ghicitoarea, ai să ai un proces sau o discuție, așa ceva (Hagienuș, credul, deveni buzat), din care are să te scape un bărbat cu mare influență. ("Poate domnul Pomponescu", bănui Hagienuș.) În fine, în curând ai să capeți o casă. - De unde casă? se miră Hagienuș. - Asta nu pot să știu eu! se retractă cu umor madamValsamaky
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și chiar la o gleznă, le duse-ntr-o seară la cabaretul "Gorgonzola", în spatele Șelarilor, unde cântau niște negri îmbrăcați în haine vărgate și cu pălării tari. Le lăsă pe fete la o măsuță, să se holbeze la negrii cei buzați ce suflau în trompete și saxofoane sclipitoare și la lumea din jur, și dispăru pe o scăriță după o draperie roșie de catifea. Un chelner le aduse celor două ceva de mâncare și câte un pahar de șampanie, pe când cei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cărămiziu, cu buboiul holbat sub cocul prins cu agrafe ieftine, stătea liniștită la vreo trei rânduri de scaune negre mai în față. Apăru mai întîi pe scenă o muiere zdravănă, în costum de baie cu franjuri, cu un bot roșu buzat, ca de negresă, și care sucea și răsucea în mâini, trecîndu-l pe după gât, un șarpe nu prea mare, cu mișcări ceroase, înelat cu dungi alternative coralii, negre și aurii. Femeia dansa cu el pe o muzică spartă, hârâită, dintr-un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ea... poate c-așa m-o asculta mai degrabă daca i-oi vorbi în favoarea amicului meu. Zău, el merită iubit. Dar cine vine-nspre coaci. O fată tânără, frumoasă. Nu-i ea... nu poate să fie ea... Parcă era altfel... Era buzată și grasă când era mică... Asta e altfel...... Nu-i ea! Nu! (a lăsat notele să cadă pe piano și se uita cu lorgnionul; se strîmbă) SC[ENA X] E[MMA] (intrînd) Domnule!... A!... Domnu... (stă să se repadă la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nu mai țin minte la ce mă gândeam. Pășeam absorbit. Când am făcut colțul pe Cuza Vodă, o puștoaică, elevă, înaltă, negricioasă, a scuipat veselă. Curios e că vedeam bucățile albe de salivă, țâșnind în snop din gura ei largă, buzată, cu dinți extrem de albi. Au căzut pe trotuar. Kaștoaca și-a pocnit palmele una de alta și a exclamat bucuroasă: „Ce mă făceam cu tine dacă te nimeream?“. M-am blocat! Nu se prea speriase de eventuala gafă... mă mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cu un glas subțirel și G. Călinescu tremurat. În sfârșit se hotărî să crape ușa, fiindcă auzise niște bocănituri pe alături. Abia scosese capul, și-i răsări înainte fața spână a lui moș Costache, care i se păru acum mai buzat și mai stacojiu la față. - Ai dormit bine? întrebă el, cu vecinica lui răgușeală.Părea foarte binevoitor și mai ales servil de politicos din cauza fizicului meschin și a continuei frecări a mâinilor. - Vino să-ți arăt odaia dumitale. Pe același
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-a întîmplat ceva și că notarul a plecat cu barba plină de sânge. Deși o muncea curiozitatea, nu avu curajul să întrebe pe Apostol, perpelindu-și îngrijorările numai cu servitoarea și vărsând împreună multe lacrimi ascunse, fiind sigură că "buzatul" (așa poreclise lumea demult pe Pălăgieșu) n-are să se astâmpere până nu-i va face cine știe ce rău domnișorului. Apostol se dusese puțin să se miște, dar n-a apucat-o spre piață, ci spre capătul târgușorului. Se întoarse tocmai la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
învețe minte și omenie, de să-l pomenească cât va trăi. Apostol, fără să spună un cuvânt, își luă chipiul și porni grăbit spre piață, lăsând pe maică-sa îngrozită, "că acuma de bună seamă o să omoare pe afurisitul de buzat", regretând că i-a mai spus ce-a auzit chiar de la biata Marta. Doamna Bologa petrecu un ceas spăimântător, frîngîndu-și mâinile, plângând și mai dojenind pe Rodovica asta, care "s-a obrăznicit și s-a lenevit de tot, că nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
primi ordin telefonic să se prezinte imediat la serviciu. ― Se vede că se îngroașă lucrurile de au început să suspende concediile, zise Apostol, liniștit și încrezător, către maică-sa, comunicîndu-i știrea. ― Ba mare minune dacă aici n-o fi mâna "buzatului"! strigă doamna Bologa revoltată, mai ales gîndindu-se că Apostol s-a și umilit înaintea blestematului. De mult simțea Apostol că mai are o datorie de împlinit, dar mereu i-a lipsit curajul. Acuma își dădu seama că a trecut vremea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
faci?. Mă simt îngrozitor că te deranjez așa din senin. - Nicidecum. Intra!.. - Dintre toate persoanele de pe lume, tu ești cel care m-ai deranja cel mai puțin. Emil era colegul de bancă al Laurei, un băiat înalt, blond, puțin cam buzat, cu alura de sportiv, deosebit de elegant. Era fiul șefului Securității din oraș, era foarte bine educat și, mai ales, învață foarte bine, fiind în permanență competiție cu Lăură. - Regret numai că nu mi-ai dat măcar un telefon. Ea aștepta
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cu prăjituri, din care m-a poftit să mă servesc și eu. Vânzătorul de mașini era gras și mic, ca un butoiaș de bere, din care ieșea un cap rotund, cu părul ondulat, cu nasul cârn, cu gura mare și buzată, cu fălcile umflate și mustața rasă. - E nostim! cugetai, cercetându-l cu de-amănuntul. Purta o scurtă îmblănită cu guler de Astrahan, pantaloni vărgați și picioarele încălțate cu niște ghete galbene, în galoși noi-nouți. Înțelegeam că vine pentru Laura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de jarul mucului, cărămizie și pleoștită peste colțurile gurii. ...Mai aveam printre noi și pe Niță Anghel, cârciumarul. Bondoc, croit ca din ghiulele, fălcos, cu nasul cârn și cu ochii jucăuși, avea o muscă de mustață neagră, deasupra unei guri buzate, cu măselele vizibile în gingii descoperite, măsele în stare să spargă ciolanele. Patrulele germane l-au prins cu documente plăsmuite, coborând din valea Buzăului, cu patruzeci și cinci de care, și cu tot atâtea poloboace pline cu vin, încărcate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]